Inca de la nasterea copilului, daca mama si tatal observa cu atentie gesturile si expresiile pe care cel mic le face, pot sa ii intuiasca starea sufleteasca si astfel sa creeze o legatura bazata pe complicitate.

Priveste-i , unul langa altul, in spatele geamului de la salonul maternitatii. Sunt atat de mici in patuturile lor incat, daca arunci o privire, ti se pare ca toti bebelusii arata la fel. Dar e suficient sa te uiti mai atent la fiecare din ei ca sa vezi cat de diferiti sunt si nu numai din punct de vedere fizic.

Modul lor de exprimare e deja unic inca din primele ore de viata: cand cer lapte, cand vor sa fie luati in brate sau atunci cand stau linistiti, fiecare din ei face anumite gesturi ca ii diferentiaza pe toti ceilalti. La inceput e vorba doar de mici nuante pe care orice mama invata treptat sa le recunoasca. Apoi, cand copilul creste, expresiile sale se diversifica si devin, inconfundabile pentru toti.

In primele doua luni

Copilul incepe sa planga daca vrea ceva, iar, cand e luat in brate, se linisteste. Se pun bazele dialogului intim si special cu mama. Sa ne gandim ca in primele minute de supt la san, cel mic se opreste si pare sa adoarma. "Poate a mancat prea mult", se gandeste mama. Si vorbeste, scuturandu-l un pic. El o priveste fix, iar apoi incepe sa suga cu putere... Acestea sunt primele faze ale acelei comunicari unice pe care mama si copilul o stabilesc inca de la inceput. Nou-nascutul percepe toate senzatiile care provin din corpul sau si din exterior, dar le distinge cu greu.

In primele saptamani, daca mangai bebelusul, ii sufli usor pe piele sau ii vorbesti pe un ton bland, probabil ca iti va zambi larg. Potrivit expertilor, aceste expresii nu inseamna neaparat ca bebelusul se simte bine, ci sunt mai degraba rezultatul unui spasm muscular involuntar. Multe mame sunt foarte dezamagite cand afla acest lucru.

"De fapt, avem de-a face cu o problema minora: este bine ca parintii considera ca, surazand, bebelusul lor incearca sa le transmita ceva pentru ca, acordand atentie primelor semnale, cel mic va continua sa se exprime in acest fel", explica psihologii, pana la doua luni, cand va ajunge la asa-numitul "suras social", adica "intentionat". Acesta din urma este inconfundabil, pentru ca, nu numai buzele se rasfrang la vederea mamei, dar chiar si ochii i se lumineaza. Cand surade, cel mic misca din picioruse, brate sau cap: asa isi arata incantarea.

Cand implineste doua luni, este bine sa il inveti sa se maimutareasca: stramba-te la el, scoate limba sau pufaie. Treptat, bebelusul te va imita. Cu cat mama il va lauda si se va arata incantata, cu atat cel mic va incerca sa repete strambaturile. Comunicarea cu bebelusul devine un fel de dans, in care mama da un semnal alcatuit din gesturi si expresii, iar copilul incearca sa-I raspunda cu aceeasi mimica, aratandu-i ca a inteles mesajul.

De la trei luni

spune fara cuvinteCopilul incepe sa comunice prin intermediul expresiilor faciale, si acestea fac parte din limbajul bebelusului. Daca vrea sa atraga atentia peroanei care sta langa el, intoarce capul, deschide gura si ridica din sprancene. Incepe chiar sa perceapa tonul vocii persoanei care ii vorbeste. Daca tonul este ridicat, atunci copilul este fericit: rade si da din maini; in schimb, daca tonul este grav, se supara si se incrunta. In cazul in care s-a saturat sa se joace si sa le atraga atentia parintilor, intoarce capul si nu se mai uita la ei.

Lumea inconjuratoare il face din ce in ce mai curios, iar strambaturile lui sunt foarte amuzante: face ochii mari de mirare, deschide gura cand aude un zgomot neasteptat si stramba din nas pentru a-si distra mama. Stie ca va fi incantata de maimutarelile sale si se asteapta ca si ea sa ii raspunda la fel.

Inainte de a invata sa vorbeasca, micutul gangureste si gesticuleaza ca sa exprime o anumita stare de spirit. El stie ca mama este singura in stare sa ii inteleaga limbajul momentan.

La patru luni

Bebelusul incepe sa scoata tot soiul de vocalize ("ooo", "aaa") si isi petrece timpul pronuntand consoane si vocale: faza se numeste "gangurit" ("ma-ma", "ta-ta").

Pronuntand aceste prime silabe, copilul face un adevarat antrenament vocal: le repeta pe un ton scazut, iar apoi pe un ton din ce in ce mai ridicat pana cand auzul parintilor lui la incercare. Aceste prime "discursuri" par sa fie maimutareli ale conversatiilor parintilor si probabil ca bebelusul invata tempoul, tonalitatea si pauzele din vorbire.

Sistemul nervos al copiilor este suficient de matur sa le permita nu numai sa surada, dar si sa izbucneasca in ras. Poti sa incerci sa ingani "te prind", prefacandu-te ca il insfaci. Sau sa il pupi pe neasteptate pe burtica: se va pune imediat pe ras. Acest lucru se intampla pentru ca acum micutul reactioneaza imediat in urma unui stimul neasteptat care il face sa se "smuceasca".

Rasul copiilor nu are legatura la aceasta varsta cu simtul umorului: cu trecerea timpului micutul va avea nevoie de surprize din ce in ce mai sofisticate pentru a se distra.

Potrivit unui studiu efectual la Universitatea din Minnesota, simtul umorului (si, in consecinta, rasul care deriva din observarea unei situatii sau a unui aspect atipic) se contureaza in jurul varstei de un an. Doi cercetatori au observat ca anumiti copii de un an radeau daca isi vedeau mama band lapte cu biberonul sau daca schiopata. In schimb, micutii de patru luni nu se amuzau la vederea acestor "scene": incruntau din sprancene si se uitau cu atentie, dar fara sa zmbeasca.

De la 6 - 7 luni

Micutul are initiative proprii de contact: intinde bratele, se apleaca spre oameni, ii striga facand apel la tot felul de vocalize si se agata de ei cand vrea sa fie luat in brate.

Exploreaza cu gura tot ce il inconjoara, dar chiar si trupul lui: una din activitatile preferate este sa isi apuce piciorusele si sa isi suga degetele. Cu fiecare zi ce trece, devine mai receptiv si mai curios: fixeaza cu ochi mari obiectele, le trece dintr-o mana in alta si incearca sa isi schimbe pozitia singur.

Pe la sapte luni, bebelusul isi da seama ca atitudinea lui ii influenteaza pe adulti: se distreaza cand le provoaca anumite reactii (de exemplu, arunca tot timpul obiecte pe jos cu un aer poznas) si intelege cand I se spune ca nu are voie. Daca este laudat, se simte mandru si incearca sa repete gestul care i-a bucurat parintii in asemenea masura.

Nou-nascutii fac diferenta intre papusi si oameni (mici, dar perspicace)

Copiii foarte mici isi schimba expresia fetei in functie de emotiile pe care le incearca, si mai mult decat atat, reusesc sa distinga mimica persoanelor adevarate de cea a obiectelor (cum ar fi de exemplu, papusile).

Cercetatorii de la Universitatea din Quebec au studiat reactiile a 38 de nou-nascuti de patru saptamani pusi in fata papusilor sau adultilor. Micutii priveau interesati si faceau vocalize, ceea ce demonstra ca distingeau oamenii si raspundeau la expresivitatea lor.

Baietii – mai putin vorbareti

Cercetatorii de la Universitatea Columbia au observat in cadrul unei serii de experimente ca, din motive fiziologice, fetitele surad sau se incrunta mai mult, in timp ce baietii dau mai mult din maini si din picioare. Aceste diferente de comprtament vor influenta atitudinea parintilor, care vor raspunde la surasul fetitei cu o mimica faciala, iar la gesturile baietelului cu micari corporale.

Diferenta de comportament ar putea fi cauza deosebirii care se observa mai tarziu intre baietei si fetite: acestea din urma invata sa vorbeasca primele, iar baietii au o expresivitate corporala mai pronuntata.

 

Mai multe articole