Scapa de kilograme cu Xshape
Astazi, obezitatea a ajuns sa fie o boala cu raspandire majora, ce determina...
Din foarte vechi timpuri se stie ca, de regula, o buna pofta de mancare ( un bun apetit ) este in stransa legatura cu starea de sanatate a organismului. Un apetit normal determina o buna asimilare a principiilor nutritive din alimentele consummate si,in consecinta, o buna crestere si dezvoltare a organismului. Din contra, diminuarea pana la disparitie a apetitului, asa numita anorexie, duce la o stagnare a cresterii si dezvoltarii copilului , iar daca durata ei se prelungeste poate duce chiar la o scadere importanta in greutate a organismului si la o stare de sanatate precara.
Atata timp cat copilul este sanatos el va manca intotdeauna cu pofta, iar daca apetitul sau scade simtitor, este foarte probabil ca aceasta sa fie determinate de aparitia unei stari de boala, de o tulburare organic sau numai funcyionala, temporara ori de mai lunga durata
Printre numeroasele si variatele semen de manifestare clinica a unei boli la copil, diminuarea sau, mai rar, lipsa totala a poftei de mancare constituie un semn clinic, anorexia aparand ca numitor comun in mai multe boli si suferinte.
Diminuarea poftei de mancare nu este o boala, ci doar un semn clinic in cadrul unei boli ce poate aparea oricand la copil. La sugar diminuarea sau disparitia poftei de mancare se poate datora imposibilitatii acestuia de a se alimenta din cauza obstructiei cailor respiratorii, a existentei unor anomalii ale gurii, a unei dureri in timpul procesului de masticatie ( in caz de otita, amidgalita, stomatita ). In aceste cazuri nu vorbim de o scadere reala a apetitului copilului, ci de imposibilitatea acestuia de a se alimenta,ceea ce duce la asa numita " falsa anorexie ".
Odata cu disparitia cauzelor sugarul va manca din ce in ce mai bine si va recupera, destul de repede,stagnarea sau chiar pierderea in greutate .
Adevarata anorexie poate sa apara la sugari ca o consecinta adevarata a unor greseli ale mamei sau alor personae care ingrijesc copilul, cum ar fi o alimentative efectuata in mod gresit ,nerespectarea orarului meselor, supra- sau subalimentatie calitativa si cantitativa,etc.
Si dupa varsta de 1 an circumstantele in care poate apare dimunarea sau disparitia poftei de mancare sunt numeroase.
Starea de inapetenta poate apare deseori la copil inaintea, in timpul sau in perioada de convalescent dupa unele boli, cum ar fi bronchopneumonia, otita, enterocolita, glomerulonefrita, apendicita cronica, si aproape toate bolile infectocontagioase ale copilului ( rujeola, rubeola, scarlatina, gripa, oreion, dizenterie, hepatita epidemica infectioasa ).
Orice suferinta digestiva, hepatica sau chiar o banala "raceala" se insoteste de diminuarea poftei de mancare.
Important!
Reducerea apetitului in cadrul bolilor sus-amintite reprezinta una din masurile de aparare a organismului, deoarece un aport alimentar normal in aceste conditii ar putea suprasolicita organele care asigura asimilarea si metabolismul alimentelor.
In toate cazurile de mai sus lipsa poftei de mancare reprezinta, dupa cum am mai spus, doar un simptom de boala, care apare si dispare odata cu boala care a declansat-o; asadar este vorba despre o"anorexie trecatoare", in care tratamentul nu se adreseaza anorexiei, ci bolii care a determinat aparitia ei.
Exista si unele forme de anorexie cronica, cu o durata prelungita sau chiar definitiva, pe tot timpul vietii bolnavului. Este cazul anorexiilor din unele boli endocrine, neurologice, cardiovasculare sau renale. O categorie aparte o constituie ,mai ales la copilul mai mare, "anorexia mentala, nevropatica sau nervoasa", care se poate intalni mai ales la fete in perioada pubertara in care anorexia merge mana in mana cu o stare de astenie; ea se datoreste modificarilor neuroendocrine prin care trec fetele in perioada pre si pubertara, la care se mai pot adauga factori traumatizanti din mediul scolar sau familial ( certuri familial, lipsa de intelegere fata de copilul aflat in peioada transformarilor fiziologice importante, severitate excesiva din partea educatorilor, etc )
Exista si cazuri rare in care anorexia mentala poate reprezenta stadiul de debut, inca din copilarie, al unei boli psihice, cel mai adesea schizofrenia.
In sfarsit sunt cazuri in care inapetenta de lunga durata duce la o stare cronica si progresiva de de nutritie a organismului , numita casexie, in care nu numai ca nu se constata o cresetre a greutatii corporale, ci, din contra, o scadere mare,copilul ajungand in stadiul denumit in vorbirea popular "piele si os".
Diminuarea apetitului alimentar poate fi legata de toate produsele alimentare ( grasimi, zaharuri, protein ) dar poate fi si selectiva, fiind legata mai mult de unele alimente, cum este cazul garsimilor la bolnavii cu tulburari hepatobiliare sau a alimentelor acide la bolnavii de ulcer sau renali.
Diminuarea apetitului copilului este inlocuita in unele stari de boala cu opusul acesteia: cresterea exagerata a poftei de mancare si consumarea unor cantitati excessive de alimente, asa numita bulimie.
Fie ca mananca tot timpul cate ceva, fie ca mananca doar la mesele principale dar in cantitati exaggerate, copii cu astfel de tulburari sugereaza existent unor boli importante in care sunt suprasolicitate functiile metabolice ale organismului.
Exagerarea apetitului se poate constata la multi dintre copii sau adultii cu obezitate de cauza endocrina, la care cresetrea exagerata a poftei de mancare, in special pentru dulciuri si fainoase, constituie atat cauza cat si effect. Bolnavul este gras, obez, din cauza unei tulburari glandulare ( hipofiza, tiroida, suprarenala ). El se va ingrasa din ce in ce mai mult, ca o consecinta a consumului exagerat de alimente cu bogat continut caloric. La aceasta se adauga si o activitate fizica redusa, din cauza gradului avansat de obezitate, care completeaza cercul vicios .
Asa se face ca gradul de obezitate al copiilor cu diverse afectiuni endocrine creste vazand cu ochii direct proportional cu cantitatea mare de alimente ingerate., datorita apetitului excesiv si a lipsei unui control al ingestiei.
Diabetul la copil este o alta boala in care apetitul devine exagerat, fara a duce, insa, neaparat la obezitate. Pe langa consumul crescut de lichide, pofta de mnacare este si ea excesiva.
Exista si cause neuropsihice care pot determina cresterea apetitului. La o serie de copii cu deficient mentale, cum ar fi ologofrenia, idiotenia sau imbecilitatea, se poate observa consumul exagerat de alimente si fara nici un fel d epreferinta.
In afara de cazurile patologice de exagerare a poftei de mancare exista si unele stari fiziologice normale in care apetitul creste simtitor, insa doar pentru o perioada limitata de timp. Este cazul copiilor aflati in convalescenta dupa o serie de imbolnaviri, cazuri in care revenirea la normal sau cresterea apetitului reprezinta un semn prevestitor al vindecarii.