Efectele preparatelor din boabe de acai - studiu

Fructul palmierului acai (Euterpe oleracea  Mart.), care este originar  din America  de Sud, a devenit popular ca aliment recent, datorită potenţialului său antioxidant [11]. Fructul de acai comestibil este rotund, de culoare negru-violet, având diametrul de aproximativ 25 mm şi conţine o singură sămânţă mare. Prin macerarea pulpei fructului rezultă un lichid vâscos care conţine cca. 2,4% proteine şi 5,9% lipide (ca greutate) [12]. Analiza compoziţiei acizilor graşi relevă că grăsimea elementară o constituie acidul oleic monosaturat, reprezentând 56,2%, urmat de acidul palmitic (acid gras saturat; 24,1%) şi acidul linoleic (polinesaturat; 12,5%) [11].

Analiza fenolilor din fruct relevă prezenţa antocianin-3-glicozidelor, acidului ferulic, epicatechinelor, acidului p- hidroxi-benzoic, acidului galic, acidului protocatechuic, catechinelor, acidului elagic, acidului vanilic, acidului p-cumaric şi galotaninelor [12]. S-a constatat  că cianodin-3-monozaharidele sunt prezente în pulpa proaspătă în concentraţie de 1040 ± 58 mg/L [13]. Mai exact, glucozidele cianidin-3-rutinozidă şi cianidin-3-glucoză au fost măsurate la concentraţii de 1,93 şi 1,17 mg/g materie uscată, respectiv cu un conţinut de antocianine totale de 3,19 mg/g materie uscată [11].

Pe lângă testele in vitro, potenţialul antioxidant al preparatelor din pulpă de acai şi suc a fost, de asemenea, constatat în studiile efectuate pe animale şi oameni.

Experimentele efectuate pe şobolani au arătat că o dietă suplimentată cu 2% pulpă de acai (greutate uscată / greutate) timp de şase săptămâni a cauzat o reducere a oxidării proteinelor, comparativ cu animalele din grupul de control.

La oameni, capacitatea antioxidantă a plasmei (măsurată prin utilizarea testului ORAC) a crescut până la de trei  ori, cu o singură doză de 7ml de pulpă de acai/kg greutate corporală, în comparaţie cu băutura de control (p < 0,01), cu un t max de 3 ore[16]. Concentraţia plasmatică maximă (Cmax) din totalul antocianinelor, măsurată în cianidin-3-glucozidă, a fost atinsă după 2,2 ore de la consumul pulpei.

După cum s-a afirmat anterior, se presupune că reducerea producerii speciilor reactive de oxigen ajută la normalizarea căilor metabolice care duc la declanşarea diabetului, disfuncţie endotelială şi afecţiuni cardiovasculare [2]. Într-un test bazat pe această ipoteză, acest studiu pilot a fost conceput pentru a evalua efectele pe care le exercită un preparat brevetat din pulpă de acai asupra unor subiecţi supraponderali care prezintă riscul de a dezvolta sindromul metabolic. Studii epidemiologice şi experimentale au punctat potenţialul beneficiilor antioxidanţilor în ameliorarea riscurilor afecţiunilor cardiovasculare şi ale diabetului de tip II, însă rezultatele studiilor clinice cu vitamine antioxidante au fost echivoce.

Materiale şi metode

Preparatul utilizat în acest studiu este pireul de acai (Euterpe oleracea Mart.). Iniţial, a fost obţinută o pulpă care conţine 14% material solid uscat din acai, care a fost apoi diluată cu apă care conţine 11% solide (11 g). Pasta din pulpă conţinea: 6,42 g acizi graşi per 100 g; 61,4% acizi octadecenoici (conţinând 18:1 acid oleic), 20,8% acizi hexadecanoici  (16:0 palmitic) şi 11,2% acizi octadecadienoici (18:2 acid linoleic). Pulpa conţinea, de asemenea, 3,5 mg/ml fenoli totali, măsurat ca echivalent al acidului galic şi 0,77 mg/ml antocianine totale, măsurate ca echivalent al cianidin-3-glucozidei  (analizate de către Laboratoarele Brunswick, MA). Capacitatea antioxidantă in vitro a conţinutului hidrofil măsurat ca echivalenţă micromol Trolox, folosind testul ORAC, a fost de 46 μmole TE/ml [17]. Această activitate a reprezentat 98.9% din activitatea ORAC; doar puţin mai mult de 1% din capacittatea antioxidantă in vitro a fost găsită în fracţiunea solubilă în lipide.

Analiza nutriţională a 100 g de pulpă, realizată de Silliker, Inc. Southern CA Laboratory (Cypress, CA), a arătat că 100 g de pulpă conţinea 71,8 calorii, 5,8 g glucide totale (< 0.25 g zaharuri), 4,9 g grăsimi totale (1,1 g grăsimi saturate), 5,33 g fibre şi 1,0 g proteine.

Doza era de 100 g de două ori pe zi, administrate dimineaţa şi seara. A fost păstrat un jurnal în care se nota dacă a fost consumat fiecare porţie şi erau trimise pozele aferente.

Subiecţii

Subiecţii erau incluşi dacă aveau între 18-65 ani, un IMC ≥  de 25 kg/ m2 şi ≤ 30 kg/ m2 şi şi-au dat acordul pentru toate vizitele de studiu şi procedurile, precum şi pentru a nu iniţia/modifica nici un exerciţiu sau dietă în timpul studiului. Au fost excluşi subiecţii care prezentau orice boli sistemice, inflamatorii sau cronice majore, au avut o infecţie, au consumat medicamente pentru tratarea diabetului cu patru săptămâni înainte de studiu, foloseau insulină în acel moment sau au folosit în ultimii trei ani, au avut simptome de hipoglicemie în ultima lună, au consumat medicamente imunosupresoare în ultimii 5 ani, erau fumători sau au abuzat de alcool/medicamente.

Studiu

Proiect

Acesta a fost un studiu pilot, efectuat pe 10 bărbaţi  şi femei, adulţi supraponderali, care au consumat 100 g de pulpă de acai de două ori pe zi, timp de o lună. Deoarece era un studiu pilot şi nu existau anterior date despre efectele acaiului asupra omului, de la care să se poată efectua un calcul de putere, mărimea eşantionului  a fost stabilită la 10. Studiul clinic a început în octombrie 2009 (primul subiect) şi a durat până în decembrie 2009 (ultimul subiect finalizat). Subiecţii din studiu au venit la clinica de cercetare pentru un total de 4 vizite (V1-V4). Durata maximă a tratamentului a fost de 4 săptămâni.

S-au făcut determinări iniţiale pentru glicemie (capilară), insulină, colesterol (colesterolul total, HDL-colesterolul, LDL-colesterolul şi trigliceridele), metaboliţii de oxid nitric (eNO) expiraţi (respiraţie) şi sensibilitate mare a proteinei C-reactive (hs-CRP). Tensiunea arterială şi glucoza din sânge au fost determinate la 30, 60, 90 şi 120 de minute după masă. După ce toate testele au fost complete, au fost distribuite  produsele studiate, precum şi jurnalele (jurnalul zilnic de dozaj şi un jurnal în care s-au trecut alimentele consumate în ultimele 3 zile). V3 a fost programată la 2 săptămâni după vizita 2. În timpul acestei vizite, gradul de conformitate a fost evaluat prin colectarea ambalajului produsului care a fost distribuit cu ocazia vizitei anterioare. Jurnalele  împărţite  la  ultima  vizită  au  fost  colectate  şi  au  fost distribuite jurnale noi.

De asemenea, au fost distribuite alimente congelate standardizate care trebuiau să fie consumate în perioada de 24 de ore dinaintea următoarei vizite (V4). În timpul V4, au fost repetate măsurătorile efectuate în timpul V2. Din nou, s-a evaluat conformitatea şi au fost colectate jurnalele date la ultima vizită.

Rezultate

Date demografice despre cei 10 participanţi la studiu se găsesc în tabelul 1. Măsurătorile lor corporale nu s-au modificat semnificativ în cursul lunilor de studiu. Jurnalele care consemnau alimentele consumate în ultimele trei zile au fost colectate după 4 săptămâni de tratament. Pe baza evaluării conţinutului de macronutrienţi (grăsimi, proteine, glucide) şi a aportulului total de calorii, dieta subiecţilor nu s-a schimbat în timpul studiului. Subiecţii au consumat 100 g de pulpă de acai zilnic, timp de o lună. Conformitatea, măsurată prin utilizarea fotografiilor porţiilor preparate, a fost de 100%.

Subiecţii aveau un nivel de bază al glucozei à jeun de 98.0 ± 10.1 mg/dl, ceea ce este peste limita normală superioară (70-99 mg/dl) (Table 2)[1]. După o lună de administrare a pulpei de acai, nivelul mediu al glicemiei à jeun a scăzut semnificativ la 92.8 ± 10.9 mg/dl (p = 0.018). Nivelul mediu à jeun al insulinei din plasmă pentru grup a scăzut de la 8.9 ± 54 μU/ml la momentul iniţial, la 6,7 ± 33 μU/ml (p = 0.017). (Tabelul 2). Consumul de acai a redus colesterolul total de la 159 ± 37 mg/dl to 142 ± 28 mg/dl (p = 0.03). Consumul de acai a redus, de asemenea, nivelurile de lipoproteine cu densitate scăzută (LDL)-colesterolul, de la uşor crescut la optim (p

Nivelurile lipoproteinelor cu densitate ridicată - (HDL) colesterolului, nu s-au schimbat în mod semnificativ ca urmare a aportul de acai. Raportul dintre colesterolul total şi HDL- colesterol, obţinut prin împărţirea nivelului de HDL-colesterol la colesterolul total, a fost redus de la 3.79 ± 1.0 la momentul iniţial, la ± 3.42 0,9 după tratament (p = 0.051). Nu a fost nici o schimbare semnificativă în timp în nivelurile lipoproteinelor de foarte mică densitate, (VLDL) colesterolul, sau al trigliceridelor (tabelul 2). Efectele consumului unei diete standardizate (57 g glucide, 50 g de grăsime, 18 g proteine, fără nitraţi) asupra glucozei din plasmă, oxidului nitric exhalat (eNO) mediu şi tensiunea arterială au fost determinate înainte (valorile iniţiale) şi după 30  de  zile  de  consum  de  pulpă  de  acai

Mediile  modificărilor  procentelor  individuale  al nivelurilor glucozei din sângele din capilare, de la timpul zero la 120 de minute după masă, sunt reprezentate graphic în fig. 1. La vizita iniţială, nivelul de glucoză post-prandial a atins un vârf la 60  de  minute, cu o creştere de 14,7%.  După 30 de  zile  de  consum  de  acai, modificarea procentului iniţial până la minutul 60 a fost de doar 4,7%. Aria glucozei de sub curba (ASC) de măsurare pentru vizita iniţială a fost de 205.6 ± 18,6, iar după 30 de zile de consum de acai a fost  189.7 ± 26,3 (media ± deviația standard). Diferenţa era semnificativă (p = 0.047).

Deci consumul de pulpă de acai timp de 30 de zile a redus semnificativ creşterile nivelurilor de glucoză post-prandiale în urma meselor standardizate. Nu au existat schimbări semnificative ale tensiunii arteriale sau eNO. Media tensiunilor arteriale iniţiale era de 119 ± 7 mmHg sistolică şi 72 ± 9 mmHg diastolică.  Nivelul mediu de oxid nitric expirat (eNO) era iniţial 17.5 ± 7.6 ppb, în limitele normale de mai puţin de 25 ppb. Pulpa de acai a fost consumată în condiţii de siguranţă. Nu au existat evenimente adverse sau modificări în semnele vitale (temperatura corpului, puls sau ritm respirator).

Discuţii

Sirop Acai Organic de la Calivita. Detalii aici!

Potrivit American Heart Association [19], un IMC de 25 kg/m2 corespunde unei depăşiri cu aproximativ 10% a greutăţii corporale ideale. Persoanele cu IMC-ul în acest interval sunt considerate cu risc crescut de a dezvolta disfuncţii în nivelurile de glucoză/insulină şi metabolismul lipidic. Subiecţii din cadrul acestui studiu prezentau un IMC mediu de 27,4 şi au fost clasificaţi ca supraponderali (IMC de la 25 la 29,9). Consumul acaiului de către aceste persoane a redus nivelul glucozei à jeun din plasmă, al insulinei şi al colesterolului total. Consumul de acai a redus, de asemenea, creşterea post-prandială a glucozei plasmatice după o masă.

Studii epidemiologice privind prevenirea diabetului au arătat că subiecţii supraponderali randomizaţi pentru diverse stiluri de viaţă, care au prezentat reduceri ale glucozei à jeun de 4 mg/dL (3,6%) şi ale colesterolului de 5 mg/dL (2,3%), au avut o reducere semnificativă (58%) a riscului de a deveni diabetici [20]. În cadrul acestui studiu, reducerile de glucoză şi colesterol total à jeun, comparate cu valorile iniţiale, au fost de 5,3% şi 10,6%. Aceste reduceri sunt mai mari decât cele considerate necesare pentru o schimbare în statusul de risc.

Posibilele efecte ale antocianinelor în diabet, precum şi mecanismele posibile de acţiune, au fost explorate pe modele animale. Un extract de afine adăugat la dieta (10g antocianine/kg dietă) unor şoareci KK-Ag (un model de diabet zaharat tip 2), timp de 5 săptămâni, a ameliorat hiperglicemia şi a crescut sensibilitatea la insulină, comparativ cu lotul de animale de control. În acest studiu, stimularea protein kinazei activată de AMP a fost măsurată în ţesutul adipos alb, musculatura  scheletică  şi ficat. Acest efect a fost însoţit de suprareglarea  transportorului  de glucoză 4 şi de o suprimare a producţiei de glucoză şi a conţinutului de lipide în ficat [24]. S-a raportat că un preparat din învelişul seminţelor de soia negru, care furniza o doză de 50 mg antocianine/kg prin gavaj pentru 30 de zile, a crescut exprimarea proteinelor transportorului de glucoză 4 în muşchii scheletici şi ţesuturile inimii, la şobolanii cu  diabet indus de streptozotocin [25].

Cianidin-3-glucozida purificată (2 g/kg dietă timp de 5 săptămâni) a ameliorat hiperglicemia şi a crescut sensibilitatea la insulină la şoarecii cu diabet. Autorii au raportat faptul că cianidin-3-glicozida a supraregulat transportorul de glucoză 4 şi a subregulat exprimarea proteinei de legare a retinolului [26]. În acest studiu, colesterolul total şi cel LDL au fost reduse, la fel ca şi raportul dintre colesterolul total şi HDL-colesterolul. Diminuarea colesterolului total şi LDL colesterolului, cuplate cu o creştere a HDL-colesterolului, este considerată un pas către prevenirea  bolilor  cardiovasculare.

Rezultatele acestui studiu sunt în concordanţă cu cele raportate într-un studiu pe şobolan în care pulpa de acai a redus colesterolul total şi non-HDL colesterolul  la  animalele  tratate, comparativ cu cele din lotul de control.  În acest  studiu, animalele au fost hrănite cu o dietă hipercolesterolemică, cu şi fără acai 2% (greutate uscată/greutate) timp de 6 săptămâni [15]. Un extract de boabe (choke berry) (3 × 100 mg / zi) administrat 2 luni unui număr de 25 de subiecţi cu sindrom metabolic, a redus semnificativ nivelul colesterolului total, al LDL colesterolului şi al trigliceridelor, comparativ cu valorile iniţiale, în timp ce nivelurile de HDL nu s-au modificat [22].

Cu toate acestea, preparatul din suc de vişine concentrat menţionat anterior (40 g/zi timp de 6 săptămâni), administrat femeilor cu diabet zaharat de tip 2, nu a alterat în mod semnificativ nivelurile lipidelor [23]. Tratamentul cu acai nu a afectat tensiunea arterială, în acest studiu. Un efect asupra tensiunii arteriale a fost sugerat de un studiu in vitro efectuat prin utilizarea unui extract de fruct de acai (extract de injecţii de 10 până la 100 mg) adăugat la un pat vascular mezenteric la şobolan contractat anterior cu norepinefrină. Studiul a demonstrat că acai a avut un efect vasodilatator dependent de endoteliu, datorită efectelor asupra producţiei de oxid nitric [27].

Proteina C reactivă este una dintre proteinele fazei acute, care creşte în timpul inflamaţiei sistemice şi măsurarea nivelurile de CRP (C-reactive protein) în sânge este utilă ca indicator al riscului de boli cardiovasculare.  Un efect al antocianinelor  asupra CRP nu a fost stabilit în studiile clinice anterioare. Acesta a fost şi cazul unui studiu recent raportat, în care un extract de boabe (choke berry) (3 × 100 mg / zi) a fost administrat unui număr de 25 de subiecţi cu sindrom metabolic, timp de 2 luni [22]. În conformitate cu rezultatele anterioare, acest studiu nu a demonstrat schimbări semnificative în nivelurile de hs-CRP în urma administrării de acai.

Oxidul nitric expirat (eNO) este un indicator al inflamării căilor respiratorii. Nu a existat nici o indicaţie de inflamare a căilor respiratorii la subiecţii din acest studiu la momentul iniţial şi nici o creştere a eNO după meniul standardizat. Există un raport de creştere a eNO după un meniu bogat în grăsime (74 g grăsimi, 1 g grăsime/kg greutate corporală), la subiecţii sănătoşi [28]. Cu toate acestea, acest lucru nu s-a repetat în acest studiu.

În acest studiu, pulpa de acai a fost consumată în condiţii de siguranţă, la o doză de 100 g de două ori zilnic, timp de o lună. În cadrul experimentelor pe şoareci s-a constatat că doze de 3,3 până la 16,7 g de acai/kg greutate corporală, administrat intra peritoneal o dată pe zi, timp de 14 zile consecutiv, nu au provocat nici un fel de efecte genotoxice [29].

Acesta a fost un studiu pilot „open-label” (studiu-deschis), necontrolat, conceput pentru a explora potenţialele efecte ale acaiului asupra factorilor de risc pentru diabet şi afecţiuni cardiovasculare. Limitările acestui studiu sunt absenţa unui studiu simplu orb, a unui control placebo şi eşantionul redus de persoane.

Acesta a fost un studiu experimental, iar rezultatele au fost pozitive; în continuare, alte studii controlate placebo, cu un număr mai mare de participanţi, sunt justificate.

Concluzii

În acest studiu pilot  necontrolat,  consumul  a 200 g de acai pe zi, timp  de o lună, a redus nivelurile plasmatice de glucoză à jeun, de insulină şi colesterol total, comparativ cu nivelurile iniţiale din cadrul unui grup de 10 persoane supraponderale. Administrarea de acai timp de 30 de zile  a  atenuat, de asemenea, răspunsul glucozei post-prandiale (AUC) după un meniu standardizat, comparativ cu răspunsul pre-tratament. Acai a fost administrat în condiţii de siguranţă, fără evenimente nefavorabile. Rezultatele acestui studiu sugerează că realizarea unui studiu mai amplu, controlat placebo pentru a determina efectele acaiului asupra factorilor de risc pentru boli cronice, este justificată.

• 1Medicus Research LLC, Northridge, CA 91325, USA. 2UCLA School of
• Medicine, Department of Medicine, Los Angeles, CA 90024, USA.
• 3Pharmacognosy  Consulting, Mill Valley, CA 94941, USA. Authors’ contributions
• JKU conceptualized the study and was the Principal Investigator. BBS also participated in the design of the study. BBS and VJS performed the analysis. JKU, BBS
• and MLB contributed to writing the manuscript. All authors have read and approved the final manuscript. Competing interests
• The authors declare that they have no competing interests. References […]
• This paper is a shortened version of the original “Effects of Açai (Euterpe oleracea Mart.) berry preparation on metabolic parameters in a healthy overweight population: A pilot study” by Udani et al..

Efectele preparatului din boabe de acai (Euterpe oleracea Mart.) asupra parametrilor metabolici ai unei populaţii supraponderale sănătoase: un studiu pilot.

Jay K Udani1,2*, Betsy B Singh1, Vijay J Singh1 and Marilyn L Barrett.

Materialul ne-a fost frunizat de calivita.com