Cateodata mamele nu pot intelege plansul copilului si ajung sa fie obosite suparate. ,,Oare nu s-a inventat un sirop care sa linisteasca copilului colicile?'' spunea o mamica in discutiile cu alte mamici de pe unul dintre forumurile spatiului virtual. Voi fi putin atipica!

Va voi expune o lunga poveste despre colicile abdominale. Eu, care sunt cadru medical am incercat sa dau o explicatie valabila a colicilor, apoi rezolvarea am gasit-o in recomandarile psihologilor axati pe perioada alaptarii, a dezvoltarii atasamentului si am vazut-o in practica, am simtit-o alaturi de copiii mei.

Revin la ceea ce spune mai sus mamica. Eu am simtit in tonul ei o usoara suparare? Oare deja starea mamicii este putin schimbata? Ea crede ca micutul are nevoie de ,,ceva'' pe care ea nu il poate oferi. Ce? Orice altceva, suficient de puternic pentru a calma bebelusul care plange. Este suparata, ingrijorata. O poate arata sau nu.

Dar bebelusul simte asta, simte o stare de neputinta a mamei care asteapta ca altceva sa rezolve problema micutului din brate. De unde vine aceasta neputinta? Din tot ce se vehiculeaza in lumea medicala despre colici. Toate mamele pornesc la drum cu aceasta teama.

Va spun ca, atunci cand:

- incepeam un curs de puericultura sau Lamaze - ma intrebau "ce facem cu colicile bebelusului?"

- cand intru in saloanele nou nascutilor si micutii sunt agitati ma intreaba mamele: "oare deja au colici?" sau daca micutul este linistit, nu doarme, dar se misca usor si isi flecteaza picioarele pe abdomen, mamele ma intreaba: "acum au colici?" sau daca ele se simt bine si nu le doare burta, ma intreaba "oare daca eu nu am avut colici, o sa le aiba si micutul?" (durere de burta a mamei este de natura uterina, iar a micutului de natura digestiva, deci total fara legatura)

colicile abdominaleMulte dintre voi deja stiti raspunsurile acestor intrebari, cele mai multe aveti raspunsuri filtrate prin propria experienta si credinta. Daca eu cred ca micutul are colici, el va avea colici!

Este aceasta o predestinare? Este interpretarea unui comportament al nou nascutului-sugarului.
Noi nu stim adesea de ce plang bebelusii, este perioada in care ei se acomodeaza la viata extrauterina iar multe lucruri sunt noi pentru ei si cauta adesea amintiri din viata intrauterina.

Cum le gasesc?

- In bratele mamei!

- La sanul mamei!

- Leganati!

- In pozitie verticala!

- Stransi lipiti de trupul mamei sau al tatalui!

Toate acestea nu fac decat sa ii aminteasca de perioada cand erau la mama in burtica, cand :

- peretele uterin ii proteja (acum cauta caldura si stransoarea bratelor)

- erau leganati de mersul mamei (acum doresc sa fie leganati)

- cauta adesea sa revina la pozitia fetala in care au stat 9 luni. (noi credem ca isi freaca genunchii de durere)

Timp de trei luni vor face lucrurile de mai sus, fiindca aceasta este perioada de adaptare a nou nascutului la viata extrauterina cand tubul digestiv invata sa functioneze, cand se diminueaza reflexele arhaice (reflexul morro-de agatare, reflexul punctelor cardinale, cand intorc gurita dupa orice le atinge obrazul, etc) cand bebelusul nu isi mai mentine pozitia fetala.

Mitul este ca un micut care isi strange picioarele pe abdomen are colici, fie ca plange sau nu. Realitatea este ca micutul va incerca sa revina adesea, in primele trei luni la aceasta pozitie fiindca aceasta ii creaza confort.

Ce facem noi?

Interpretam comportamente. Nu avem lucruri palpabile care sa ne aduca raspunsul concret al plansului micutului, de aceea dorim un diagnostic. Dar el nu exista. Colicile abdominale nu reprezinta o afectiune.

O sa va intreb credem in Dumnezeu? El este palpabil? Dar totusi ne ghideaza adesea in viata fiindca credem. Si acum ne putem si la alte credinte: cred ca voi reusi, cred ca am noroc, ma cred ghinionist, lucrurile nu-mi ies din prima, etc.

Alegerea este a noastra atunci cand credem ca un micut plange fiindca are colici .(sau ca este alintat sau ca este rau)

Concluzia, daca eu cred ca el are colici, atunci are.

Imi induc o stare eu, ca mama si toti ceilalti din jurul lui, care nu il poate ajuta pe micut, mai mult il agita.

Revin la perioada intrauterina, el se simte in confort atunci cand mama este calma, fericita. Sunt stari pe care le cunoaste, de aceea ii aduc o stare de siguranta.

Stiti ce spun eu cateodata? Intotdeauna caut o cale de mijloc.

Daca mama crede ca micutul are colici, sa ii administreze o doza de ,,ceva'' si micutul se va linisti.

Dar realitatea care este?

Convingerea mamei ca acel ceva il linisteste pe micut, ii da o stare de calm-autoindusa, astfel luand din nou bebelusul la san, va reusi sa il calmeze fiindca ea insasi este calma. Doza de "ceva" este pentru mama si nu pentru micut.

In legatura cu ce se scrie in articole medicale despre digestia nou nascutului, este perfect adevarat. Tubul digestiv al nou nascutului nu a functionat in perioada intrauterina,acum bebelusul traieste senzatii noi.

Sunt acestea dureroase pentru el? A putut cineva sa comunice cu un nou nascut, iar acesta sa ii spuna ca plansul inseamna durere? Nu sunt studii in acest sens. Plansul arata un disconfort, o stare de nesiguranta, o stare cu care el nu este invatat din perioada intrauterina. Digestia lui este dureroasa? Nu stim. Dar este un lucru nou pentru el si trebuie sa se invete cu ea.

Cum face acest lucru?

Incercand sa ii recladim adesea mediul intrauterin, sa ii cream senzatii cu care el este invatat, va putea sa depaseasca noul (viata extrauterina, care implica cel mai important lucru, despartirea de mama).

De aceea un bebelus cand plange il luam in brate, il lipim de noi, il punem la san, il leganam fara a ne gandi ca ceva negativ se intampla.

Unele dintre mame cunosc povestea aceasta pe care le-o spun legat de ceea ce scriam mai sus:

Traiesti cu sotul tau, iar dupa 9 luni de casnicie esti pusa in situatia de a locui in casa soacrei. Vei reusi sa dormi noaptea? Vei reusi sa te adaptezi atat de repede? Cum o faci?

Daca ai un sot langa tine care iti va aminti ritualurile pe care voi deja le stiati, care va sta langa tine in pat,amintidu-ti de casuta voastra.Astfel tranzitia va fi mai usoara.

Acum dupa ce am tradus putin Mitul colicilor abdominale, oare am reusit sa va destin putin pe voi toate mamicile si viitoarele mamici?

 

Articol tradus si completat de educator certificat Lamaze Tudose Liliana

Tudose Liliana organizeaza cursuri Lamaze pentru gravide in orasele Galati si Constanta

poate fi contactata la numarul de telefon 0746587456 sau la adresa de email: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

 

Mai multe articole