Cele 6 simturi ale bebelusului

Cand se naste, micutul tau nu este ca o planta, dar nici nu este asemeni unui adult. Simturile sale nu sunt complet dezvoltate si in aceasta perioada el va descoperi lumea cu ajutorul parintilor care ii ofera afectivitate si il ajuta sa-si descopere propriile simturi. Primele stadii ale vietii sunt si cele mai importante, deoarece ele conditioneaza in mare parte definirea ulterioara a personalitatii. Asa ca bebelusul este un adult in devenire.

Primele stadii ale vederii

Multa vreme s-a crezut ca nou-nascutul este orb, dar aceasta idee a fost contrazisa in urma studiilor si experimentelor care au demonstrat ca fatul este sensibil la lumina inca din luna a saptea de sarcina. Bineinteles nu este o vedere clara, dar il ajuta pe nou-nascut sa descopere lumea din jurul lui.

Viata intrauterina. In 1983 s-a demonstrat cu ajutorul ecografului ca fatul deschide ochii in lichidul amniotic incepand cu saptamna a 16-a de viata intrauterina, in plus expunerea burticii mamei la o lumina puternica determina la fat cresterea ritmul cardiac si agitarea membrele. La sapte luni dupa concepere fatul deja poate sa vada.

La nastere. Nou-nascutul este capabil la nastere sa fixeze cu privirea. Asta demonstreaza ca exista la bebelus reflexe fotomotorii, el putand sa urmareasca un obiect sub un arc de 90 de grade (un sfert de cerc). Uneori in timp ce urmareste cu privirea , el poate sa roteasca si capul, dar cu conditia ca obiectul sa fie destul de atragator (in functie de contrastul acestuia cu mediul inconjurator, de iluminarea sa sau de miscarile pe care le face) si sa se afle la o distanta convenabila pentru cel mic.

Dupa ce se odihneste, bebelusul este calm, linistit si fixeaza obiectele cu privirea din ce in ce mai mult timp, dar exita diferente mari intre copii. Unii pot fixa obiectele inca de la nastere pentru cateva secunde, in schimb altii pot face acest lucru dupa doua-trei saptamani. Unii sunt mai vioi si mai curiosi, iar altii sunt mai somnolenti si mai putin atrasi de ceea ce ii inconjoara. Aceste diferente pot fi datorate maturitatii nervoase.

In cea ce priveste acomodarea ochiului, cristalinul nu se modifica in functie de distanta la care se afla obiectul. Distanta pare fixa la nastere, in jur de 18-20 cm. in jurul varseti de trei luni acomodarea cristalinului este excelenta, chiar superioara celei unui adult. La 4 saptamani urmareste cu privirea daca plimbam o jucarie prin fata lui. La 6 saptamani se uita la persoana care tine obiectul. La 8 saptamani urmareste cu privire un obiect mai mult de 90 de grade, marindu-i-se campul vizual si la 12 saptamani poate urmari o jucarie dintr-o parte in alta. Dupa 3 luni  acesta insoteste cu privirea un obiect miscandu-si si capul. La 6 luni cerceteaza ce se afla in jurul lui intorcand capul pentru a descoperi ceva care sa il atraga. Abia la 12 luni poate sa urmareasca un obiect care se misca repede.

Nou-nascutul poate vedea relativ bine obiectele aflate in contrast si cat de cat apropiate. Catre 6-7 saptamani poate distinge o suprafata plana, iar in jur de 10 saptamani poate face diferenta intre concav si convex. Culorile le poate vedea ca un adult abia dupa 4 luni.

Studiile moderne au aratat ca in momentul in care nou-nascutul are o preferinta vizuala pentru obiectele noi acesta se dezvolta intelectual si are capacitate vizuala selectiva. Copiii care nu aceasta preferinta pentru imaginile noi este posibil sa aiba mai multe antecedente patologice (de exemplu complicatii la nastere sau postanatele) decat cei care sunt incantati de lucrurile sau imaginile noi. Parintii pot ajuta sa dezvolte vederea bebelusului.

Dezvoltarea auzului

Copilul intelege inainte sa vina pe lume. Cercetatorii sunt de parere ca acesta incepe sa perceapa sunetele intre a 5-a si a 8-a luna de sarcina. Dar de la a auzi anumite sunte pana la a-l considera un fin meloman este o diferenta mare.

Dupa 7 luni de dezvoltare intrauterina, fatul aude sunetele si zgomotul. El raspunde atunci prin miscari la stimulii externi care sunt destul de puternici incat sa depaseasca zgomotele inerente produse de activitatea cardiovasculara si digestiva a mamei.

Memoria auzului. Aceste senzatii auditive sunt transmise la inceput doar prin conductia osoasa, deoarece canalele urechii sunt infundate cu ceara. Inseamna ca sunetele sunt inregistrate in memoria copilului. Pe parcursul ultimelor sase saptamani, mama trebuie sa-i citeasca bebelusului o poveste, cu voce tare si de mai multe  ori pe zi. Dupa nastere, aceast mic ascultator va prefera acele povesti citite pe perioada sarcinii, chiar daca i le citeste o alta persoana in afara de mama lui. O experienta similara se intampla si cu cantecele sau muzica de orice fel.

Prefera sunetele joase. Inca de la nastere, nou-nascutul poate detecta obiectele sonore si indreapta capul catre ele, putand chiar sa identifice cateva proprietati ale acestora. El este foarte sensibil la secventele sonore care sunt ritmice si melodioase. Auzul sau este stimulat mai mult de sunetele joase decat de cele inalte.

Cea mai mare parte dintre bebelusi aud mai bine atunci cand sunt linistiti, imediat dupa somn si atunci cand nu sunt deranjati. Daca aude un zgomot care nu-i place sau il sperie, nou-nascutul inchide ochii, plange, isi modifica respiratie si intrerupe suptul. Daca agitam o jucarie sonora intr-o camera cu lumina obscura, bebelusul va indrepta mana catre jucarie, dar acest instinct va disparea dupa cateva luni. La inceput, daca exista doi stimuli unul vizual si unul auditiv, aceesta va alege sa indrepte capul catre stimulul auditiv. In jurul varstei de 9 luni ordinea se va schimba si prima data se va uita catre stimulul vizual.

De la 3 sau 4 luni, nou-nascutul va intoarce capul catre sursa de zgomot. La 32 de saptamani se va intoarce cand va fi strigat pe nume. La 36 de saptamani va imita sunetele produse de mama sa. Copilul intre 9 si 12 luni intelege sensul mai multor cuvinte

Dezvoltarea mirosului

Mirosul bebelusului este foarte sensibil. Inca de la nastere poate sa faca diferenta intre mirosurile placute si mirosurile urate. Nasul il va ajuta sa isi recunoasca mama dupa mirosul pielii.

Darwin este primul om de stiinta care a scos in evitenta, in 1877, cat de important este mirosul sanului in relatia dintre mama si bebelusul sau. La 32 de zile copilul sau se intorcea catre sanul mamei de cand aceasta se afla la o distanta de 30 de cm, ceea ce inseamna ca cel mic se ajuta de caldura si mirosul mamei.

Bebelusul are fler.  S-a observat ca daca ducem la nasul unui nou-nascut care are mai putin de 12 ore stimuli fara miros (apa distilata), mirosuri placute (aroma de vanilie, de banane, de ciocolata sau de miere) si mirosuri insuportabile pentru adulti (carne alterata, ou stricat), reactiile bebelusului vor fi diferite si acest lucru a fost pus in evidenta de expresiile faciale. La mirosurile placute copilul era relaxat si se vedea ca le accepta, in schimb la mirosurile neplacute acesta s-a incruntat si a avut o respingere pentru acestea. Contrar reactiei celor mai multi adulti, pe bebelusi nu ii deranjeaza mirosul de transpiratie.

Mac Farlane a demonstrat ca nou-nascutul de 10 zile isi recunoaste mama dupa miros, in special dupa mirosul care vine din zona gatului. Experimentul a constat in aplicarea unei bucati de material pe gatul mamei pe parcursul unei zile. Aceasta s-a imbibat cu sebum si cu transpiratie, iar cand a fost aratata unui bebelus de 2 zile acesta s-a calmat si a adormit linistit. In schimb un esantion strain nu a avut aceste proprietati, iar copilul a continuat sa fie nelinistit.

Mama poate recunoaste foarte devreme mirosul bebelusului sau. Cu ochii inchisi aceasta poate sa recunoasta mirosul bratarii purtate de copilu sau. Recunoasterea mirosului pielii parintilor poate avea efecte calmante pentru cel mic. Mirosul mamei poate fi folosit ca tratament pentru copiii care au probleme cu somnul si adorm foarte greu. Se recomanda ca mama sa poarte la piept o batista si apoi sa o sarute si sa o puna langa bebelus. Dupa ce va face acest lucru cateva zile copilul se va invata sa adoarma imediat ce se pune acea batista langa el.

Dezvoltarea gustului

Organul gustului se formeaza foarte devreme pe perioada vietii intrauterine. Dulce, sarat, acru, amar…aceste patru gusturi de baza nu sunt un secret pentru nou-nascut. Unii cercetatori considera ca in aceeasi perioada se formeaza si preferintele gustative. Situati sub limba si in gat, receptorii gustului sunt capabili sa distinga gusturile de baza. De la nastere, copilul afiseaza unele preferinte gustative, dar acestea se definesc in urma experientei.

Viata intrauterina. Capacitatea gustativa de detectare si distingere a unui nou-nascut este aproape egala cu cea a unui adult. Organul gustului (papilele gustative de pe limba) se formeaza foarte devreme in viata intrauterina. Incepand cu aceasta perioada, copilului ii va placea gustul dulce. Lichidul amniotic care il inconjoara si pe care acesta il inghite este dulce. Daca mama sufera de diabet, exista riscul ca fatul sa se ingrase datorita cantitatii crescute de zahar din lichidul amniotic.

La nastere. Daca i se dau, experimental unui nou-nascut arome dulci, acre, sarate sau amare, acesta isi va manifesta placerea sau furia prin mimici ale fetei evidente. Jacop Steiner, psiholog si psihosociolog israelian, a testat mii de nou-nascuti. El a aratat ca mimica fetei in urma unei sezatii de placere sau de repulsie este innascuta, are la baza un fond genetic.

Testele au fost facute unor copii nascuti de cel mult sase ore, care nu au apucat sa se odihneasca. Prima data li s-a dat apa fiarta, apa demineralizata la temperatura camerei si acestia nu au avut nicio reactie. A doua oara li s-a dat o solutie dulce, iar bebelusii au avut o mimica de placere. Al treilea test a constat in administrarea de suc de lamaie. Copiii au avut o mimica trista. La ultimul test li s-au dat nou-nascutilor solutie de chinina amara si acestia au lipit limba de cerul gurii si au afisat o tristete profunda.

Plantele care dau un gust bun laptelui matern sunt: chimenul, feniculul, anasonul etc. Numerosi cercetatori cred ca preferintele gusturilor ulterioare depind de gustul laptelui matern, care la randul sau este in functie de obiceiurile alimentare ale mamei, ceea se inseamna ca este probabil ca bebelusul sa prefere aceleasi alimente ca mama sa.

Atingerea, sursa de placere

Pielea il ajuta pe bebelus sa isi dea seama de temberatura, de textura a ceea ce atinge si daca acesta este prietenos sau ostil. Pielea face realitatea palpabila. Simtul tactil apare foarte devreme in viata fetala.

 O recunoastere tactila. Nou-nascutul exploreaza un obiect cu gura (limba, obrajii si buzele) si nu cu mainile. Acest mod de recunoastere este specifica primelor doua luni de viata. Daca ii dam unui nou-nascut o suzeta din acelasi model cu suzeta pe care o suge el,  dar aceasta sa aiba marginile aspre, copilul isi va indrepta privire spre suzeta lui. Aceasta capacitate de a recunoaste vizual un obiect care nu a fost cunosct decat tactil este caracterista acestei varste.

Atingerea ca forma de limbaj. Pielea este cel mai mare organ senzorial si de aceea bebelusul trebuie luat in brate, trebuie leganat si mangaiat. Simtul tactil este strans legat simtul vizual si de cel auditiv, de aceea el este asociat comunicarii vizuale si verbale, devenind in aceasta etapa un limbaj de comunicare. 

Contactul cu pielea si caldura sunt stimuli foarte puternici care pot opri plansul unui bebelus. Acesta poate percepe dulceta sau bruschetea gesturilor si cu siguranta va sti cand este mangaiat.

Relatiile afective, primele forme de comunicare

Intre mama si copil exista o interactiune precoce, care subliniaza importanta relatiilor afective. Copilul are mare nevoie pe langa cele cinci simturi sa o simta aproape pe mama lui, pentru ca ea stie ce sa ii cante, ea simte cand ii e foame, ea stie sa il mangaie atunci cand il doare ceva si cel mai important lucru, ea ii ofera siguranta de care el are atata nevoie. Totul este nou in jurul lui, mai putin vocea si mirosul mamei. Intre cei doi exista o forma de comunicare deosebita, mama pur si simplu simte de ce are nevoie copilul ei.

Articol de Antoneta Barbu

• Prec
• Mai departe