|
Ehei, Rica, iata-te gata de drum. Bunica i-a netezit camasa i-a petrecut pe dupa gat curelusa de la tasca ta, tot caindu-se ca nu are pe altcineva la indemana sa se duca pana la tata la santier. Si era musai sa mearga cineva, sa-i dea telegrama adusa de postas. Bine ca nu e mult de mers pana la santier, desi bunica tot ti-a zis: „Ata sa te duci, Rica si ata sa te intorci!"
Si-a pus pe urma telegrama in tasca, Tie nu ti-e frica sa umbli singur. Si de ce sa te incerce teama cand stii ca strada asta, pe care o cunosti de cand lumea, a fost facuta chiar de tata impreuna cu ceilalti Iu-" cratori de pe santier. Toate bune si frumoase, numai ca e ceva ce nu se potriveste.
Tata spunea ca lui ii place sa construiasca numai strazi drepte. Atunci, de ce trebuie sa le ocolesti? „Aha", din cauza semaforului de la colt, care isi spune cu ochiul lui rosu: „nu!" Trebuie sa ajungi la zebra desenata pe asfalt si de aoclo sa te intorci pana unde se deschide strada pe care lucreaza tata.
- Rica, ce e cu tine?.... Esti singur?
- M-a trimis bunica sa-ti aduc asta.
Predai telegrama cu mindria celui care isi indeplineste frumos datoria. Tata se bucura de vesti si te opreste pe langa el, caci in curind va merge si el catre casa. Da, si cu tata, drumul de inapoiere e acelasi, mai intii pe la zebra, pe urma pe la semaforul cu ochi in doua culori. Te mirai, Rica, vazind ca si tata, cel ce construieste strazi drepte, merge pe unde ai mers si tu. Tata spune cu zimbetul sagalnic:
- „Drumul drept e cel mai scurt, nu incape indoiala, insa, cum si cu drumul nostru catre casa, cel mai drept si mai sigur e atunci cand stii pe unde sa, mergi!"
Si dupa aceea tata zice fara sa mai zimbeasca:
- Drum drept inseamna sa ajungi la tinta. Asa cum ai ajuns tu la mine, si cum vom ajunge indata, amindoi, acasa.
|
