Recenzie „Povețe cu multe fețe”, autor Adela Dobran, ilustrații de Anda Cofaru, colecția „Căsuța fermecată”, editura Adenium, 2015

A scrie literatură pentru copii, oricât de banal ar părea gestul într-o societate în care se scrie cu rapiditate despre ORICE, rămâne un act de profundă interiorizare, o esențializare valorică, deoarece, doar în (regresie) conceptuală omul își poate cristaliza adevăratele coordonate.

Cartea de poezii pentru copii „Povețe cu multe fețe”, de Adela Dobran poate fi găsită in Librăria Adenium atât in format tipărit cât si in format electronic.

Trebuie să admitem din start că literatura pentru copii, deși își păstrează în mod tradițional toate funcțiile terapeutice, a suferit în diacronia ei modificări de fond, generate de procesul dinamic al evoluției psiho-cognitive a copilului; societatea este alta, spectrul valoric este modificat, modelele umane nu mai sunt aceleași, idealul educațional diferă de la o societate la alta, de la o etapă istorică la alta. Într-o lume puternic tehnologizată, în plin bombardament informațional, copilul dezvoltă în mod natural alte aptitudini și, în final, un alt tip de creativitate. În acest context este aproape riscant (în sensul desuetudinii) să te apropii de noua generație cu o literatură populată de ființe vegetale și animale din “vechea gardă”. Aparent, cartea Adelei Dobran pare desprinsă din rafturile bibliotecilor de altadată, însă, încă de la prima parcurgere textuală, se pot sesiza subtile nuanțări ale fondului problematizator.

Poeziile Adelei Dobran sunt inspirate din universul cotidian rural în care “micile” existențe par încremenite pe axa timpului, având aceleași reprezentări fizice și păstrând, parcă în mod ancestral, același tip de raporturi sociale: vulpea e vicleană și încearcă să păcălească orătăniile, bondarul e trândav și profitor, măgărușul e naiv, calul e singuratic și visător, cățeii sunt simpatici și inofensivi, licuricii sunt luminoși și fascinanți, etc. Dincolo de această liniaritate clasicizată, se relevă într-un paletar semantic și relațional subtil și diafan, o serie întreagă de „opoziții” conceptuale prin care autoarea reglează, practice noile conexiuni cu societatea contemporană.

carte poezii „Povețe cu multe fețe”

Ea știe că mitologiile personale sunt sedimentate în mentalul colectiv de marile mitologii universale, dar nu cantonează în modele tradiționale rigide, tocmai pentru a crea, în mod eficient, o situatie-test prin care educatorul să poată experimenta soluții noi, neobișnuite. Datorită imagismului lor, poeziile Adelei funcționează asemeni unor depozitare vizuale, experiențiale, adevărați transmițători inter și transculturali.

Ca funcție de formare, interesează însă, în mod special, regulile și normele de comportament asigurate de conținut. Aici autoarea apelează în mod conștient la demolarea vechilor abordări: dacă în literatura clasică antagonistul greșește și este pedepsit, în poeziile Adelei Dobran cel care greșește își recunoaște vina și cere îndurare. Sau: -dacă în literatura clasică destinul unor personaje este acela de victimă a propriilor ignoranțe, în poeziile Adelei Dobran rața, de exemplu, nu se mai lasă păcălită de vulpe, ba chiar își depășește „mentorul” în materie de viclenie procedurală, transformându-se din victimă posibilă în veritabilă instanță morală.

Ea o invită pe cumătră în coteț de unde aceasta din urma iese „jumulită, umilită, schilodită” de un neașteptat „câine creț” („Vulpea păcălită”). Calul, care în vechile reprezentări are încă de la început statut și demnitate, în imagistica Adelei Dobran, ajunge să își conștientizeze adevărata valoare, abia după un nefericit experiment „spiritual”, în care încearcă să își aroge însemne ale puterii într-un puzzle al combinațiilor halucinante (urechi de elefant, coamă de leu sau corn de rinocer) („Un căluț cu demnitate”). Iepurașul rămâne tot fricos („Iepurasul curajos”), dar, spre deosebire de omologul său tradițional, el evoluează prin conștientizarea propriilor limite dar și a calităților specifice: “Recunosc, nu am curaj,/ Dar picioarele mi-s bune/ Ăsta e un avantaj.”

Practic, autoarea restabilește percepția corectă a copiilor despe ființele animaliere, ridicând vechiul stigmat clamat în literatura de odinioară. Copii intră în contact cu o lume curată, angrenată în mecanismele bine-cunoscute ale banalului cotidian, dar o lume în care fiecare își cunoaște locul și menirea, în care fiecare poate greși, până și cele mai înzestrate entități care în textele clasice erau infailibile. Important este că până la urmă vina este conștientizată, uneori chiar înaintea executării pedepsei. Adică, totul poate fi rezolvat simplu, nimeni nu trebuie să învețe prin suferință, funcția punitivă se exercită doar în cazuri extreme, în scop, evident, formativ.

Poeziile Adelei Dobran sunt constituite sub forma unor mici „scenarii epice”, împrumutând, la nivelul conținutului, elemente specifice fabulei. Autoarea ironizează și sanctionează defecte umane, iar în final, învățămintele sunt transmise explicit sub forma clasică a moralei. Poeziile capătă din această perspectivă o valoare sapiențială. Nu întâmplător, titlul volumului este „Povețe cu multe fețe”. Autoarea își etajează tematic volumul pe câteva segmente, încercând să „rezolve” estetic cele mai cunoscute și cele mai des întâlnite defecte umane: lenea („Bondărelul cel singular”), viclenia („Vulpea păcălită”), egocentrismul („Povestea vrăbioiului-păun”), lăcomia („Tom și Ronți”), naivitatea („Colțica și cățelul de usturoi”), invidia („Cioara și Păunul”) sau chinuitoarele complexe de inferioritate („Un căluț cu demnitate”).

Limbajul poeziilor este fluid și învăluitor, acaparant prin efuziunea lirică, dar și prin haioasele capcane sau jocuri lexicale. Alături de un conținut captivant, și, așa cum am spus la început, chiar innovator, cartea autoarei este completată de ilustrații grafice excepționale care ar putea să constituie oricând, la scară ceva mai mare, un valoros suport concret-senzorial, care să faciliteze accesul celor mici la rezolvarea conflictuală, dar, mai ales, să asigure o remanență a mesajelor în geografia reprezentărilor morale ale copiilor. Fără a face prea mult efort, prin ascultare, vizualizare și problematizare, copilul va avea o reacție de tipul „Aha!”.

Poeziile Adelei Dobran devin astfel o oglindă care reflectă și care poate fi reflectată. În ele găsim atitudini și pattern-uri de comportament care formează fundamentul unei tradiții unice a comportamentului general uman și a susceptibilității conflictuale. Important este mesajul activator: totul este reglabil și rezolvabil prin CONȘTIENTIZARE. Un mesaj inedit, raportat la literatura clasică, dar deosebit de eficient dacă îl raportăm la particularitățile de vârstă specifice copilului contemporan.

Cartea de poezii pentru copii „Povețe cu multe fețe”, de Adela Dobran poate fi găsită in Librăria Adenium atât in format tipărit cât si in format electronic.

 

Mai multe articole