Copilul la 1-3 ani. Limbajul
In aceasta perioada limbajul copilului are o dezvoltare exploziva. Copilul va face...
Imediat ce iese din burtica ta, bebelusul tau plange si se zbate dand din manute. Te-ai intrebat de ce plange? Pana sa se nasca, sa iasa din uter, "saculetul lui de dormit" bebelusul tau a stat pe intuneric. Ochisorii lui nu erau pregatiti, iar pigmentii din retina nu s-au dezvoltat complet ca sa il protejeze, nefiind necesar atat timp cat bebelusul nu avea lumina. Dar odata ce iese pe lume si "il loveste" lumina in ochi, acestia il dor atat de tare incat el incearca sa se fereasca cu manutele.
Simtul vizual este abilitatea ochilor de a detecta si focaliza imaginile in lumina vizbila cu ajutorul foto-receptorilor din retina fiecarui ochi, care genereaza impulsuri electrice nervoase in diferite culori, marimi, si luminozitati. Fotoreceptorii sunt de doua feluri, si anume: bastonase si conuri, (sau celule cu bastonase si celule cu conuri), dupa forma care o au. Celulele nervoase sunt cele care fac legatura dintre aceste bastonase si conuri cu creierul.
Bastonasele sunt sensitive la lumina dar nu pot distinge culorile. Conurile, in schimb, receptioneaza radiatiile de diferite lungimi de unda ale spectrului luminos si le transmit scoartei cerebrale, astfel disting culorile, in special verde, rosu si albastru. Celelalte culori sunt obtinute prin amestecare acestor trei.
In aceasta problema exista o dilema, o dezbatere medicala inca actuala in care nu sa ajuns la un consens. Unii medici afirma ca se constituie unul, doua, si chiar trei senzatii cromatice la nivelul receptorilor. Neuro-anatomicii afirma in general ca sunt doua senzatii cromatice, avand in vedere faptul ca receptorii sunt responsabili pentru perceptia culorii si a luminii.
Cea mai acceptata ipoteza spune ca ochiul percepe separat cele trei culori fundamentale, iar diferitele senzatii cromatice sunt rezultatul stimularii concomitente si inegale al celor trei tipuri de celule cu conuri; stimularea lor egala ar da senzatia de lumina alba.
Mult timp s-a crezut ca bebelusii sunt orbi la nastere. Acum noi stim ca ei nu sunt orbi, dar sunt intr-o stare de confuzie.
Bebelusul tau vede doar niste pete incetosate, fara forma si fara culoare. De fapt putem zice ca vederea nou-nascutului, e o umbra, un joc de umbre.
El poate vedea imaginile doar pana la o distanta de 7-8 cm, cel mult 30 cm, ceea ce este destul de suficient pentru "varsta" lui. La aceasta distanta el distinge doar chipul tau si pieptul care il hraneste. Chipul tau nu ii apare ca si chip ci ca o imagine neclara, o pata mai intunecata in lumina, el chinuindu-se sa inteleaga ce esti tu de fapt. Faptul ca tu ii vorbesti si il alinti il ajuta pe el sa inteleaga ca esti o fiinta.
Este o varsta a miracolelor pentru el acum! Totul este nou, iar vederea este una din primele legaturi cu mediul in care a venit.
Dupa doar doua zile de la nastere, bebelusul tau va putea face distinctia dintre fata ta si cea a unei alte femei. Faptul ca ii zambesti, ii vorbesti calduros si ca il privesti in ochi va face ca intre voi doi sa fie o legatura de dragoste de neinchipuit. Bebelusul, dupa numai cateva ore de la nastere va incepe sa distinga culorile rosu, verde sau galben de culoarea gri, ceea ce vede el de fapt.