O, pricina minunata - colind din Basarabia

O, pricina minunata 
Di-nceput, din lumea toata. 

Di-nceput si din vecie, 
Precum la carte ne scrie. 

Ca e lumea-nselatoare 
Si foarte-amagiuitoare. 

Ca-nsala si amagieste 
Si pe toti ii prilosteste. 

Ales pe cei bogati foarte, 
De nu mai gindesc la moarte. 

Ca vorbesc de avutie 
Si se tin in semetie, 

Ca si cind o sa traiasca 
Si lumea s-o mosteneasca. 

Si cind in cea de pe urma, 
Viata daca li se curma, 

Mor intocmai, ca tot omul, 
Si bogatul, ca si robul. 

Ca moartea nu va sa stie 
De averi de bogatie.

* * * 

• Prec
• Următor