Un butoi de rasete

Desi plansul este in continuare cea mai puternica forma de comunicare a copilului tau, el isi dezvolta totusi si simtul umorului pe parcursul celei de-a 5-a luna de viata. S-ar putea sa inceapa sa rada la o surpriza pe care i-o faci, cum ar fi fata ta aparand de sub o patura sau o jucarie care sare din cutie singura, evident in anumite limite, astfel incat sa nu se sperie.

Incurajeaza-l sa rada, sa se amuze si sa se simta bine, facand cate o fata amuzanta si jucandu-te cu el. De asemenea copiilor de aceasta varsta le place sa auda o varietate de sunete is chiar nu ai nevoie de instrumente speciale sau de jucarii pentru a le produce: poti sa fluieri, sa imiti animale sau sa canti - copilul tau va fi incantat.

Explorarea obiectelor

Incurajeaza-ti copilul sa experimenteze si sa se joace cu diferite obiecte. Ceva extrem de simplu cum ar fi un scutec de carpa curat il va tine ocupat pentru cateva minute bune. Priveste-l in timp ce il studiaza, il gusta, il intoarce pe toate fetele si descopera ce se intampla cand il desface.

Da-i o jucarie care face zgomot si observa cum se comporta atunci cand o agiti. De asemenea ofera-i jucarii special concepute pentru varsta lui care produc zgomote prin apasarea a diferite butoane sau parghii, dandu-i ocazia sa inteleaga relatia dintre cauza si efect.

Muuuuuuulllteee culori

copilul la 19 saptamaniBebelusii vad in culori inca de la nastere dar au dificultati in a distige nuante ale aceleiasi culori sau culori apropiate cum ar fi rosul si portocaliul. Insa cam orice bebelus poate sa fac diferenta intre rosu, verde si galben. Si ca un rezultat al acestui fapt, de multe ori bebelusii prefera obiectele in culori contrastante sau alb-negru.

Pe de alta parte, la varsta la care a ajuns acum micutul tau, diferentele dintre culori devin clare si copilul tau a inceput deja sa distinga intre nuante apropiate de culoare.

Profita de acest fapt si ofera-i o varietate de culori si nuante sub forma jucariilor, cartilor de copii si chiar a imbracamintii pe care o poarta.

3 intrebari despre: Infectii cu virusul sincitial respirator (RSV)

Ce este virusul sincitial respirator?

RSV este principalul agent patogen al cailor respiratorii la sugari si reprezinta cauza majora a afectiunilor cailor respiratorii inferioare la copii mici. Infectia cu RSV este raspandita in intreaga lume si se manifesta adesea in epidemii anuale, ce apar mai ales la sfarsitul toamnei, iarna si primavara si pot dura pana la cinci luni. Virusul este rar intalnit in timpul verii. Cea mai inalta rata a imbolnarilor se inregistreaza la copii de 1-6 luni, in special la cei in varsta de 2-3 luni. Numarul de imbolnari in timpul epidemiilor este extrem de mare, ajungand pana la 100% in crese, unde multi copii sunt predispusi datorita varstei. Infectia cu virusul sincitial respirator este cauza a 20-25% din cazurile internate de pneumonie la sugari si copii mici si a 75% din cazurile de bronsiolita la aceste grupe de varsta. S-a estimat ca mai mult de jumatate din sugarii supusi riscului de imbolnare se vor infecta in cursul unei epidemii cu RSV.

Care sunt simptomele RSV?

La bebelusi, boala debuteaza frecvent cu rinoree, febra cu grad scazut si o usoara simptomatologie sistemica, frecvent insotite de tuse si stranut. In cazuri mai severe pot aparea tahipnee si dispnee, iar uneori se poate instala chiar hipoxie, cianoza si apnee.

Ce sa fac daca cred ca micutul meu este infectat cu RSV?

Contacteaza imediat medicul de familie. In cazul infectiilor cailor respiratorii inferioare este necesara o terapie respiratorie, incluzand hidratare, aspirarea secretiilor si administrare de oxigen umidificat, precum si de agenti bronhospastici, la nevoie.

Pentru ca RSV este un virus, antibioticele nu au efect dar totusi poti sa ii alini suferinta acasa.  Ajuta-l sa ramana bine hidratat si tine-l departe de fumul de tigara si de fum in general. In cazul in care sunt bolnavi, multi copii vor prefera mese mai frecvente dar mai mici. Incearca sa ii usurezi si respiratia incarcata folosind cu picaturi de nas saline si cu o para nazala indeparteaza-i mucusul din nari. De asemenea, ca si in cazul altor afectiuni respiratorii poti incerca sa ii oferi confort ridicandu-i capul atunci cand doarme dar nu cu o perna sub cap ci mai degraba cu un prosop pliat bagat sub saltea.

Este posibil ca daca puiul tau a fost nascut prematur, sau cu o afectiune a inimii sau plaminilor, medicul sa ii prescrie pe perioada tratamentului o serie de injectii care, la fel ca si in cazul vaccinului antigripal, sa il protejeze impotriva virusului RSV.

Viata ta: cum sa iti intretii lactatia daca ai inceput serviciul?

Multe mamici care incep serviciul aleg sa continue sa alapteze, intretinand lactatia si la locul de munca cu ajutorul unei pompe de san. Astfel, nu numai ca se mentine lactatia in parametrii normali dar se obtine si laptele necesar alaptarii la biberon pe perioada cat este mama la servici. Insa este destul de greu sa faci asta din prima, asa ca iata cateva sfaturi utile:

- Exerseaza acasa - obisnuieste-te cu pompa de san si cu pompatul in sine inainte sa te intorci la munca. Multe mamici care lucreaza aleg o pompa electrica dubla care le permite sa extraga laptele din ambii sani in acelasi timp, dar mai sunt si alte optiuni

- Anunta-ti seful despre aceasta probleme. Unele locuri de munca chiar au obiceiul sa puna la dispozitia mamicilor care alapteaza zone unde sa poata sa foloseasca pompa de san.

- Planifica-ti anumite momente ale zile in care sa pompezi laptele in fiecare zi, de preferinta la fiecare trei ore

- Relaxeaza-te si imagineaza-ti ca iti tii puiul in brate. Va fi mult mai usor.

Toti copii sunt unici si evolueaza in propriul lor ritm.

O evaluarea a modului cum ar trebui sa se dezvolte copilul intr-o anumita perioada a vietii sale este doar un punct de reper, o evidentiere a potentialului maxim pe care il poate atinge copilul la o anumita varsta.

Daca micutul tau a fost nascut prematur, nu uita ca acest lucru il face sa aiba nevoie de putin mai mult timp pentru a evolua.

Oricum, indiferent de situatie, orice nelamurire sau banuiala ai, trebuie sa o discuti cu medicul tau de familie.

 

Mai multe articole