|
 - lata, ti-am adus pentru uniforma un sortulet nou, albastru, sa ai grija de el! i-a spus mama Adrianei cand s-a intors din oras.
A doua zi fetita s-a dus la gradinita cu noul sortulet si s-a bucurat cand copiii l-au admirat cat era de frumos. Curand a uitat insa de el, la ora de desen, cand a primit acuarele sa vopseasca scaunele pentru papusi, s-a gandit sa le incerce intai pe uniforma,
si asa, dintr-un gand nechibzuit, s-a trezit cu sortuletul nou-nout "pictat" de te apuca mila.
- Ce-i cu uniforma ta, Adriana? a intrebat-o doamna educatoare. Abia ti-a cumparat-o mama si ai si murdarit-o! Te-ai gandit vreodata cati oameni trebuie sa munceasca pentru un sortulet ca acesta, pe care l-ai manjit in asa hal? intai, chiar parintii tai s-au trudit la camp sa semene semintele de mac. Cand plantele au rasarit, au trebuit sapate, plivite de buruieni si udate, ca sa creasca frumoase. Dupa aceea au venit alti oameni si au cules puful de bumbacel. Din vata aceasta, in filatura, la oras, s-a tors firul subtire, pentru panza, care a fost tesuta in alta fabrica. Din panza s-a croit si cusut apoi, in atelierele de confectii, si sortuletul tau...
Adriana a simtit obrajii arzandu-i ca focul. Intelese greseala sa. Dorina, colega din grupa mare, a sarit in ajutorul ei:
- Doamna educatoare, vopseaua de la acuarele iese la spalat. Dati-ne un lighean si un sapun si o sa curatim singure sortuletul...
- Nici n-o sa se cunoasca... Noi, fetele de la atelierul de croitorie, o sa i-l calcam, zise si Mariana. Si asa, impreuna, Adriana si prietenele sale harnicute au facut ca sortuletul albastru sa arate iarasi ca nou. Parca acum parea chiar mai frumos, spalat si calcat de manutele lor.
|
