Intr-o noapte tarzie, in casa mare si intunecoasa se auzira pasi rapizi pe podea. Pas, pas… si dintr-o data, hop, farfuria cu prajituri cazu. Se auzi un zgomot de farfurii sparte si de la etaj o voce groasa spuse:

- Lica, tu esti? Motan afurisit. Iti arat eu tie. Pasi grabiti pe scari in odaia intunecoasa si miorlaieli puternice veneau de jos.

La parter, motanul Lica, pufos si nedumerit se uita cu jind la farfuria cu savarine. Mustatile lungi erau acuma albe de la crema. Boticul roz era si el acoperit de miraculoasa crema alba. Simtind pericolul o rupse la fuga pe usa din dos si iesi afara.

Miau, ce sa fac
Daca savarinele-mi plac.
Toata ziua eu ma miorlaiesc
Si ghemul il smototcesc,
Si prajiturele cele mai bune
Asa de mult mi le doresc! Miauuuu 

Motanul Lica se spala de doua ori cu labutele pe botic, isi linse mai bine crema ramasa, se pufai si se incolaci mai bine pe presul din fata usii. Deodata, un chitait se auzi usor in linistea serii. Motanelul Lica isi incolaci codita cat de bine putu langa el si incerca sa inchida ochisorii. Dar urechile ciulite auzi iarasi acelasi chiatit.

Ce-o fi oare asa deodata?
Chit, chit, chit in prag de seara
Farfuria doar nu-i sparta
Ca mustata imi e curata. 

Povestea cu motanul LicaLa cativa centimetri de el, pe prag statea mic un soricel.

Draga motanel,
Asa tare imi doresc
Ca tu sa nu ma smotocesti.
Foame-mi e si frig tare,
Ai cumva loc sub blanita, oare?

Motanelul infometat puse repede labuta pe codita soricelului, il inhata din doua miscari si numai ce sa crezi? Il arunca de trei ori in sus, il somotoci putin si apoi il puse repede, repede sub blanita lui pe soricelul gri. Adormira sub clar de luna, unul langa altul, iar dimineata, razele soarelui straluceau in blanita neagra a motanelului Lica. Era si mai frumos in lumina. Pasea cu gratie pe covoras cu labutele-I pufoase, nu care cumva sa il trezeasca pe soricel.

Pofticios din fire cum il stim, motanul Lica miorlai a foame langa usa. Poate i se facea mila stapanei lui si ii dadea o bucatica din delicoasa savarina facuta ieri. Sigur mai ramase ceva si pentru el. Dar, cand colo, stapana spuse grav din bucatarie.

- Lica, Lica…nu te mai miorlai degeaba ca nu o sa iti dau savarina. Tu trebuie sa prinzi soricei, nu sa papi frisca. Asa ca fugi de-ti prinde hrana ca altfel nu te mai las in casa. 

Suparat la cele auzite, motanelul Lica se intoarse dezamagit catre soricelul gri ce il astepta cuminte in prag. Unduindu-si codita, motanelul miorlai:

Soricelule drag, cum sa te mananc
Cand eu doar frisca am in gand?
Stapana nu-ntelege
Ca nu e lege
Ca soiul nostru pisicesc
Doar soricei ademenesc.
Cu labutele pufoase si boticul miorlait
Frisca dulce-am lipait.
Savarina-nsiropata, repede o pap pe toata.

Auzind aceste lucruri soricelul fugi numai decat la familia lui. Motanelul ramase inca o data in prag, dezamagit cu codinta unduind. Cu blanita catre soare si urechile ciulite, mustacea asa un pic, poate va gasi un pic vreo savarina pe undeva. 

Deodata, vazu dupa coltul case o tava. Nu vedea exact ce se afla in ea, lumina soarelui fiind prea puternica pentru ochisorii lui. Se incolaci pe dupa colt si nu mare ii fu mirarea cand vazut pe tava doua savarine mari, pufoase si insiropate. Crema dulce lucea in razele puternice ale soarelui iar mireasma siropului ii imbata simturile motanelului Lica. Topai de fericire pana la tava si il vazu pe soricel.

Mama face savarine
Pentru soricelului Minnie.
De stiam ca-ti plac asa
Repede ti le dadea.
Frica insa m-a cuprins,
Aseara cand m-ai atins
Cu labuta ta pufoasa
Pe codita-mi mult prea goasa.
Cum oare sa ti le dau
Cand tu doara faci doar MIAU?
Eu mi-s soricel fricos
Nu sunt motanel fioros. 

Lica se pisici numaidecat la vazul savarinelor si miorlai imediat:

Soricel drag si zburlit
Iarta-ma de te-am lovit.
Eu am vrut doar sa ma joc
Nu sa te mananc pe loc.
Mie savarina tare-mi place
Si ma pisicesc de fel,
Ce sa fac? Voi tace
De ma vei ierta nitel.

Motanelul Lica se mai undui putin pe langa soricel, pana ce se indura sa ii lase tava cu savarine. Accepta scuzele motanelului si astfel devenira cei mai buni prieteni.

Poveste trimisa de Alina Amza

 

Mai multe articole