|
 Magneziul este un mineral a carui absorbtie intestinala este controlata de catre organism si este adaptat in permanenta nevoilor. Deoarece utilizarea sa digestiva este in permanenta controlata, niveluri toxice de magneziu se ating foarte rar si de obicei au ca substrat patologii complexe sau administrari irationale (mult peste necesar) de suplimente alimentare.
Magneziul este un mineral a carui absorbtie intestinala este controlata de catre organism si este adaptat in permanenta nevoilor. Deoarece utilizarea sa digestiva este in permanenta controlata, niveluri toxice de magneziu se ating foarte rar si de obicei au ca substrat patologii complexe sau administrari irationale (mult peste necesar) de suplimente alimentare.
Deficitul de magneziu este destul de rar intalnit. Se manifesta de obicei prin cefalee, astenie, hiperexcitabiliate si somnolenta, tremor muscular, parestezii, labilitate emotionala. Carenta de magneziu este de obicei expresia unor boli concrete si cu interesare sistemica, cum ar fi ciroza hepatica, diabetul zaharat (in special in faza de acidoza diabetica), diareea cronica, alcoolismul cronic, malnutritia si orice alta patologie de natura digestiva care scade absorbtia (interventii chirurgicale, boli infectioase). Exista medicamente care pot asocia scaderea magneziului din organism (cum ar fi diureticele). Hipocalcemia este o alta stare care poate duce la deficitul de magneziu.
 Calciul poate reduce cantitatea asimilata de magneziu, intrucat aceste metale impart intre ele sistemul comun de transport in intestine. Raportul dintre cantitatea de calciu si cea de magneziu prezenta in alimentatie ar trebuie sa fie de 2 la 1.
Cantitatea mare a grasimilor din alimentatie poate reduce cantitatea asimilata de magneziu, intrucat acizii grasi formeaza, impreuna cu magneziul, saruri asemanatoare cu sapunul, care nu se asimileaza în tractul gastrointestinal.
Alimentele fibroase pot influenţa pierderea unor substanţe minerale, inclusiv a magneziului. Administrarea suplimentara a acidului folic poate spori necesitatea calciului din cauza cresterii activitatii enzimelor, care au nevoie de magneziu pentru o activitate normala. Fierul poate reduce cantitatea de magneziu asimilata in intestine.
Calciferolul (vitamina D) stimuleaza, intr-o masura oarecare, asimilarea magneziului in intestine, dar, intrucat acest efect se refera in masura mai mare la calciu, administrarea suplimentara a calciului poate provoca insuficienta relativa de magneziu.
Deficitul vitaminei E poate reduce nivelul magneziului in tesuturi. Alcoolul, potasiul şi cofeina sporesc pierderea magneziului prin rinichi. Se impune o suplimentare a magneziului, indeosebi in timpul constructiei tesuturilor noi, adica la copii, la cei care practica sportul, la gravide şi la mamele care alapteaza.
Magneziul este necesar pentru activitatea normala a vitaminelor din grupul B, intrucat acest metal este un co-factor necesar formarii tiaminpirofosfatului, care se formeaza în organism înainte de a putea fi folosite tiamina si alte vitamine din grupul B.
|
