Depresia postpartum (postnatala) poate fi un termen impropriu. Un termen mai clar ar fi neglijarea postpartum - nu de catre mame, ci neglijarea mamelor.

Bebelusul este complet neajutorat in primele saptamani si luni din viata. Bratele sale se invart deasupra capului intr-un ritm aleator ca un reflex de tresarire. Somnul sau nu are o constanta anume. El mananca si umple scutece non-stop. Cu scopul de a evolua, in parte de a ajunge in pozitie bipeda, creierul uman se dezvolta in proportie de 70% in afara uterului.

Pentru un proaspat parinte, dependenta creata de bebelus inseamna sa nu doarma, sa nu nu poata face dus, sa nu poata face orice altceva decat sa ingrijeasca bebelusul. Harvey Karp considera aceasta perioada ca fiind trimestrul 4 (de sarcina). El propune cateva modalitati de a face fata provocarilor din aceasta perioada de timp.

Dar, dupa cum afirma D.W. Winnicott, un pediatru psihanalist, o mama stie ce trebuie sa faca. El considera aceasta ingrijire ca fiind o preocupare materna primara, o preocupare sanatoasa si de adaptare. Problema in era contemporanta este ca noile mame nu au un mediu propice, care sa le sprijine in grija pentru bebelus intocmai cum cere sistemul sau nervos imatur.

Nou nascutul este supus la conectare si comunicare complexa inca din primele ore ale vietii sale. Intr-o atmosfera calma, linistita, copilul va fi atras de vocea mamei, o va urmari si va incerca sa-si miste si el buzele. El se va atasa mai mult de mama sa.

depresia postnatala sau neglijarea postnatala

J. Ronald Lally vorbeste despre conceptul de "uter social". Bebelusul, avand o capacitate mare de interactiune sociala chiar din primele ore dupa nastere, transforma aceasta aparenta slabiciune intr-un avantaj. Pe parcursul acestei perioade de dependenta, creierul uman este foarte activ, se dezvolta mai rapid decat in orice alta perioada ulterioara din viata. El receptioneaza indicii cu privire la modul in care ar trebui sa creasca, ce ar trebui sa invete ca sa supravietuiasca, cum sa interactioneze cu ceilalti, cum sa se potriveasca si ce sa faca in anumite situatii.

Cu toate acestea, atunci cand noua mama isi va desfasura viata asa cum a facut-o inainte de nasterea copilului, poate fi foarte dificil pentru ea sa ofere bebelusului acest "uter social". Astfel, multe mame se pot simti foarte singure.

Dupa cum bine observa Winnicott:" Trebuie remarcat faptul ca mamele care regasesc in ele insele resursele de a sti cum sa-si ingrijeasca mai bine bebelusii, se vor ingriji si ele insele corespunzator."

In practica mea de pediatrie comportamentala, indiferent daca un copil are 2, 5, 10 sau 17 ani, mamele descriu frecvent sentimentele de singuratate profunda pe care le-au avut in primele saptamani si luni de viata ale copilului, sentimente care sunt intr-un contrast puternic cu asteptarile culturale de dragoste si bucurie pe care le-au avut.

Izolarea sociala, anxietatea, tristetea si stresul marital insotesc experienta de a avea grija de un nou nascut care plange mai tot timpul, nu doarme si refuza laptele de la san. Sugarii agitati devin mici nazdravani. Anii prescolari sunt caracaterizati de crize, anxietate de separate si conflicte in familie. Cand acesti copii intra in sistemul scolar structurat, pot aparea probleme de reglare emotionala si alte tulburari.

Cea mai benefica prevenire este de a avea grija de mama si de copil ca o unitate. In primele 8-12 saptamani, dezvoltarea creierului (creierul bebelusului face 700 de conexiuni pe secunda) impreuna cu o dezvoltare sanatoasa, necesita ingrijire din partea mamei, in acelasi mod in care corpul mamei a avut grija de bebelusul inca nenascut in sarcina, adica 24 de ore pe zi si 7 zile din 7.

Pe parcursul unei perioade de 3-4 saptamani mamele au putut sa se odihneasca si sa se ataseze de copilul lor in timp ce cateva femei le-au ajutat cu treburile casnime si le-au oferit sprijin emotional.

Exita cateva culturi in lumea intreaga, culturi care recunosc necesitatea de a proteja perechea mama-copil in acest mod. In societatea americana, ca in multe alte culturi, aceasta ingrijire post-partum a mamei si a bebelusului lipseste.

Nu ne putem intoarce in timp, in perioada cand familia extinsa era disponibila si functiona ca o comunitate de sprijin. De asemenea, nu vor fi disponibili si nici deschisi la ideea ca mamele sa stea in pat 3-4 saptamani dupa nasterea bebelusului. Cu toate acestea, trebuie luate anumite masuri.

Pentru ca, dupa cum recunoastem ca sprijinirea perechii mama-copil duce la o dezvoltare sanatoasa, stim ca atunci cand relatiile timpurii sufera, consecintele pe termen lung, atat pentru mama cat si pentru copil, sunt semnificativ ingrijoratoare.

Pentru a imbanatati dezvoltarea si cresterea creierului prin asigurarea unui "uter social", familiile noi trebuie sa functioneze in acelasi mod ca atunci cand mama are bebelusul in pantece in timpul sarcinii. Alte forme de suport sunt grupurile mama-copil (model de suport perinatal bazat pe comunitate), prelungirea concediilor platite postnatale, programe de vizitate la domiciliu. Toate acestea au la baza ideea ca recuperarea fizica dupa nastere nu se intampla dintr-o data.

Poate ca primul si cel mai important pas in promovarea dezvoltarii sanatoase consta in constientizarea faptului ca "afectiunea" postnatala nu trebuie gandita asupra mamei, ci asupra modului in care societatea noastra are grija de mame.

 

Mai multe articole