îl săvârşeşte are o diplomă universitară. Un trecător care face respiraţie artificială unui înecat săvârşeşte un act medical (si nu are diploma de medic) un medic care colaborează la o tortură folosind cunoştinţele şi aparatele cele mai avansate nu săvârşeşte un act medical. Faptul că un medic înlocuieşte un călău nu este suficient pentru a se da crimei sau torturii denumirea de act medical.

 

La fel si avortul nu poate fi considerat un act medical doar pentru faptul că el este săvârşit de un medic, cu aparatură intr-un centru medical şi în condiţii optime. În 1941, medicii SS de la Auschwitz se felicitau pentru faptul că au umanizat exterminarea, înlocuind oxidul de carbon cu un gaz pe bază de cianură. Oamenii au făcut progrese extraordinare în tehnica şi arta de a-i ucide pe semenii lor în bune condiţii si cu suferinte minime. Violurile şi omuciderile se săvârşesc întotdeauna în condiţii proaste pentru victimele lor, dar nimeni nu se gândeşte să le legalizeze pentru a putea fi săvârşite în condiţii bune şi sub control medical.

Inca o intrebare frecventa este: De vreme ce avorturile se săvârşesc clandestin, nu e mai bine să se legalizeze avortul pentru a se micşora numărul lor?  Tot din mărturiile medicilor care practică avortul se ştie că numărul avorturilor clandestine care se publică este exagerat cu intenţia clara de a impresiona şi de a se putea sustine legalizarea avortului. Astfel dr. B. Nathanson afirmă că cifra reală a avorturilor clandestine, în Statele Unite, a fost umflată de cel putin zece ori. În Spania, când s-a propus legalizarea parţială a avortului, susţinătorii avortului au prezentat cifra de 300.000 de avorturi clandestine, ca după aprobarea legii să se constate că în primele 6 luni s-au înregistrat în toată Spania doar 200 de cazuri de avorturi (asta inseamna ca numarul de avorturi clandestine era cam tot acelasi).

În Germania, partizanii avortului susţineau că se fac anual peste 1.000.000 de avorturi ilegale şi că se înregistrează în fiecare an 15.000 de decese. O anchetă serioasă, făcută de Asociaţia Medicilor Germani, a ajuns la concluzia că numărul avorturilor ilegale era sub 75.000 şi că media anuală era de doar 30 de decese. De fapt numărul total al deceselor înregistrate la femeile între 12-50 de ani, deci la anii fertilităţii, nici nu ajungea macar la 15.000 (majoritatea decedau din cu totul alte cauze).

Experienţa din ţările în care s-a legalizat avortul arată că, prin legalizare, numărul avorturilor clandestine nu a scăzut. Se pare că în general numărul avorturilor clandestine este mai mare decât al avorturile legale.

"Datele de care dispunem? arată că, în ciuda unei creşteri sensibile a numărului avorturilor terapeutice (= legale), în perioada 1968-1969, din păcate, nu s-a înregistrat nici o schimbare importantă în cazurile de avort spontan (= ilegal) care cer internare în spital.  Faptul că legalizarea avortului nu a dus până în prezent la o diminuare a numărului de avorturi spontane sau a cazurilor de moarte provocată de avort? nu ne surprinde, dimpotrivă, confirmă experienţa făcută de numeroase ţări." (British Med. Journal, 30 mai 1970)

Motivele principale sunt două: în mediile în care mai persistă mentalitatea că avortul este crimă adevărată, femeile care avortează caută discreţia pentru a nu-şi compromite reputaţia; în mediile în care mentalitatea abortistă a prins rădăcini, considerând că avortul nu e o faptă rea, unele considera avortul o rutina, femeile avortează fără să mai ţină cont de motivele şi condiţiile prevăzute de lege, bineînţeles clandestin şi în condiţii nefavorabile.

Desigur că sunt şi alte motive: o fată necăsătorită nu va face avortul legal, de teamă să nu se afle şi să nu-şi piardă onoarea în faţa lumii, ca şi o femeie cu un copil conceput din adulter, spre a nu afla soţul. Unde se cere şi consimţământul soţului pentru avortul legal, iar acesta refuză, evident că femeia va avorta clandestin. Femeile sărace şi simple, din motive economice şi pentru a evita birocraţia din spitale, practică în continuare avortul clandestin.

 

Mai multe articole