Care este greutatea potrivită pentru mine?

 

 

Anul trecut am avut câteva kilograme în plus. Mult mai multe decât mi-ar fi plăcut mie. Dar după ce am înțeles mental unele aspecte ale vieții și am alchimizat emoțiile mai puțin pozitive, trupul meu și-a recăpătat forma sa naturală. 

 

Astfel că mi-am propus să vorbesc în articolul acesta despre femeie și despre formele sale și reflexia acestora în numărul de kilograme pe care îl avem.

 

Am fost întrebată deseori câte kilograme am și de cele mai multe ori nu știu să răspund la această întrebare, dar știu un lucru: nu vreau ca greutatea să îmi scadă sub 62 de kg (asta la înălțimea de 1,69m). Și nici să crească peste 64. Poate vă întrebați de ce. În facultate țineam tot timpul câte o cură de slăbire și cu toate acestea fetele cu care lucram îmi spuneau zilnic că sunt grasă. Eu nu mă consideram așa: vedeam în oglindă că sunt o tânără cu forme, dar nu cu colăcei sau grăsime inestetică. Zilnic primeam complimente de la bărbații pe care îi cunoșteam la locul de muncă și mă întrebam atunci: cum e posibil ca fetele să îmi spună că sunt grasă iar bărbații să mă complimenteze mereu că arăt foarte bine?

 

După ce am ajuns la 62 de kilograme, am realizat că mă simt extrem de bine, că am o energie potrivită cu care pot să susțin toate activitățile pe care le am de realizat peste zi. Mă simt mult mai bine în trupul meu hrănit corespunzător și sănătos, mă simt în formă, mă simt puternică, simt că aș putea muta munții din loc chiar dacă nu reușesc să mă odihnesc cât este necesar. În greutatea pe care o am, transformată în energie vitală, în alimentația vegetariană pe care o am de 12 ani, îmi aflu rezerva de energie de care am nevoie.

 

Aș vrea să trecem un pic, în continuare, prin istoria modului în care s-a raportat societatea la forma și numărul de kilograme ale trupului feminin.

 

În vechime, vitalitatea femeii era foarte apreciată și chiar elogiată: în special coapsele pline, rotunde și generoase erau considerate a fi un semn de sănătate și fertilitate.

 

În paleolitic și neolitic, reprezentările zeităților feminine aveau coapsele foarte accentuate, simbolizând prin aceasta fecunditatea și forța hrănitoare a Zeiței Mamă, forță generată de vitalitatea, generozitatea și de dăruirea Ei.

 

În tradiția orientală sunt, de asemenea, reprezentate un număr foarte mare de zeități, ca fiind femei foarte frumoase, cu sâni plini, rotunzi, coapse mari și talia subțire.

 

Acestea reprezintă de fapt simbolurile Energiei Feminine Universale. Această fecunditate şi forţă hrănitoare a Zeiţei Mamă se regăseşte în fiinţa femeii sub forma vitalităţii, a generozităţii, a dăruirii, a forţei creatoare (în sensul larg al cuvântului şi nu doar ca şi capacitate de procreaţie) şi este strâns legată de forma generoasă şi armonioasă a coapselor.

 

Acum câțiva zeci de ani, femeile cu forme pline, apetisante, cu un trup armonios proporționat, care nu erau nici prea grase, nici prea slabe, ce debordau de feminitate, reprezentau idealul feminin. Să ne gândim la „sex-simbolurile” feminine din istorie: Marylin Monroe! Ce coapse rotunde, cât farmec! Ursula Andress când a apărut prima dată pe ecran, ieșind din apă , în primul film cu James Bond! Ce fior a trezit în toți telespectatorii! Raquel Welch! Irezistibilă și încântătoare pentru că este una dintre puținele femei din showbiz conștientă de ea însăși!

 

Vă întrebați cum s-a infiltrat în societate obsesia anorexiei? Printr-un aspect extrem de ciudat pe care l-a adus feminismul: cum că femeile sunt egale bărbaților! Dorind să fie egale bărbaților, ele și-au pierdut din farmecul specific condiției feminine, îndreptându-se către o atitudine masculinizată, competitivă. Au ajuns chiar să își dorească să arate precum bărbații și au abordat o vestimentație asemănătoare acestora. 

 

Ceea ce se dorea a fi egalitatea sexelor, a devenit identitatea sexelor! Așa putem vedea acum în jurul nostru femei care arată a bărbați, în care flacăra feminității arde la fel ca o lumânare aproape stinsă; bărbați cu gesturi și comportamente atât de feminine, încât trăiești o mare dezamăgire privindu-i. Societatea i-a efeminizat pe bărbați și le-a virilizat pe femei.

 

La televizor, pe internet şi în ziare sunt promovate numai femei asa-zis perfecte, și în special adolescentele creează din ele un model. Greşeala în această decizie este că preiau numai idealul de frumuseţe (care oricum este superficial și ireal) şi nu și pe cel de intelectualitate și feminitate, care, de altfel, nici nu este prezentat, de cele mai multe ori. Dorind să aibă trupuri foarte slabe, multe adolescente ajung să sufere de anorexie sau depresie. Şi chiar dacă nu ajung în cazuri grave precum acestea, alegerea unor astfel de idealuri este greşită și nesănătoasă.

 

Gândiți-vă acum la Twiggy, cel mai mare manechin al tuturor timpurilor! Ai aceeași încântare pe care o simți când privești una dintre femeile pe care le-am enumerat mai sus? Nu! Stârnește ea aceeași atracție în mintea bărbaților? Nu!

 

Și cum se face că majoritatea femeilor vor să slăbească pentru a fi plăcute de bărbați și de restul societății? Vor să aibă aceeași reacție în jurul lor pe care au avut-o aceste sex-simboluri, dar dacă ar avea un asemenea trup cu rotunjimi, în fața oglinzii ar fi extrem de nemulțumite, ar vedea în acele coapse cărnoase, celulită. Mai ales acum, că se apropie vara, articolele despre celulită abundă pe net. Sunt sigură că cel puțin 8 din 10 femei se plâng că au celulită. Și sigur nu au. 

 

Într-o zi admiram coapsele ferme, cu pielea fină ale unei femei. I-am făcut și un compliment, iar ea mi-a răspuns: „nu te mai uita la mine, că sunt plină de celulită!”

M-a întristat și mi-am amintit de un alt efect al modului în care ne vrea societatea: toate imaginile femeilor așa zise model care apar în revistele de modă sau pe internet sunt modificate în photoshop, astfel încât orice imperfecţiune a chipului sau a trupului este ajustată cu insolenţă. Ni se livrează apoi un model al cărui aspect autentic nu are nicio legătură cu imaginea vândută şi numărăm mii, milioane de femei care se consacră apoi imitării unui model literalmente inexistent.

 

Citeam zilele trecute pe un grup răspunsurile la o întrebare pe care a pus-o o femeie: „Cine e mai puternic: bărbatul sau femeia?” Fiind un grup de femei, vă dați seama că toate femeile susțineau că noi suntem cele mai puternice. Îmi era clar că după atâta chin pe care l-am îndurat noi, femeile, în această societate patriarhală, în care bărbatul a fost de cele mai multe ori dominator și ne-a indus o stare de dependență, acum simțim nevoia să ne dobândim independența, dar greșim foarte mult, pentru că o facem printr-o masculinizare și o pierdere a calităților specific feminine. 

 

Noi, femeile, suntem puternice prin feminitatea pe care ar trebui să o manifestăm, prin sensibilitatea la frumos, prin empatia care ne este specifică, prin tandrețea de care suntem capabile, prin afecțiunea pe care o manifestăm prin mângâierile care vindecă orice rană! Aici stă forța și puterea noastră! În capacitatea de a iubi, de a fi bune, de a fi înțelegătoare, de a alina, de a fascina!

 

Care este greutatea potrivită pentru tine? Cea care te face să ai forță să manifești toate calitățile enumerate mai sus! Cea care ți-o cere structura trupească! Vom detalia în viitor și tiplologiile trupești! Dacă conformația ta e de tip măr, de ce ai vrea să arăți ca o femeie care e tipologia clepsidră, și care sunt oricum de puține?

 

Te invit să îți accepți trupul așa cum este el, să îl iubești și să îi fii recunoscătoare!

Și chiar dacă nu ești conștientă încă, cu toții vedem „energia” celuilalt, înainte de a vedea sânii, coapsele, spatele, umerii, buzele, nasul! Fericirea, acceptarea, iubirea ne fac frumoase! Ele cântăresc exact cât trebuie! Nu ne fac nici slabe, nici grase! Ne fac perfecte fix așa cum suntem!

MOBILE //PArenting ADS vers 2019 300x250_4