A fost odată un om şi omul acela avea trei feciori. Pe cel mai mic dintre ei îl porecliseră Prostilă şi-l luau în râs şi-l umpleau de ocări ori de câte ori aveau prilejul.

Într-o bună zi, cel mai mare dintre fraţi vru să se ducă în pădure să taie lemne şi, mai înainte de a pleca, maică-sa îi puse în traistă un cozonac bine rumenit şi tare gustos şi-o sticlă cu vin ca să aibă cu ce-şi potoli setea şi foamea. Şi cum ajunse în pădure, flăcăul se şi întâlni cu un omuleţ bătrân şi tare cărunt. După ce-i dădu bineţe, omuleţul prinse a se ruga de el:

- Măi băiete, dă-mi şi mie o bucăţică din cozonacul tău şi lasă-mă să sorb o înghiţitură de vin, că nu mai pot de foame şi sete şi mă simt sleit!

Vezi însă că flăcăul se ţinea că-i deştept şi se răsti la omuleţ:
- Da ştii că n-ai pretenţii mari!... Păi dacă ţi-oi da din cozonacul şi din vinul meu, mie ce-mi mai rămâne? Vezi-ţi de drum şi nu mai supăra oamenii cerşind!...

Gasca cu pene de aur video



Vezi mai multe video din animatie

Şi lăsându-l în plata domnului pe omuleţ, îşi văzu de drum mai departe. Ajunse la locul cu pricina şi se apucă imediat de lucru. Dar în timp ce se căznea să doboare un copac, loviturile cădeau anapoda; şi ca un făcut îi scăpă securea din mână şi nimeri cu tăişul în braţ, de trebui s-o pornească din nou spre casă, să-şi lege rana. Vezi că păţania asta i se trăsese de la omuleţul cel cărunt.

Cînd fu să plece la pădure cel de-al doilea fecior, maică-sa îi puse-n traistă, ca şi celuilalt, un cozonac gustos şi o sticlă cu vin. Omuleţul cel cărunt îndată-i ieşi în cale şi-i ceru şi lui o bucată de cozonac şi o înghiţitură de vin. Dar mijlociul se răsti la el ca şi fratele său cel mare:

- Ei, asta-i bună!... Păi dacă ţi-oi da şi ţie n-o să-mi mai rămână nici pe-o măsea, aşa că vezi-ţi de drum şi nu mai supăra oamenii degeaba!

Şi lăsându-l în plata domnului pe omuleţ, nici că se mai sinchisi de el şi-şi văzu de drum mai departe.

Dar pedeapsa nu întârzie să vină: după ce izbi de câteva ori cu securea în trunchiul unui copac, se vătămă aşa de rău la un picior, că trebui să se ducă acasă.

Văzând ce se întâmplase cu fraţii săi, Prostilă îşi puse în gînd să încerce şi el. Şi începu a se ruga de taică-său:

- Taică, lasă-mă şi pe mine să mă duc o dată în pădure la tăiat lemne!

Şi taică-său îi răspunse:

- N-ai văzut ce au pătimit fraţii tăi de pe urma asta? Lasă-te păgubaş, băiete, că nu ai tu cap pentru astfel de treburi!...

Dar Prostilă, nu şi nu, că el vrea să se ducă. Stătui într-atâta, că până la urmă taică-său trebui să încuviinţeze.:

- Ei, atunci du-te! Că de câte-i pătimi, poate-o să-ţi vină şi ţie minte la cap!

Maică-sa îi dădu şi lui un cozonac, dar vezi că îl plămădise numai cu apă şi îl copsese în spuză! Şi-i mai puse în traistă şi o sticlă cu bere înăcrită!...

Când ajunse prâslea în pădure, se întâlni şi el cu omuleţul cel bătrăn şi cărunt. După ce-i dădu bineţe, moşneagul prinse a se ruga de el:

- Măi, flăcăiaş, măi, dă-mi şi mie o bucată din cozonacul tău şi lasă-mă să sorb o înghiţitură de vin din sticla ta, că nu mai pot de foame şi de sete!

Prostilă luă aminte la vorbele omuleţului şi-i răspunse cu blândeţe:

- Moşnegelule dragă, n-am în traistă decât un cozonac copt în spuză şi o sticlă de bere acră, dar dacă-ţi sunt pe plac bucatele astea, n-ai decât să te aşezi colea lângă mine, să ne ospătăm împreună. Se aşezară ei pe iarbă şi când scoase Prostilă merindele din traistă, odată-mi făcu nişte ochi, şi cum să nu facă!- dacă văzu dinainte-i un cozonac galben-galben, de parcă ar fi fost plămădit numai cu ouă, şi dacă băgă de seamă că berea se preschimbase în vinul cel mai de soi!... Mâncară ei şi băură până ce se săturară şi la sfârşit omuleţul zise:

- Fiindcă mi-ai dovedit inimă bună şi din puţinul tău eşti bucuros să împarţi cu alţii, să ştii că am să te fac fericit! Uite, vezi copacul cel bătrân de colo? Apucă-te de-l doboară şi vei găsi ceva la rădăcina lui.

Acestea zicând, omuleţul îşi luă rămas bun şi-şi văzu de drum. Prostilă doborî copacul şi găsi la rădăcina lui o gâscă cu penele numai şi numai de aur. O luă sub braţ şi se îndreptă cu ea spre hanul unde gândea să rămână peste noapte.

Hangiul avea trei fete, care, de îndată ce văzură gâsca, nu-şi mai aflară locul de curioase ce erau. Ardeau de nerăbdare voind să afle cât mai degrabă ce şart are pasărea asta minunată şi de soi. Şi ar fi dat tustrele orice, numai să se aleagă fiecare cu câte o pană de aur.

Fata cea mare privea la gâscă cu jind şi zicea în sinea ei: "Lasă că găsesc eu prilej să pot smulge o pană". Şi când Prostilă ieşi afară pentru o clipă, fata îşi luă inima-n dinţi şi apucă gâsca de-o aripă. Dar vezi drăcie: degetele îi rămaseră prinse de pene!...

Puţin după aceea veni şi cea mijlocie, cu gând să smulgă şi ea o pană de aur. Dar abia se atinse de soră-sa, că şi rămase agăţată de ea.

Când o văzu venind şi pe cea de-a treia, care nutrea şi ea acelaşi gând, cele două surori mai mari strigară la ea:

- Nu te apropia, pentru numele Domnului, nu te apropia!...

Dar fata nu pricepu de ce îi tot strigau surorile ei să nu se apropie de gâscă şi gândea în sinea ei: "Dacă ele s-au putut duce, de ce nu m-aş putea duce şi eu?" şi se repezi spre gâscă.

Dar abia o atinse pe una dintre surorile ei, că şi rămase agăţată de ea. Astfel, câteştrele trebuiră să-şi petreacă noaptea alături de zburătoarea cu pene de aur.

A doua zi, Prostilă îşi luă gâsca la subsoară şi o porni la drum , fără să se sinchisească de cele trei fete care erau agăţate de ea. Şi bietele fiice ale hangiului trebuia să o ţină tot într-o fugă după Prostilă, fie c-o lua la dreapta, fie c-o lua la stânga, ori încotro îl duceau picioarele. ...

Când ajunseră în mijlocul unei câmpii, numai ce se întâlniră cu-n popă care tocmai trecea şi el pe acolo. Zărind popa o asemenea blestemăţie, începu să strige ca în gură de şarpe:

- Necuviincioaselor, nu vă e ruşine să vă ţineţi scai după un flăcău? Oare se cuvine să faceţi una ca asta?... Şi după ce le muştrului în lege, o apucă pe cea mai mică de mână cu gând s-o oprească. Dar de îndată ce o atinse, rămase şi el agăţat şi, de voie, de nevoie, trebui să alerge şi el în rând cu câteştrele.

Merse ei ce merseră, dar nu prea mult şi în calea lor se ivi dascălul, care se minună grozav când îl văzu pe preot alergând cât îl ţineau picioarele în urma a trei fete...

- Ei, părinte, încotro grăbeşti aşa tare?!... îi strigă el. Nu cumva să te iei cu altele şi să uiţi că mai avem azi un botez!... Acestea zicând se repezi la preot să-l tragă de mânecă, dar rămase şi el agăţat...

Cum alergau ei aşa toţi cinci, agăţaţi unul de altul de parcă ar fi fost înşiraţi pe-o sfoară, numai ce le trecură pe dinainte doi ţărani ce veneau de pe câmp, cu sapele pe umeri. Preotul îi stigă de departe, rugându-i să-l scape pe el şi pe dascăl de pacostea asta. Dar îndată ce-l atinseră ţăranii pe dascăl, rămaseră şi ei agăţaţi. Ei, comedie mare, şapte inşi se înşirau acum după Prostilă, care zorea cu gâsca la subsuoară!...Merseră ei ce merseră şi într-un sfârşit ajunseră într-o cetate mare, unde domnea un împărat care avea o fiică, numai bună de măritat. Şi era fiica împăratului atât de sanchie şi de ursuză din fire, că nimeni până atunci n-o putuse face să râdă. Din această pricină împăratul dăduse o pravilă în care sta scris că acela care o va face pe domniţă să râdă, o va lua de soţie.

Auzind acestea, Prostilă se înfăţişă înaintea fetei, cu gâsca la subsoară şi cu tot alaiul năstruşnic după el. Şi când îi văzu domniţa pe toţi şapte alergând în urma lui Prostilă, de parcă ar fi fost înşiraţi pe-o sfoară, odată izbucni într-un hohot de râs, şi râse cu atâta poftă, că nu mai fu chip să se oprească. Şi dacă văzu Prostilă că împlinise porunca împăratului, cuteză să-i ceară fata de nevastă, aşa cum sta scris în pravilă. Numai că împăratului nu-i prea era pe plac ginerele şi născocea fel şi fel de chichiţe ca să scape de el. Pînă la urmă îi zise că i-o va da de nevastă pe fie-sa numai atunci când îi va aduce pe cineva care să fie în stare să bea tot vinul care ar încăpea într-o pivniţă.

Prostilă se gândi că omuleţul din pădure i-ar putea veni în ajutor cu un sfat de folos. Porni deci într-acolo şi când ajunse zări un om care şedea jos , taman pe locul unde doborâse copacul, şi părea să fie tare amărât. Prostilă îl întrebă ce tot are pe inimă de stă cătrănit şi omul răspunse:

- Cum aş putea să fiu altfel dacă mă chinuie o amarnică de sete şi n-am cu ce o stinge? Iar de apă, cât ar fi ea de rece, nu mă pot atinge, pentru că nu-mi prieşte defel! E drept că adineauri am golit un butoi cu vin, dar ce înseasmnă o picătură la setea care mă frige pe mine? E taman ca o picătură de apă pe o piatră înfierbântată, zău, aşa!

- Păi daca-i numai asta, atunci află că-mi stă în putinţă să-ţi astâmpăr setea, îi zise Prostilă. Hai, frăţioare cu mine, şi o să bei până n-o să mai poţi!...

Îl duse apoi în pivniţa împăratului şi omul nostru se înfipse lângă butoaiele cele mari şi, luându-le la rând, bău de stinse, până ce începură a-l durea şalele, nu alta... Nici nu trecuse bine ziua şi secase vinul din toate butoaiele.

Prostilă se duse la curte şi-i ceru din nou împăratului să-i dea fata de nevastă. Dar ţi-ai găsit să i-o dea! ... Şădea cătrănit toată vremea şi nu-i venea deloc să-şi mărite odrasla după un neisprăvit ca acesta, căruia toată lumea îi zicea Prostilă. Şi ca să scape de el, îl mai puse la o încercare. Cică trebuia să găsească un om care să fie-n stare să mănânce un munte de pâine.
Prostilă nu stătu mult pe gânduri, ci porni imediat la drum. Când ajunse în pădure, în acelaşi loc unde doborâse copacul, zări un om cu o mutră necăjită, care-şi tot strângea cureaua peste burtă, văicărindu-se întruna:

- Vai de măiculiţa mea, am înfulecat un cuptor întreg de pâine, dar ce-mi poate ajunge doar un cuptoraş când sunt lihnit de foame?!... Prin burtă îmi fluieră vântul şi trebuie să-mi strâng tot mereu cureaua ca să nu cad de-a-n picioarelea!...

Auzind acestea, prostilă se bucură tare mult şi-i zise:

- Măi, frate-miu, hai de te scoală şi vino cu mine , c-o să-ţi dau să mănânci până te-i ghiftui!...

Ajunseră ei în cetatea împărătească şi ce să vezi acolo: din făina care se strânsese din întreaga împărăţie, împăratul dăduse poruncă să se facă un munte uriaş de pâine. Pădureţul cel hămesit de foame se aşeză la poalele muntelui de pâine şi începu să înfulece din el , de parcă se băteau turcii la gura lui. Într-o singură zi n-avu ce alege din muntele de pâine ; şi când se lăsase seara nu mai rămăsese din el nicio fărâmiţă...

Dacă văzu asta Prostilă, îi ceru pentru a treia oară împăratului să-i dea fata de nevastă, dar acesta căută să umble şi de astă-dată cu fofârlica, doar, doar o scăpa de el. Şi în cuvinte mieroase îl îndemnă să-i aducă la curte o corabie atât de năzdrăvană, încât să plutească şi pe apă şi pe uscat.

- Când te-oi vedea venind cu corabia la curtea palatului, îi mai zise el voind să dea vorbelor un anume înţeles, să ştii că nu voi mai avea nicio pricină de împotrivire şi ţi-oi da fata de nevastă pe loc.

Prostilă porni iar în pădure spre locul cu pricina şi aici îl găsi pe omuleţul cel bătrân şi cărunt pe care-l ospătase din puţinele lui bucate. Şi bătrânul, ascultându-i păsul, îi grăi astfel:

- Am mâncat şi am băut, acum am să-ţi dau şi corabia! Acestea toate ţi s-au cuvenit pe drept, fiindcă n-am putut să-ţi uit bunătatea şi mila pe care mi le-ai arătat la nevoie.

Şi omuleţul cel bătrân şi cărunt îi dărui corabia năzdrăvană, care, pasămite, plutea şi pe apă, şi pe uscat. În clipa când Prostilă i-o aduse peşcheş împăratului, acesta nu mai avu ce să zică - vezi bine că i se duseseră pe apa sâmbetei toate şiretlicurile - şi-i dădu fata de nevastă.

Şi se făcu o nuntă ca-n poveşti; iar după moartea împăratului, Prostilă urcă în scaunul domnesc şi trăi în fericire, până la adânci bătrâneţi, alături de nevasta lui.

Gasca de aur de Fratii Grim

 

Adaugă comentariu


Mai multe articole

Ultimele discutii pe forum

Dragi mamici, Sunt la a doua sarcina si...surpriza...iar mi-a iesit pozitiva ureaplasma. De data aceasta "draguta "de ea este rezistenta la Azitromicina , asa ca mi-a fost recomandat sa...
1. ​buna dimineata,revin dupa cateva luni de stres,tratament si sperante....dupa ceva tratament cu duphaston si multe vizite la medic,plecand de la ovare polichistice acum am primit...
Imi place sa gandesc si cred cu sinceritate ca noi, care suntem în mijlocul unei actiuni, nu suntem aici printr-un simplu accident, ci datorita scopului si planului lui Dumnezeu. Pentru...
Ma intereseaza la ce doctor a fost si unde a nascut. Recomandari?