Lamaze - Mama si copilul trebuie sa stea impreuna dupa nastere

O tânara mama sta într-o rezerva mama/copil a spitalului unde a nascut. Prietena ei sugereaza sa îsi timita bebelusul în salonul pentru nou-nascuti pe perioada noptii astfel încât sa se poata odihni mai bine, dar asistenta recomanda sa tina bebelusul cu ea. Ce dezvaluie studiile despre necesitatile mamelor si bebelusilor dupa nastere?

De-a lungul aproape întregii istorii, mamele si nou-nascutii lor au stat împreuna dupa nastere. Bebelusii au stat în siguranta si la caldura, cu acces usor la laptele matern, iar mamele si bebelusii au învatat unii despre ceilalti. Începând cu secolul al XX-lea, pe masura ce nasterea a intrat în spitale, majoritatea bebelusilor nu au mai stat împreuna cu mamele lor dupa nastere. Mama a fost trimisa într-o camera de spital, în timp ce bebelusul ei era dus într-un salon pentru nou-nascuti. Mamele asteptau îndelung pâna sa îsi vada copii, iar nou-nascutii lor le vizitau, de obicei, numai dupa un program de hranire bine stabilit. Comunitatea medicala credea ca bebelusii sunt mai în siguranta si mamele mai odihnite daca bebelusii sunt în alt salon, separat. În ultimii ani s-au realizat cercetari care au indicat ca cel mai bine pentru mame si copii este sa ramâna împreuna dupa nastere.

Perioada de timp întrerupta, întârziata sau limitata pe care o mama o poate petrece cu copilul ei poate avea efecte negativ asupra relatiei lor si asupra alaptarii. Bebelusii ramân încalziti si plâng mai putin, iar alaptarea porneste foarte bine, atunci când mamele si copiii lor petrec timp mult împreuna, începând imediat dupa nastere. Mamele învata sa recunoasca necesitatile copilului lor, raspund cu tandrete si dragoste. Începe sa se formeze o conexiune care va dura toata viata.

Contactul Timpuriu

Natura pregateste o mama si bebelusul pentru nevoia unul de altul, chiar din momentul nasterii. Oxitocina, hormonul care determina contractiile uterine, determina totodata si crestere a temperaturii sânilor ei, ceea ce o ajuta sa se simta calma si gata sa raspunda la nevoile copilului. Acest hormon stimuleaza sentimentele „materne" pe masura ce femeia atinge, priveste si alapteaza copilul nou-nascut. Pe masura ce ea îsi tine bebelusul în brate si în contact piele-pe piele, este eliberata mai multa oxitocina. Endorfinele, hormoni asemanatori cu narcoticele, sunt de asemenea eliberate si cresc sentimentele materne. Nivele mari de adrenalina, care sunt normale la bebelusi la nastere, fac bebelusul sa fie alert si îl pregatesc pentru întâlnirea cu mama lui, sa o priveasca, sa îsi gaseasca drumul catre sânul ei si sa se hraneasca. În timpul primelor ore si zile dupa nastere, o mama învata sa înteleaga semnalele transmise de bebelusul ei si modul lui unic de comunicare cu ea.

Expertii recomanda ca imediat dupa nastere nou-nascutii sa fie plasati piele-pe-piele pe abdomenul sau pieptul mamei lor, uscati, si acoperiti cu prosoape calde. Unii cercetatori numesc acest contact piele-pe-piele „îngrijire tip mama-cangur" sau „îngrijire cangur". Fiind plasati în pielea goala pe pielea mamei este un mod perfect pentru bebelus de a se adapta la noua sa viata în afara corpului ei. Temperatura corpului mamei se ajusteaza în mod natural pentru a feri bebelusul de frig. Nou-nascutii plasati piele-pe-piele cu mamele lor plâng mai putin, ramân mai calzi decât bebelusii pusi în incubatoare sau leagane. Deasemenea, bebelusii carora le este frig, inclusiv cei prematuri, revin la o temperatura normala mult mai rapid atunci când sunt tinuti piele-pe-piele de mamele lor.

Cartea "Mama si copilul" este foarte cunoscuta si apreciata de mame si gravide, poarta girul celor doi autori, a caror experienta in domeniu este de necontestat, bucurandu-se totodata de conditii grafice deosebite, care confera atractivitate si sistematizare simplei lecturari sau consultarii mai aprofundate. Cumpara acum de pe emag.ro sau de pe elefant.ro Cartea Mama si copilul.

Cu ani în urma, profesionistii credeau ca bebelusii sunt mai în siguranta în saloanele de nounascuti pentru ca sunt mai putine sanse ca ei sa fie expusi germenilor. Acum stim ca acest contact, piele-pe-piele, ofera oportunitatea pentru bebelus sa fie expus la bacteriile normale de pe pielea mamei, descrescând astfel riscul infectarii ulterioare a bebelusului cu germeni patogeni. Alte beneficii pentru bebelusii cu contact piele-pe-piele includ respiratie mai usoara, nivele de zahar sanguin mai ridicate si progresie naturala a alaptarii la sân. Cei mai multi bebelusi plasati în contact piele-pe-pielea mamei lor imediat dupa nastere se vor atasa instinctiv la sân si vor începe sa se alapteze, de obicei în cursul primei ore dupa nastere. Mamele care îsi tin bebelusii în contact direct pe piele dupa nastere sunt mai dispuse sa continue alaptarea la sân si mai putin predispuse la înlocuirea cu lapte praf. Totusi, atunci când bebelusii sunt separati de mamele lor timp de 20 de minute sau mai mult dupa nastere, bebelusii sunt mai putin disponibili pentru alaptare în timpul primei ore dupa nastere.

Multi cercetatori care au studiat comportamentul animalelor considera ca, la fel ca si la animale, bebelusii umani care sunt separati de mamele lor la nastere plâng semnificativ mai mult din cauza disconfortului, nevoii fizice de caldura, protectiei si accesului la laptele matern care pot fi gasite numai în bratele mamelor lor.

Asa cum apare si în arta ilustrata de-a lungul istoriei, femeile din diferite culturi au utilizat atât pozitiile verticale cât si pe cele cu gravitate neutra (ex. întinsa pe o parte, în patru labe) pentru a naste. Pâna la evenimentul numit forceps, în secolul al XVII-lea, femeile au fost aratate rareori dând nastere într-o pozitie supina (întinsa pe spate). Femeile erau de obicei vegheate în timpul nasterii de catre „femei întelepte" din comunitatea lor, care le încurajau sa se lase purtate de întelepciunea lor interioara si de suportul celor care le înconjoara. Femeile utilizat obiecte de tipul stativelor, copacilor si frânghiilor pentru a îmbunatati capacitatea lor de împingere. Ele foloseau desemenea suporturi de nastere sau taburete facute din lemn, caramizi sau pietre pentru a le ajuta sa stea pe vine, sa se ghemuiasca sau sa îngenuncheze. Utilizarea unei varietati de pozitii în timpul stadiului al doilea al travaliului (partea de travaliu legate de împingere) va va permite sa raspundeti la schimbarea pozitiei bebelusului vostru pe masura ce el coboara, se roteste si se întinde pentru a se naste. Pozitiile pe care le alegeti vor mari aproape întotdeauna senzatia de confort si vor facilita progresul bebelusului. Fiecare pozitie are posibile avantaje si dezavantaje.

Pozitiile verticale

Pozitiile verticale cum este statul în picioare, îngenuncherea sau statul pe vine au avantajul gravitatiei care ajuta bebelusul sa coboare. Radiografiile au indicat ca pozitia pe vine largeste diametrul pelvisului, creând mai mult loc pentru bebelus ca acesta sa coboare. Totusi, este pozitia în care mama este cel mai expusa la ruperea perineului. În cele mai multe culturi vestice, femeile nu sunt obisnuite sa stea pe vine pentru o perioada lunga de timp; de aceea ele trebuie sa se odihneasca într-o pozitie semiasezata între contractii.

Respectata educatoare prenatala si autoarea Penny Simkin recomanda o pozitie „pe vine sustinuta" sau „atârnata", în special pentru femeile cu un stadiu al doilea prelungit. În aceasta pozitie, femeia este sustinuta de sub bratele sale, fara sa puna greutate pe picioare. Trunchiul ei este alungit, oferind mai mult spatiu de manevra bebelusului. În completare, nu exista presiune asupra pelvisului permitându-i sa se miste liber pe masura ce coboara de-a lungul lui.

Pozitii cu Gravitate-Neutra

Pozitiile cu gravitate neutra, cum ar fi „în patru labe", întinsa pe o parte si semi-asezata sunt odihnitoare si pot fi bune pentru femeia care este extenuata. O pozitie întinsa pe o parte poate ajuta la încetinirea unui travaliu care progreseaza prea rapid.

Dupa ce bebelusul a intrat în pelvis, el îsi va întoarce capul fie într-o pozitie anterioara (cu spatele catre abdomenul mamei) fie într-una posterioara (cu spatele catre spatele mamei). Este mult mai usor pentru bebelus sa coboare si mult mai confortabil pentru femeia în travaliu, daca bebelusul ei este într-o pozitie anterioara. Bebelusii în pozitie posterioara pot cauza un „travaliu posterior" dureros. Pozitia „în patru labe" preia greutatea bebelusului de pe regiunea inferioara a spatelui mamei si de pe coccis si poate oferi spatiu pentru bebelus sa se roteasca într-o pozitie anterioara.

Ce ne spun Cercetarile

Conform Grupului pentru Sarcina si Nastere Cochrane, o sursa de informatii bazate pe evidenta respectata la nivel mondial, utilizarea oricarei pozitii verticale sau întinsa-pe-o-parte, comparate cu pozitiile supine sau litotomice (pe spate cu picioarele sprijinite pe suporturi), este asociata cu urmatoarele rezultate:

• o durata redusa a celui de-al doilea stadiu,
• o reducere mica a nasterii asistate,
• o reducere a epiziotomiilor,
• mai putine tipare anormale ale batailor cordului fetal (numai în grupul cu pozitii verticale) si
• o crestere a pierderii estimate de sânge.

În completare, stând întinsa pe spate poate determina coborârea tensiunii sanguine a femeii aflate în travaliu si reduce curgerea sângelui catre bebelus, datorita greutatii uterului pe vasele majore de sânge. În pozitia litotomica, femeia este de fapt, pusa în situatia sa împinga împotriva gravitatiei!

Recomandari din partea Asistentelor

Asociatia pentru Sanatatea Femeilor, Obstetrica si Asistente Neo-natologie (the Association of Women's Health, Obstetric and Neonatal Nurses - AWHONN) - recomanda ca toate femeile gravide sa primeasca informatii despre beneficiile pozitiilor verticale pentru stadiul al doilea al travaliului. Ei recomanda deasemenea ca asistentele sa descurajeze pozitiile supine si sa încurajeze, în schimb, pozitiile pe vine, semi-asezata, în picioare sau vertical în genunchi. (Semiasezata este pozitia în care fiecare femeie este înclinata dar nu complet lasata pe spate.) În completare, AWHONN recomanda ca femeile sa nu înceapa sa împinga pâna când nu simt nevoia sa o faca; si, atunci când împing, ele împing conform cu ceea ce le comunica propriul lor corp. Gemând, mormaind, exhalând când împing si tinându-si respiratia mai putin de 6 secunde în timpul unei împingeri ca raspuns la contractiile resimtite trebuie sa fie încurajte de catre asistente.

Recomandari de la Lamaze International

Lamaze International recomanda sa alegeti pozitiile verticale sau întinsa pe o parte pentru nastere. Tu si partenerul tau ar trebui sa observati si sa exersati aceste pozitii pentru stadiul al doilea al travaliului în timpul cursurilor de educatie prenatala. Ar trebui sa va întrebati medicul care pozitii sunt încurajate în spitalul respectiv pentru nastere si care sunt restrictiile, daca ele exista, pe care ei considera ca este necesar sa le aplice. În timpul travaliului, ar trebui sa ascultati de corpul vostru si sa alegeti pozitii pentru nastere care sunt mai confortabile pentru voi, ca raspuns la ceea ce simtiti, putând astfel sa faceti travaliul si nasterea mai confortabile atât pentru voi cât si pentru bebelusul vostru.

Bibliografie

1. Gupta, J.K., & Nikoderm, C. (2000). Maternal posture in labour. European Journal of Obstetrics & Gynecology and Reproductive Biology, 92(2), 273- 277.
2. Johnson, N., Johnson, V.A., & Gupta, J.K. (1991). Maternal positions during labor. Obstetrical and Gynecological Survey, 46(7), 428-434.
3. Simkin, P., & Ancheta, R. (2000). The labor progress handbook. Malden, MA: Blackwell Science. 4. Gupta, J.K., & Nikdem, V.C. (2003). Position for women during second stage of labor. In The Cochrane review, issue 2. Oxford: Update Software.
5. Roberts, J.E. (2002). The "push" for evidence: Management of the second stage. Journal of Midwifery & Women's Health, 47(1), 2-15.
6. Enkin, M., Keirse, M.J., Neilson, J., Crowther, C., Duley, L., Hodnett, E., et al. (2000). A guide to effective care in pregnancy and childbirth. New York: Oxford University Press.
7. Mayberry, L.J-.,Wood, S.H., Strange, L.B., Lee, L., Heisler, D.R., & Nielsen-Smith, K., et al. (2000). Second-stage management: promotion of evidence-based practice and a collaborative approach to patient care. Washington, DC: Association of Women's Health, Obstetric and Neonatal Nurses (AWHONN).

Articol realizat de Lamaze International Consiliul de Educatie
Autori Principali:
Ruth Keen, CNM, MPH, LCCE, FACCE
Joyce DiFranco, RN, BSN, LCCE, FACCE
Debby Amis, RN, BSN, CD(DONA),
LCCE, FACCE

Citeste si articolul de prezentare a cartii Mama si Copilul.

• Prec
• Mai departe