×

Eroare

[OSYouTube] Alledia framework not found

Brittany Yankowski, o mama tanara de 24 de ani, cu cinci copii, vorbeste despre alaptarea tripletilor sai.

"Au trecut aproape 8 luni. Este dificil, e nevoie de responsabilitate si sacrificiu. La un moment dat m-am simtit frustrata si am vrut sa renunt. Mi s-a spus ca nu pot sa fac asta. Am fost intrebata de ce nu le dau lapte cu biberonul. Dar am castigat mai mult decat am oferit. Le-am oferit tot ce am putut si am invatat cat de puternica sunt. M-am gandit inainte daca este bine sa public aceasta fotografie, dar aceasta este viata mea. Nu este nimic vulgar, nimic sexualizat. Este un lucru dificil de realizat si implica dedicare. E timpul sa recunoastem ca alaptarea este un proces normal si firesc. Multumesc celor de la Babymonster Photography pentru realizarea acestei fotografii."

Iata ce a raspuns Brittany cand a fost intrebata despre conceperea tripletilor in mod natural:

"Cand am aflat vestea, am trecut printr-o multime de stari si emotii. Am plans si am fost ingrozita. Eram ingrijorata de faptul ca as putea sa pierd unul din micuti sau pe toti trei si nu stiam daca voi fi pregatita sa cresc trei bebelusi. Eram ingrijorata de modul in care va decurge relatia cu ceilalti doi copii. Am fost atat de coplesita si din cauza ca in trecut am pierdut cateva sarcini, mi-a fost greu sa ma atasez de bebelusi, pentru ca eram ingrozita la gandul ca as putea sa-i pierd si pe ei. Din fericite, datorita modului in care au evoluat lucrurile, am devenit mai entuziasmata si m-am atasat de ei asa cum era firesc.

Uneori suntem coplesiti de ceea ce s-ar putea intampla, ne ingrijoram ca am putea fi acaparati de bucurie si entuziasm. A fost incredibil si de fiecare data cand mergeam la consultatie ecografica intrebam daca toti cei trei bebelusi sunt bine. De fiecare data, la inceputul examenului, medicii le verificau bataile inimii.

alaptarea tripletilor

Cu toate acestea, nu realizezi ca sunt intr-adevar trei copii decat atunci cand ii tii in brate, iar in acel moment esti atat de entuziasmat incat dispar toate grijile."

Exista o poveste interesanta despre cei doi baieti si o fata pe care Brittany i-a nascut pe cale naturala:

"La 12 saptamani de sarcina ni s-a spus ca sunt trei fete. I-am spus sotului meu ca dintre cei trei, unul este baiat. Apoi, la 14 saptamani am mers din nou la un examen cu ultrasunete 3D si ni s-a spus ca voi da nastere la 3 baieti. Aceasta idee total diferita a fost o nebunie, dar mi-am dat seama ca trebuie sa fie si o fata. Intr-un final, la 15 saptamani ne-au spus ca exista de fapt o fata si doi baieti. Pentru noi a fost combinatia perfecta si cred ca a fost menit sa se intample asa. Intotdeauna mi-am dorit o familie numeroasa. Am primit-o dintr-o data.

tata cu tripleti

Cand am intrebat-o care este cel mai greu lucru in cresterea atator copii mici, Brittany, fiind atat de ocupata, ne-a marturisit ca "Ma simt mereu vinovata din cauza ca simt ca ei nu se bucura de mine atat de mult pe cat si-ar dori". In continuare ea spune ca "Am 5 copii care au nevoie de mine si uneori imi doresc doar sa stau intinsta in pat si sa ma uit la filme impreuna cu cei doi copii mai mari. Dar, nu pot. Sau as dori ca bebelusul sa adoarma in bratele mele si sa ma bucur de acest lucru, dar nu pot pentru ca ceilalti doi copii ma asteapta sa le dau de mancare. Stilul meu parental s-a schimbat radical si cred ca cel mai greu lucru este faptul ca trebuie sa ma impart in multe locuri. Am nevoie de mai multe ore pe zi!"

mama tripleti

Dar, pe de alta parte, ea adauga: "Este mai usor decat ma asteptam sa iesim in oras. Stiu in ce magazine pot sa merg singura si unde am nevoie de ajutor. Ma asteptam sa fie mai greu, dar cinam vineri seara si ducem copiii la locurile de joaca. Uneori ei plang si totul pare un dezastru, dar in general ne putem bucura de timpul petrecut in oras si lucrurile sunt oarecum normale."

Ce e mai interesant este faptul ca Brittany i-a vazut "cum interactioneaza".

"La inceput nu interactioneau aproape deloc, dar pe masura ce cresc incep sa se recunoasca. Isi iau jucariile unii de la altii, se trag de par, dar rad impreuna si ganguresc intre ei. Este uimitor."

Iata ce spune Brittany despre alaptarea tripletilor:

parinti cu tripleti

"Alaptarea tripletilor a fost un lucru foarte difcil, dar din anumite puncte de vedere a fost mai simplu. M-am straduit sa fac acest lucru chiar daca unii medici mi-au spus ca este imposibil. M-am uitat la alte mame care au trecut prin aceeasi experienta si am stiut ca este posibil. Dupa ce am trecut de neincrederea medicilor, mi-am dat seama ca trebuie sa am incredere in mine insami. Si am reusit. Am discutat cu un consultant in lactatie in fiecare saptamana si m-am asigurat ca bebelusii iau normal in greutate. Acest lucru m-a ajutat cu adevarat sa am incredere ca fac ceea ce trebuie.

Initial, imi planificasem sa fac doar ceea ce pot si daca nu as fi reusit, as fi fost impacata cu ideea. Dar, cand i-am nascut am simtit dorinta lor de a fi alaptati, o dorinta mai puternica decat ceea ce vazusem la ceilalti doi copii mai mari. Nu ne-am asteptat sa suga, dar au reusit. Vroiau sa suga chiar daca erau somnorosi. Cand am nascut prima fata, m-am chinuit mult cu ea sa o alaptez, dar cand am simtit ca cei trei isi doresc sa fie alaptati, am stiut ca pot sa fac asta pentru ei. M-am rugat mult ca faptul ca sunt tripleti sa nu fie un impediment pentru ei sa se bucure de lapte matern. In acel moment nu am putut sa renunt si am stiu ca daca ma voi gandi sa renunt imi voi pierde motivatia. Prima data am renuntat pentru ca mi-am spus: "Exista intotdeauna laptele formula". Dar, de aceasta data nu vroiam sa renunt. Fiecare are nevoie de o motivatie.

Poveste imprerionanta a unei mame de tripleti

Cand am facut mastita, m-am gandit ca asta este si trebuie sa renunt cu alaptarea tripletilor. Cantitatea de lapte scazuse si inainte, dar niciodata atat de mult. Am recurs la hranirea bebelusilor cu lapte donator si imi petreceam timpul liber mancand. Stateam in pat cu bebelusii si ma uitam la filme impreuna cu celelalte fetite, in timp ce in mod constant alaptam unul din bebelusi. A fost nevoie de o luna ca lucrurile sa revina la normal. Am plans mult pentru ca nu eram pregatita sa renunt la alaptare.

Alaptez foarte des. Vorbesc cu unul din bebelusi in timp ce il alaptez si ma joc putin cu el. Imi place sa-i vad cum se joaca impreuna. Asa reusesc sa iau si eu o pauza. Pot sa ma asez si sa alaptez. Sigur ca pot sa le ofer biberon atunci cand este nevoie sau cand vreau, iar aceasta posibilitate imi mentine motivatia. Sunt bucuroasa ca pot sa pompez laptele dupa ce alaptez sau atunci cand micutii dorm mai mult. In prezent, avem un program bine stabilit si ne-a luat ceva vreme sa reusim acest lucru, dar acum sunt bucuroasa ca nu am renuntat la alaptare desi am vrut acest lucru de multe ori.

 

Nu am renuntat la alaptare pentru ca multe persoane m-au incurajat si m-au sustinut. Dar, in parte, si pentru ca au fost multi oameni care s-au indoit de mine. Am vrut sa le arat ca se inseala.

Dar acest sprijin m-a ajutat cu adevarat in multe momente dificile. Am facut publica povestea mea si realizez ca multe proaspete mamici nu se bucura de sprijinul de care au nevoie, iar apoi vina si rusinea le apasa pentru ca "nu au reusit".

As vrea sa incercam sa schimbam aceste povesti. Imi doresc ca femeile sa simta ca, desi nu au reusit sa realizeze ceea ce si-au propus, efortul lor a meritat si asta inseamna a fi o mama buna - sa faci tot ceea ce poti in conditiile date.

sursa: http://blogs.babycenter.com/mom_stories/breastfeeding-triplets-photo-04302015-nursing-multiples-story/

 

Mai multe articole