|
 Cum, nu stiati ca vantul spune povesti? inseamna ca nici asta primavara, nici asta toamna nu i-ati ascultat susotelile din faneata ori din frunzisuri! Sau nu l-ati inteles, socotind ca vine si pleaca asa, hai-hui, jucandu-se de-a prinselea. Mare mester povestitor este vantul. M-a invatat bunicul sa-i ascult soapta si sa i-o inteleg.
- Viu de departe, de peste mari si tari, oho! cate n-am vazut eu pe unde am colindat, ca drumurile imi sunt lungi si nu de putine ori ocolite. M-am oprit oleaca intr-o padure si am luat aminte la cele ce spun tufanii si copacii atunci cand isi clatina fruntile! Am plecat mai departe zabovind asupra campiei unde am susotit cu lanurile, port vara solia roadelor bogate ale granelor, iar toamna pe cele ale porumbului. Ma mai odihnesc si eu ca de, acela care umbla mult osteneste si el. Atunci ma aciuiez prin vreo livada, acolo trag cate un pui de somn, sorbind aroma vreunei piersici ori a unui mar. Pornesc din nou si urc pana sus pe crestele cele mai inalte ale muntilor, cobor apoi vaile si din izvor in parau, apoi mai departe pe rauri, pana la marea incretita de valuri cu coame inspumate. Iau un susur cu mine si-l port, il port si il cant... ... si uite asa, azi aici, maine colea, pretutindeni si nicaierea! ba un alint, ba o doina, numai sa stati si sa ma ascultati!
Astazi dimineata, asa cum am spus, era si el mai altfel decat a fost pana acuma. Parca mai posomorat, mai ingandurat, nu-si mai afla astamparul.
- De-acurna, gata, mi-a trimis vorba din lacasul lui de Miaza-Noapte fratele meu cel mare: crivatul. Si-a tocmit telegarii, si-a incordat trambitele si si-a foltuit tobele, el are sa domneasca peste iarna, are sa-nvalmaseasca omaturile ridicand nameti si troiene. Ei, dupa o vreme are sa osteneasca si el, atunci ai sa iesi afara si ai sa te dai cu saniuta.
|
