Undeva, în lumea oceanelor fără sfârşit, trăia un bătrân culegător de stele. În fiecare seară, barca-i îl purta pe valuri, către locul în care visele se năşteau. Licuricii îi ţineau companie, cântându-i cântecele uitate de oameni, în vreme ce bătrânul pescuia steluţele aflate pe moarte.- Şi ce vei face cu ele? Îl întrebă un licurici curios.- Le păstrez, răspunse el, umplându-şi sacul.- Dar la ce-ţi folosesc?- Nu ştiu nici eu..., zise ...

Un morar lasase o mostenire destul de modesta celor trei feciori ai sai: o moara, un asin si un motan. Imparteala se facu de indata. Celui mai mare i se cuvenea moara, celui de-al doilea, asinul, iar celui mai tanar nu-i ramase decat motanul. Mezinul nu se putea consola cu atat de putin.- Fratii mei isi vor putea castiga cinstit bucatica de paine. Dar eu? Daca imi mananc motanul si imi fac o caciula din blana lui, raman muritor de ...

A fost odata ca niciodata un morar care locuia cu unicul sau fiu si un motan, pe numele sau Pis, intr-o moara de vant in varful unui deal. Morarul era foarte bolnav. Pe patul de moarte l-a chemat pe fiul sau si pe motan la el. - Nu mai am mult de trait, a spus el, asadar doresc sa las mostenire bunurile mele lumesti. Unicului meu fiu ii las moara, pamantul si averea mea intreaga. (fiul numara deja banutii) - Celui mai agil ...

În lumea mărilor, trăia o mică zână ce-şi avea sălaş într-o chochilie. Niciodată nu ieşise din minuscula ei căsuţa, căci era atât de micuţă şi de fragilă, încât orice pală de vânt ar fi putut-o ucide. Mai erau şi alte zâne scoică pe plaja de dincolo de porţi, fiecare cu lumea ei. Seara, sutele de cochilii rozalii se lăsau îmbăiate în razele apusului, căpătând sclipiri sidefii. Valurile se repezeau spre ele, încercând să le tragă în mare, acolo ...

De când auzise legenda comorii păzite de zâne, Ioan nu se mai gândea la nimic altceva. Sătenii îi spuseseră să-şi ia gândul de la acea poveste, căci toţi cei ce le zăriseră pe măiestre, muriseră sau îşi pierduseră mintea. El însă se jura că avea să aibă noroc, fiindcă aşa îi prorocise bunica atunci când împlinise 14 ani.- Tu nepoate, vei vedea cu ochii tăi bogăţiile ascunse de iele şi multă bucurie vei avea atuncea.Nimeni cu toate astea ...

Undeva, la capătul lumii, între tărâmul celest şi cel al oamenilor, se spune că se află un far, în care odinioară trăia un prinţ nemuritor. Și anii treceau precum clipele... dar el nici nu le simţea, căci nu făcea altceva decât să privească Oceanul ce-şi schimba culorile în funcţie de vreme. Uneori ajungeau până la far tot felul de lucruri inutile aruncate de oameni, iar prinţul, curios, le pescuia. Astfel, cu timpul,  nemuritorul adună o ...

Intr-o noapte tarzie, in casa mare si intunecoasa se auzira pasi rapizi pe podea. Pas, pas… si dintr-o data, hop, farfuria cu prajituri cazu. Se auzi un zgomot de farfurii sparte si de la etaj o voce groasa spuse:- Lica, tu esti? Motan afurisit. Iti arat eu tie. Pasi grabiti pe scari in odaia intunecoasa si miorlaieli puternice veneau de jos.Intr-o noapte tarzie, in casa mare si intunecoasa se auzira pasi rapizi pe podea. Pas, pas… si ...

Mihaita este un băieţel ce a venit în vacanţă la bunici. Se simţea întotdeauna fericit aici unde nu mai avea grija unui program zilnic foarte strict şi nici a unui spaţiu limitat. Putea să zburde oriunde şi oricat îşi dorea; bunicii îl înţelegeau şi nu se supărau pe el . Era liber, în sfârşit liber! Aici Mihaita a descoperit o lume plină de magie. Şi uite-l acum pe Mihaita cum s-a oprit pe marginea lacului. Privea marginile acestuia şi ceva ...

A fost odată un împărat mare şi puternic. Abia la vremea cărunteţei dobândi şi el un copil. Bucuria lui fu nespusă când se văzu şi el tată, şi toată împărăţia lui fu veselă dinpreună cu dânsul, căci acest împărat era bun, drept şi temător de Dumnezeu. Pentru aceasta, el făcu mult bine poporului său. Şi toţi într-un gând şi într-o glăsuire dete mărire Domnului că s-a îndurat a le da un moştean al împărăţiei.Acest împărat puse de gând ca pe ...

A fost odată un împărat şi o împărăteasă; ei nu făceau copii; umblase pe la toţi vracii şi vrăjitorii, pe la toate babele şi cititori de stele, şi toţi rămaseră de ruşine, căci n-avură ce le face. În cele din urmă se puseră pe posturi, pe rugăciuni şi milostenii; când, într-o noapte, Dumnezeu văzând râvna lor, se arătă împărătesei în vis şi-i zise:– Rugăciunea voastră am auzit-o şi vei face un copil cum nu se va mai afla pe faţa pământului ...