Ce este si ce face sistemul imunitar, in general?

Sistemul imunitar (din lat. imunis =liber, curat) este un termen folosit în biologie pentru definirea mecanismelor de apărare ale organismelor vii faţă de agenţii patogeni (antigeni). Acest rol este important pentru menţinerea sănătăţii organismului, în cadrul raporturilor sale cu mediul înconjurător, unde este supus, în permanenţă, influenţei factorilor externi. Toate organismele vii dispun de un astfel de sistem de apărare, dar sistemul imunitar este cu atât mai complex cu cât organismul considerat este mai evoluat din punct de vedere biologic. La vertebrate acest sistem s-a perfecţionat, devenind complex, acţionând diferenţiat şi eficace.

În mod normal, sistemul imunitar distruge atât corpii străini pătrunşi în organism (agenţi patogeni), cât şi unele structuri proprii organismului, dăunătoare, alterate.

Agenţii patogeni care pot pătrunde în organism, generând reacţii imunologice, pot fi: substanţe biologice (toxine, veninuri), chimice, organisme intracelulare (virusuri), organisme monocelulare (bacterii, ciuperci microscopice, protozoare) sau organisme pluricelulare (viermi, paraziţi).

Structurile proprii cu modificări anormale, care sunt recunoscute ca non-self şi distruse de sistemul imunitar, includ celulele tumorale, celulele malformate sau moarte.

Categoriile sistemului imunitar

a. Sistemul imun nespecific, înnăscut

Este sistemul de apărare prezent la majoritatea indivizilor vii, încă de la naştere. Aceasta nu se modifică în timpul vieţii şi acţionează prin mecanisme de apărare ale gazdei de infectarea cu alte organisme, în mod nespecific. Aceasta înseamnă că celulele sistemului imunitar înnăscut sunt capabile să recunoască şi să reacţioneze în faţa antigenilor în mod general, fără a conferi o imunitate protectoare sau de lungă durată gazdei. Este constituit din structuri şi mecanisme cu rol protector.

Unul din mecanisme este fagocitoza, realizată de anumite celule: macrofage, limfocite şi granulocite neutrofile, care prezintă receptori celulari cu care recunosc agentul patogen (antigenul) pătruns în organism. Alarma este declanşată şi răspândită şi de către alte celule, numite celule mesagere; la locul de fagocitoză apar fenomene specifice unei inflamaţii „calor, rubor, dolor, functio lesae” (căldură, roşeaţă, durere, funcţie afectată).

b. Sistemul imun specific, dobândit

Este dobândit în timpul vieţii, după ce organismul a venit deja, în prealabil, în contact cu un anumit agentul patogen, care este identificat prin antigeni specifici, iar pentru distrugerea agentului fiind elaboraţi anticorpii. Acest sistem de apărare molecular este susţinut de celulele limfocitare de tip „T” şi „B” care au capacitatea de a reţine caracterele agentului patogen, putându-l recunoaşte şi reacţiona specific asupra lui la un nou contact cu respectivul agent patogen.

Componentele sistemului imun

Pentru împiedicarea pătrunderii agentului patogen în corp, organismul nostru a fost înzestrat cu anumite bariere, care sunt:

1. Barierele mecanice şi fiziologice: pielea, mucoasele, saliva, sucul gastric, enzimele intestinale etc

2. Bariera celulară din sânge şi ţesuturi este compusă din: neutrofile, limfocite T şi B, moncite, macrofage, care fagocitează agentul patogen.

3. Bariera umorală (latină “humor” – lichid) este constituită din anticorpi; aceştia nu se pot deplasa activ precum celulele din sistemul de apărare, ci ele sunt transportate pasiv de curentul sanguin şi limfatic, fiind constituite din molecule proteice care se fixează pe membrana celulară a agentului patogen, care va fi inactivat şi distrus.

Componentele imunologice ale sistemului imunitar

A. Amigdalele şi polipii - acumulează elemente ale sistemului imunitar pentru a fi folosite atunci când este necesar (pentru poarta de intrare buco-faringiană).

B. Timusul - este o glandă cu secreţie endocrină, situată substernal, care, după pubertate îşi diminuă treptat dimensiunile şi funţiile. Este locul unde se formează limfocitare T.

C. Splina – este situată în flancul stâng al abdomenului superior, subcostal şi este un organ care joacă un rol esenţial în evoluţia sistemului imunitar, permiţând circulaţia limfocitelor şi controlând procesul de distrugere a hematiilor îmbătrânite.

D. Ganglionii limfatici - constituie o reţea la nivelul întregului organism. La depistarea unui antigen, cel mai apropiat ganglion reacţionează imediat, umflându-se, crescând producţia de limfocite.

E. Suprarenalele - sunt localizate la nivelul polului superior al rinichilor. Ele produc doi hormoni: adrenalina (influenţează activitatea muşchilor şi metabolismul bazal) şi cortizonul (are efect antiinflamator şi stimulează creşterea sintezei limfocitare).

F. Noduli limfatici - situaţi de-a lungul vaselor limfatice: în abdomen, subaxilar, inghinal, cervical, paravertebral, filtrează continuu lichidul limfatic, distrug microbii şi celule degenerate, găzduiesc celule imunologic-active pentru mobilizarea lor în caz de necesitate.

G. Maduva spinării. Este „leagănul” tuturor celulelor ce compun sistemul imunitar.

H. Leucocitele – sunt produse de maduva osoasă şi reprezintă prima linie de apărare împotriva infecţiilor. Toate tipurile de celule imunitare se denumesc generic leucocite. Rolul lor este de a distruge, fagocita (digera) sau de a neutraliza orice antigen. La mobilizare, unele au acţiune imediată, iar altele, retard (până la câteva luni).

Atunci când sistemul imunitar este deficitar, organismul nu mai are capacitatea de a lupta cu agenţii patogeni şi vor apărea bolile infecţioase. Dacă sistemul imnitar devine hiperactiv sau mecanismele de control sunt depăşite, organismul nu mai are  capacitatea de a distinge self-ul de non-self şi atunci va apărea patologia autoimună.

În concluzie, păstrarea stării de sănătate este direct proporţională cu buna funcţionare a sistemului imun.

Cum putem tonifia sistemul imun?

Înainte de a deprinde orice măsură de stimulare a funcţiei sistemului imun, trebuie să ţinem cont de necesitatea:

I.   drenării sistemului limfatic

II.  fortificarea imunităţii celulare, prin stimularea producţiei de limfocite T

II. fortificarea imunităţii umorale, prin creşterea producţiei de anticorpi

IV. menţinerea unui nivel optim al celulelor natural killer (celulele ucigaşe)

V.  înlăturarea agresorilor organici: toxine, metale grele, radicali liberi etc.

Suplimentele nutritive (fitoterapeuticele) - solutia ideala de stimulare a sistemului imun

Echinaceea este o plantă foarte populară în lume. Prima dată a fost folosită în SUA de americanii nativi care traiau în Marile Câmpii. Ei foloseau planta pentru a vindeca rănile, inclusiv muşcăturile de şarpe. Rădăcina plantei a fost folosită pentru tratarea durerilor de dinţi, de gât şi alte iritaţii ale gurii.

Coloniştii americani au învăţat despre proprietăţile echinaceei de la americanii nativi, planta fiind introdusă ulterior şi în Europa.

Numeroase studii au demonstrat că echinaceea este eficientă în fortificarea sistemului imun. Aceasta constă în abilitatea plantei de a preveni formarea enzimelor cunoscute sub numele de hialuronidaze, care distrug bariera naturală dintre ţesuturile sănătoase şi ţesuturile afectate. Fără interferenţă enzimatică mediată de hialuronidaze, organismul este capabil să se apere singur împotriva virusurilor.

Echinaceea ajută organismul să lupte împotriva infecţiilor şi prin capacitarea ficatului, a circulaţiei limfatice şi a membranelor mucoaselor.

Echinacea este valoroasă în susţinerea sistemului imunitar la pacienţii cu cancer, după chimioterapie/radioterapie.

Cercetatorii afirmă că extractul de echinacea este util în încetinirea ritmului de creştere tumorală şi de distrugere a virusurilor precum: herpes simplex, virusurile gripale şi paragripale. Extractele de rădăcină pot alina sau reduce simptomele gripei şi a altor infecţii, mai ales cele respiratorii. Studiile au demonstrat eficienţa echinaceei împotriva infecţiilor bacteriene, virale şi/sau micotice.

Echinaceea a fost folosită şi în bolile de piele ca: eczeme sau psoriasis.

Copii reprezintă o entitate aparte a medicinei. Ei au necesităţi şi carenţe diferite de adult. Este foarte bine cunoscut faptul că, la naştere, singura sursă imuologică de apărare a nou-născutului sunt anticorpii de tip imunoglobuline de tip G pe care nou-născutul îi ia din laptele matern. De aceea, ESTE ESENTIAL ALĂPTATUL ÎN PRIMELE LUNI DE VIAŢĂ!!! Cu timpul, sistemul imun al micuţilor se dezvoltă, însă pe măsură ce acest lucru se întâmplă, ei sunt agresaţi de foarte mulţi agenţi patogeni.

Baby Care ImmunityÎn ceea ce priveşte tonificarea funcţiilor sistemului imun la copii, aceasta nu se recomandă în primul an de viaţă, deoarece atunci, se consideră că sugarul este protejat de anticorpii proveniţi de la mamă.

După primul an de viaţă, puteţi ajuta sistemul imunitar al copilului dumneavoastră, prin administrarea de imunostimulatoare de sorginte 100% naturală.

Gama BABY CARE vine în sprijinul nevoilor dumneavoastră cu preparatul, 100% natural, BABY CARE Immunity – sirop pe bază de extract de echinaceea.

Cum administrăm?

Copii 1-3 ani: 1 linguriţă de 3 ori pe zi, în 3 prize

Copii peste 3 ani: 1-2 linguriţe de 3 ori pe zi, fracţionate în 3 prize.

Nu administraţi BABY CARE Immunity dacă:

Copilul suferă de vreo boală autoimună sau dacă se află în tratament cu imunosupresoare!!!


Articol de Dr. Ana – Maria Rizea

 

Mai multe articole