Colicile abdominale
Cateodata mamele nu pot intelege plansul copilului si ajung sa fie obosite...
O femeie gravida de la cursul Lamaze spune celorlalti cursanti: „Doctorul meu spune ca bebelusul meu este destul de mare. Vecina mea a avut travaliul indus pentru ca s-a crezut ca bebelusul ei va fi prea mare. Credeti ca ar trebui sa cer si eu inducerea travaliului?”
Pe toata întinderea Statelor Unite si în multe alte tari, astfel de declaratii sunt auzite în timpul cursurilor de educatie prenatala.
Inducerea travaliului – initierea artificiala a travaliului – este unul dintre cele mai controversate subiecte în maternitatile din ziua de astazi. În multe spitale, travaliul este indus numai din motive medicale, si sunt urmarite linii directoare foarte stricte. Totusi, în multe alte spitale, femeile au induceri elective – acelea facute pentru convenienta, mai curând decât din motive medicale. Sunt probleme cu inducerea travaliului? Care sunt beneficiile permiterii travaliului sa înceapa de la sine?
În timpul ultimelor saptamâni de sarcina, atât corpul mamei cât si al bebelusului se pregatesc pentru nastere. Pentru mamele aflate la prima nastere, bebelusul „cade” adesea în pelvis cu aproximativ 14 zile înainte de nastere. Cervixul se îndreapta catre în fata si începe, treptat, sa se moaie. De-a lungul unei perioade de câteva saptamani o mama poate (sau poate sa nu) simta contractii neregulate care ajuta cervixul sa se subtieze si poate, chiar sa se dilate câtiva centimetri. În timpul ultimei perioade de sarcina, plâmânii bebelusului se matureaza, si se depune pe el un strat protector de grasime, luând aspectul de rotunjime al noului-nascut. Multi cercetatori cred ca atunci când bebelusul este gata pentru viata în afara uterului mamei sale, corpul sau elibereaza cantitati mici de hormoni care semnaleaza hormonilor mamei initierea travaliului. În cele mai multe cazuri, numai atunci când atât corpul mamei cât si bebelusul sunt gata, hormonii materni încep procesul complex al nasterii.
Cel mai adesea, travaliul este indus în spital prin administrarea unui medicament numit Pitocina prin intermediul unei perfuzii intra-venoase (IV). Uneori sunt folositi înainte agentie de înmuiere a cervixului si de pregatire a cervixului pentru travaliu.
Exista o serie de indicatii (motive) medicale de inducere a travaliului. Conform Colegiului American de Obstetrica si Ginecologie (CAOG), travaliul ar trebui sa fie indus numai atunci când este mai riscant ca bebelusul sa ramâna în uterul mamei decât sa fie nascut. Acest lucru este adevarat atunci când punga de apa din jurul bebelusului se sparge si travaliul nu începe; atunci când sarcina mamei a ajuns la 43 de saptamâni; atunci când tensiunea arteriala a mamei este prea mare; atunci când mama are alte probleme de sanatate, cum ar fi diabetul sau o boala pulmonara, care poate afecta bebelusul; sau atunci când mama are o infectie uterina.
Suspectarea unui bebelus mare sau foarte mare nu este un motiv medical pentru inducerea travaliului. Într-un articol de presa publicat în noiembrie 2002 CAOG raporteaza ca inducerea travaliului pentru macrosomie (bebelus mare) aproape ca a dublat rata operatiilor cezariene, fara sa îmbunatateasca rezultatele perinatale (sanatatea bebelusului). Aceasta declaratie a fost bazata pe un studiu publicat în publicatia Obstetrica & Ginecologie. Mai multe studii anterioare au indicat de asemenea ca inducerea travaliului pentru macrosomie (bebelus mare) mai curând creste, decât sa descreasca, rata de operatii cezariene fara sa ofere îmbunatatiri ale sanatatii bebelusului.
În publicatia profesionala Evaluarea Nasterii Cezariene, publicata de CAOG, autorii fac recomandari împotriva inducerii travaliului pentru bebelusi mari la femeile sanatoase, concluzionând ca „Inducerea travaliului pentru suspiciune de macrosomie (bebelus mare), nu aduce îmbunatatiri ale rezultatelor, utilizeaza resurse considerabile si poate duce la cresterea ratei de operatii cezariene.”
Inducerea nasterii este uneori considerata a fi convenabila pentru persoanele implicate. Spitalele pot suplimenta personalul de asistente din timpul schimburilor când sunt programate induceri; medicii pot programa nasterile pentru zilele si orele care le sunt convenabile; iar viitorii parinti pot lucra si pot face planuri de calatorie cu rudele conform datei programate pentru inducere.
Totusi, inducerea electiva a travaliului nu este convenabila atunci când întârzierile de rutina din spitale întârzie începerea perioadei de inductie. Nu este convenabil atunci când nu functioneaza si femeia gravida este trimisa acasa, urmând sa încerce într-o alta zi. Si, cu siguranta, nu este convenabila atunci când duce la o nastere cezariana si noua mama trebuie sa îsi revina dupa o interventie chirurgicala majora mai curând decât dupa o nastere normala.
Exista dovezi în continua crestere care demonstreaza ca inducerea electiva a travaliului nu este lipsita de risc.
Una dintre problemele ridicate de inducere este ca data probabila de nastere nu este exacta. Daca exista o eroare de pana la 2 saptamani in calcularea datei probabile de nastere, o femeie programata pentru inducere la 38 de saptamâni poate avea o sarcina de numai 36 de saptamâni. Dr. Michael Kramer de la Universitatea McGill din Montreal si colegii sai au examinat 4,5 milioane de nasteri din Statele Unite si Canada în timpul anilor 1990. Într-un studiu publicat în Jurnalul Asociatiei Medicale Americane (JAMA) în august 2000, cercetatorii au concluzionat ca bebelusii nascuti cu numai câteva saptamâni mai devreme – la 34 pâna la 36 de saptamâni – au fost de 3 ori mai predispusi la complicatii letale în timpul primul an de viata decât nou-nascutii la termen. „Este posibil ca obstetricienii sa perceapa inducerea ca fiind lipsita de riscuri si de aceea nu evidentiaza în mod corepunzator riscurile si beneficiile”, spunea Dr. Kramer într-un interviu anterior.
Cercetatorii de la Universitatea Texas Southwestern, Centrul Medical din Dallas Texas, din cadrul programului Complicatii si Nasteri Cezariene, au studiat de asemenea rezultatele sarcinii în functie de saptamâna de gestatie. Dupa examinarea a mai mult de 56.000 de sarcini si rezultatele lor la 40, 41 si 42 de saptamâni, Dr. James Alexander si colegii sai cercetatori au ajuns la concluzia ca „Inducerea travaliului pe principii de rutina la 41 de saptamâni creste complicatiile din timpul travaliului si nasterea operativa fara vreo îmbunatatire semnificativa a rezultatelor neo-natale.”
Cercetatorii Grupului pentru Sarcina si Nastere de la Cochrane, o sursa de informatii respectata la nivel mondial în ceea ce priveste îngrijirea pe baza de dovezi, au fost de acord cu aceasta concluzie. Referindu-se la sarcinile supra-purtate, ei au declarat „O politica de inducere de rutina la 40 – 41 saptamâni în sarcina normala nu poate fi justificata prin examinarile restrictive ... odata ce durata sarcinii a ajuns cu certitudine la 41 de saptamâni complete, femeile care aleg sa le fie indus travaliul ar trebui sa li se ofere cea mai buna metoda de inductie disponibila.”
În completarea la cresterea riscului pentru o usoara prematuritate si a nasterii cezariene, travaliul indus creaza adesea necesitatea unor interventii medicale suplimentare. În multe cazuri, daca mama a avut o inductie, va avea nevoie de o intravenoasa si de monitorizare electronica fetala continua. În multe spitale, va fi nevoie sa stea în pat sau foarte aproape de pat. Ca rezultat, este posibil ca ea sa nu poata ajuta la progresia travaliului mergând libera sau schimbând-si pozitiile ca raspuns la contractiile travaliului. Mama poate sa fie incapabila sa beneficieze de avantajele unei bai calde sau a unui dus card pentru a reduce durerea contractiilor din travaliu. Contractiile induse artificiale au apogeul mai devreme, de cele mai multe ori, si ramân intense mai mult timp decât contractiile naturale, crescând nevoia de medicatie pentru ameliorarea durerii a mamei.
Travaliul indus, în special atunci când nu este indicat medical, poate transmite mamei un mesaj puternic care îi spune ca organismul ei nu functioneaza asa cum ar trebui – ca are nevoie de ajutor pentru a începe travaliul. Acest mesaj, alaturi de cresterea necesitatii interventiilor medicale, pot descreste încrederea unei mame în abilitatea ei de a naste.
Într-un articol de presa publicat în Iunie 2002, Colegiul American de Obstetrica si Ginecologie a atribuit cresterea dramatica a numarului de induceri, în parte, presiunii din partea pacientelor, convenientei medicilor, disponibilitatii largi a agentilor de înmuiere a cervixului si temerilor legale.
Într-un comentariu din numarul din iunie 2002 al revistei de Obstetrica & Ginecologie, autorii recomandau o „abordare precauta” cu privire la inducerea electiva a travaliului, examinarile clinice vor putea valida o utilizare mai liberala a inducerii travaliului.
Lamaze International recomanda nici sa nu alegeti inducerea travaliului si nici sa nu acceptati sa vi se induca travaliul decât daca este cu adevarat o motivatie medicala. Un bebelus „mare” sau chiar „foarte mare” nu sunt indicatii medicale pentru inducerea travaliului la o femeie ne-diabetica. Permitând corpului vostru sa intre spontan în travaliu, aproape întotdeauna este cel mai bun mod pentru voi ca sa stiti ca bebelusul este gata sa se nasca. Interferând cu sau înlocuind hormonii naturali care orchestreaza travaliul, nasterea, alaptarea si atasamentul maternal pot avea consecinte pe care noi înca nu le putem întelege cu adevarat.
Simtind contractiile naturale produse de propria voastra oxitocina creste libertatea pe care o aveti si o simtiti pentru a raspunde corespunzator contractiilor, prin plimbare, schimbarea pozitiilor si bai în cada sau dusuri. Travaliul si nasterea fara interventii medicale ne-necesare mareste posibilitatea ca voi sa pastrati o amintire pozitiva despre nastere si descreste posibilitatea complicatiilor atât pentru voi cât si pentru bebelusul vostru.
Articol realizat de catre Lamaze International Consiliul de Educatie si face parte din proiectul Practici de Îngrijire care Promoveaza Nasterea Normala
Autor principali :
Debby Amis, RN, BSN, CD(DONA), LCCE, FACCE
Contributii si Revizuiri:
Elena Carrillo de Reyes, CD(DONA), LCCE, FACCE
Diana Chiaverini, RN, MEd, LCCE, FACCE
Jeannette Crenshaw, RN, MSN, IBCLC, LCCE, FACCE
Joyce DiFranco, RN, BSN, LCCE, FACCE
Caroline Donahue, RN, MA, LCCE, FACCE
Jeanne Green, MT, CD(DONA), LCCE, FACCE
Judith Lothian, RN, PhD, LCCE, FACCE
Michele Ondeck, RN, MEd, IBCLC, LCCE, FACCE
Teri Shilling, MS, IBCLC, CD(DONA), LCCE, FACCE
Sandra Steffes, RN, MS, LCCE, FACCE
1. American College of Obstetricians and Gynecologists (ACOG). (2000) Planning your pregnancy and birth. Washington, DC: ACOG.
2. American College of Obstetricians and Gynecologists (ACOG). (2002). ACOG news release: Cesarean delivery more likely with labor induction of a large baby. For release November 1, 2002. Washington, DC: ACOG. 3. Sanchez-Ramos, L., Bernstein, S., & Kaunitz, A.M (2002). Expectant management versus labor induction for suspected fetal macrosomia: A systematic review. Obstetrics & Gynecology, 100(5), 997–1002.
4. Horrigan, T.J. (2001). Physicians who induce for fetal macrosomia do not reduce cesarean delivery rates. Journal of Perinatology, 21(2), 93–'395.
5. Leaphart, W.L., Meyer, M.C., & Capeless, E.L. (1997). Labor induction with a prenatal diagnosis of fetal macrosomia. The Journal of Maternal-Fetal Medicine, 6(2), 99–102.
6. Combs, C.A., Singh, N.B., & Khoury, J.C. (1993). Elective induction versus spontaneous labor after sonographic diagnosis of fetal macrosomia. Obstetrics & Gynecology, 81(4), 492–496.
7. American College of Obstetricians and Gynecologists (ACOG). (2000). Evaluation of cesarean delivery. Washington, DC: ACOG.
8. Kramer, M.S., Demissie, K., Platt, R.W., Sauve, R., & Liston, R. (2000). The contribution of mild and moderate preterm birth to infant mortality. JAMA, 284(7), 843–849.
9. Alexander, J.M., McIntire, D.D., & Leveno, K.J. (2000). Forty weeks and beyond: Pregnancy outcomes by week of gestation. Obstetrics & Gynecology, 96(2), 291–294.
10. Enkin, M., Keirse, M.J., Neilson, J., Crowther, C., Duley, L., Hodnett, E., et al. (2000). Post-term pregnancy. In A guide to effective care in pregnancy and childbirth (3rd ed.). New York: Oxford University Press.
11. American College of Obstetricians and Gynecologists (ACOG). (2002). ACOG news release Commentary—Nonmedical indications help fuel rise in induction rate. For release June 30, 2002. Washington, DC: ACOG.
12. Rayburn, W.F., & Zhang, J. (2002). Rising rates of labor induction: Present concerns and future strategies. Obstetrics & Gynecology, 100(1), 164–167.