Esenţa creşterii unui copil este răspunsul sensibil al părintelui la nevoile copilului. Alimentaţia sugarului este extrem de importantă pentru a oferi copilului cel mai bun început în viaţă. Şi nu este vorba aici doar despre aspectele nutriţionale ci mai degrabă despre bazele relaţiei mamă-copil şi despre abilităţile de relaţionare pe care copilul le va duce cu el până la vârsta de adult.

Alăptarea poate fi dificilă în societatea noastră. Este greu să faci ceva diferit faţă de prietenii şi familia ta, reţeaua noastră socială primează înainte de a fi părinţi şi e greu să găseşti noi sisteme de suport pentru alegerile tale. E greu să devii mamă relativ singură prin comparaţie cu culturile în care familiile se adună împreună pentru a oferi mamei o „lună de miere”, un timp în care mama şi copilul pot sta împreună un timp nelimitat în timp ce lucrurile casei şi grija celorlalţi copii este preluată de ceilalţi din jurul ei. Este greu să te reîntorci la muncă şi să duci copilul la creşă, calea noastră alternativă de a creşte copii. Este greu să te mulgi când eşti departe de copil. Şi e greu să continui să treci prin toate dificultăţile indiferent dacă e vorba de o ataşare proastă la sân sau lapte insuficient sau apariţia dinţilor sau alăptarea de noapte când atât de mulţi din jurul nostru încearcă să te convingă că e mai uşor să dai o formulă.

de ce sa alaptam

Dar alăptarea, ca orice altă alegere pe care o facem ca părinţi este o componentă cheie pentru dezvoltarea sănătoasă a copilului şi sănătatea lui mentală ulterioară, însemnând, în ultimă instanţă, răspunsul nostru sensibil la nevoile copilului. Există beneficii extraordinare ale alăptării dar ceea ce face alăptarea specială pentru multe mame care continuă să alăpteze în ciuda presiunilor sociale şi a greutăţilor pe care ele însele le au de trecut este acea relaţie cu copilul care nu poate fi reprodusă în nici un alt mod. 

Pentru unele mame este clar că alăptarea reprezintă 10% ştiinţa de a o face şi 90% dorinţa de a o practica. Fiecare pereche mamă-copil este diferită şi în timp ce consilierii pentru lactaţie pot oferi sprijin pentru anumite situaţii, fiecare asemenea situaţie este unică. Mama trebuie să vrea să alăpteze, să înveţe această relaţie cu copilul ei indiferent de toate presiunile şi de toţi cei din jur şi asta va face ca alăptarea să fie de succes.

E firesc şi natural ca o mamă să alăpteze, am fost concepute astfel aşa că relaţia cu copilul se naşte fără efort, fiecare mamă şi fiecare copil învăţând despre fiecare despre celălalt ceea ce se poate şi ceea ce nu se poate din privirile dintre ei, din eliberarea de oxitocină, din disciplina blândă necesară pentru a învăţa copilul să nu muşte, din încercările mamei de a găsi un echilibru în timp ce îşi poartă copilul, din lecţia de flexibilitate a mamei faţă de creşterea copilului şi schimbarea nevoilor lui pe măsură ce creşte. Comportamentul din timpul alăptării (care da, poate fi imitat şi în alimentaţia cu biberonul) este de fapt esenţa răspunsului sensibil al mamei la nevoile copilului iar acest răspuns este o îndemânare de care toate mamele au nevoie indiferent de vârsta copilului.

După Rita Brhel. Sursa: http://blogs.psychcentral.com/attachment/2013/08/why-breastfeed-its-more-than-milk-its-about-teaching-relationship-skills/

Traducere: BABY CARE SIBIU

 

Mai multe articole