Ce vezi când te uiţi în ochii unui nou-născut?"

Când m-am uitat prima dată în ochii fiului meu am văzut încredere, curiozitate şi bucurie. Nu am văzut nici o urmă de nesinceritate, josnicie sau egoism. În acel moment mi-a devenit clar că dacă va fi vreodată nesincer, josnic sau egoist atunci comportamentul său va fi datorat circumstanţelor, nu lui. În acel moment am ştiut că ce responsabilitate aveam să onorez şi să protejez inocenţa şi bucuria sa de viaţă. 

Copiii se nasc inocenţi. Ei vor doar să fie iubiţi, să înveţe şi să facă parte din lumea noastră. Acei părinţi care nu sunt capabili să aprecieze acest adevăr pierd ceea ce ar trebui să fie cel mai preţios moment al vieţii lor. Ei nu pot avea încredere în copiii lor, în loc de încredere îi suspectează că greşesc şi că au nevoie de corecţie. Accentul e pus pe fixarea lucrurilor şi nu pe bucuria de a învăţa despre o nouă persoană.

Focusul, din acel moment, se pune pe comportamentul copiilor şi nu pe relaţia părinte-copil. Atitudinea părintelui este absolut critică pentru determinarea tipului de relaţie pe care părintele şi copilul o vor avea. Cred că nimic nu este mai trist decât să vezi un părinte căruia i-au scăpat cumva dulceaţa şi bunele intenţii ale copilului şi care crede că sunt necesare pedepse pentru a-l aduce pe calea cea bună.

copiii inocenti

Acest părinte va fi mereu de veghe, căutând mereu căi de corecţie a copilului, spulberând exuberanţa naturală a copilului. Acest tip de suspiciune îi împlineşte dar copilul pedepsit răspunde emoţional - la fel ca orice altă persoană – cu furie şi fantezii de răzbunare şi, psihologic, cu o descărcare bruscă de cortizol, hormon de stress. Copilul este văzut ca o potenţială sursă de necazuri, ca un inamic.

Părintele care este destul de norocos să vadă în ochii nou-născutului său dragoste, curiozitate şi bucurie va continua să aibă încredere în el şi să se bucure de copilul său. În loc să caute cu lumânarea „comportamente rele” acest părinte caută moduri de a se apropia de copilul său şi de a aduce bucurie în viaţa lui. Această atitudine îl împlineşte, de asemenea, prin dragostea şi încrederea pe care o primeşte înapoi. 

Ceea ce are loc în momentul în care părintele se uită pentru prima dată în ochii copilului său stabileşte pentru totdeauna o conexiune pe viaţă plină de bucurie sau plină de luptă. Permite formarea unei legături de încredere şi alianţă sau apariţia unei bătălii între adversari. Această primă întâlnire poartă seminţele unor ani de fericire sau mizerie. Pentru cei care pot vedea inocenţa şi purele intenţii ale nou-născutului creşterea copilului poate fi provocatoare uneori dar nu este niciodată o povară. 

Priviţi atent de la început. Învăţaţi de la copil cât de plăcută şi simplă trebuie să fie viaţa. Este doar un moment dar o dată ce l-ai prins pe de-a-ntregul durează pentru totdeauna.” 

După Jan Hunt; Sursa:http://www.naturalchild.org/jan_hunt/born_innocent.html

 

 

Mai multe articole