19 Remedii din scortisoara cu miere de albine
Stiinta conventionala pastreaza inca cunostinte despre proprietatile de vindecare...
Termenul "scortisoara" a aparut in secolul XII. Provine din latinaescul "canna", insemnand "baston", probabil cu referire la forma de bastoane de scoarta de scortisoara scoarta, care se usuca. Si da, s-ar parea ca o combinatie de scortisoara-miere sa produca minuni in materie de efectele benefice asupra sanatatii. Dar, desigur, nu profesionistii in industria farmaceutica sunt cei care confirma acest lucru! Se pare ca un consulm zlnic de scortisoara si miere intareste sistemul imunitar si protejeaza organismul.
Si da, s-ar parea ca o combinatie de scortisoara-miere sa produca minuni in materie de efectele benefice asupra sanatatii. Dar, desigur, nu profesionistii in industria farmaceutica sunt cei care confirma acest lucru!
Pentru bolile cardiace, combinarea scortisoarei cu miere de albine este benefica, deoarece ar reduce nivelul de colesterol in artere si ar salva unii pacienti de la atacuri de cord. Este recomandat sa se consume in mod regulat, dimineata, un amestec de miere si scortisoara (se face o pasta in loc de gem), pe paine. Aceasta v-ar oferi o respiratie mai buna, va va intari bataile inimii si va va revitaliza arterele si venele.
Consulmul zlnic de scortisoara si miere intareste sistemul imunitar si protejeaza organismul.
In continuare veti gasi o serie de exemple de virtuti ale scortisoarei cu miere, dar aceste alimente folosite preventiv, in niciun caz nu ar trebui sa inlocuiasca medicamentele prescrise de medicul dumneavoastra.
In plus, chiar daca beneficiile scortisoarei cu miere sunt de necontestat si fara efecte secundare la toate tipurile de boli, consumul lor excesiv poate genera perturbari.
Cea mai buna scortisoara se gaseste in cantitati mari in Ceylon (acum Sri Lanka). Copacul are doua scoarte, a doua se numeste scortisoara, iar in stare naturala ea este gri, dar atunci cand este decojita de pe copac si este uscata la soare, capata aceasta culoare rosiatica pe care o stim. In trecut, chinezii colectau scortisoara din Insula Ceylon si o transportau la Ormuz (insula iraniana din Golful Persic), alti comercianti o primeau acolo si dupa aceea o transportau in Alep (Siria) si in Grecia... Comerciantii au numit aceasta escorta "Cin-o-momum", deoarece aceste doua cuvinte insemna "lemn din China si care se simte bine."
Scortisoara face parte din familia dafinul si are mai multe denumiri comune: scortisoara, scortisoara Ceylon, cassia, scortisoara din China, scortisoara din Padang, scortisoara din Saigon, scortisoara din Indochina. Numele sau stiintific este: Cinnamomum verum (sinonim: zeylanicum), Cinnamomum cassia (sinonim: c. aromaticum) Cinnamomum spp si altele .
Termenul "scortisoara" a aparut in secolul XII. Provine din latinaescul "canna", insemnand "baston", probabil cu referire la forma de bastoane de scoarta de scortisoara scoarta, care se usuca. Termenul de "casse" este aparut in anul 1256. Ea vine de la latinescul "cassia", care provine din limba greaca "kassia" si care in sine, probabil, a fost imprumutat de la khasi, oameni care locuiesc in partea de nord a Indiei, de unde exportau casse. Aceasta inseamna scortisoara chinezeasca, care vine de la specia C. cassia.
Scortisoara este acum larg raspandita in India, in Malaysia, Vietnam, in Indonezia, Seychelles, Mauritius, Indiile de Vest, Guyana, si in Brazilia. Mai multe specii de scortisoara sunt folosite local pentru coaja lor, iar acestea sunt scortisoara Ceylon (c. verum) si cea din China (c. cassia), care sunt plasate pe piata internationala. Aceste doua specii provin respectiv din Sri Lanka si regiunile de est ale Himalaya, partea de nord a Indiei si Vietnamul. In Europa, preferam scortisoara Ceylon, in timp ce in America de Nord, se foloseste mai ales scortisoara din China.
In plus fata de scoarta, pe piata de mirodenii, se mai gaseste un ulei esential utilizat pe scara larga in produsele de cofetarie, in parfumerie, produse cosmetice si farmaceutice, inclusiv pentru a masca gustul de anumite medicamente.
Beneficiile scortisoarei sunt multiple: este aromatica, tonica, aperitiva (benefica pentru stomac). Stimuleaza pofta de mancare, iar acesta favorizeaza activitatea intestinala. Este un condiment, un anti-bacterian, un antifungice, si aceasta ar putea incuraja venirea menstruatiei. Este indicat pentru tulburari de digestie (dispepsie), lipsa poftei de mancare, greata si varsaturi, durere de dinti, raceala, diaree, diabet zaharat (unele studii au aratat ca luarea regulate capsule din scortisoara ar avea un efect pozitiv la diabet, dar sunt necesare si alte studii pentru a infirma sau a confirma aceasta indicatie). Scortisoara este folosit, de asemenea, pe scara larga in produsele cosmetice si diverse produse stomatologice pentru gustul si efectul anti-bacterian conferite produsului. Scortisoara este folosita de secole in cantitati mici ca un condiment, fara efecte secundare cunoscute.
Puterea antioxidanta o plaseaza printre alimentele cele mai puternice. Antioxidantii sunt compusi care protejeaza celulele corpului de daunele cauzate de radicalii liberi care sunt molecule foarte reactive si sunt implicate in dezvoltarea de boli cardiovasculare, anumite tipuri de cancer si alte boli legate de imbatranire.
Albinele produc miere din nectarul de flori format in mici glande numit nectare (situate de cele mai multe ori in partea de jos a corolei);
Nectarul si mierea extraflora sunt lichide dulci compuse in principal din zaharoza dizolvata in apa la o concentratie variind intre 5 si 25%, si care sunt stocate in stupul de albine. Scaderea continutului de umiditate al produsului colectat, si saliva sa care contine o enzima (gluco-invertaza) transforma zaharoza in doua molecule de zaharuri simple: glucoza si fructoza.
Recolta este apoi transferat la fagurii din stupi, unde va fi finalizata transformarea. Caldura stupului (intre 36 s,i 37 ° C) si ventilatia realizata de miscarile aripilor albinelor provoca o evaporare pasiva a apei si are loc o concentratie noua: treptat, solutia va contine cel putin 18% apa si aproape 80% fructoza si glucoza, iar ceea ce se obtine este mierea.
In ultimii ani se vorbeste mult si pe la noi de Mierea de Manuka, aceasta este o miere monoflora, fiind recoltate de albine din florile arborelui de Manuka (Leptospermum Scoparium) aceasta specie de arbust are frunze perene, o varietate de Tea Tree sau arbore australian de ceai, ce poate fi gasit doar in anumite insule din Noua Zeelanda si in Australia, in zone izolate si ferite de poluarea nociva.
O albina trebuie sa polenizeze aproximativ 1500 de flori pentru a-si face plinul de 2 centigrame de nectar, si ca ea face in medie 25 de calatorii in fiecare zi de aproximativ 1 km fiecare: in perioada de producere a mierii, vizitand intre 3 000 si 4 000 de flori pe zi; Ea calatoreste 25 km pentru a colecta 0,5 g de nectar si si care se vor fabrica 1/10 grame de miere. Un calcul simplu arata ca un stup calatoreste echivalentul a doua circumferinte de glob pentru a produce un singur kilogram de miere... adica mierea de albine este un produs de lux!
S-a calculat ca 100 g de miere sunt echivalente in valoare nutritiva cu:
"Mierea de Manuka Activa sau UMF nu se consuma asemenea mierii obisnuite sau ca cea de Manuka pentru consum, si se administreaza asemenea unui tratament. Doza recomandata este de regula inscrisa pe ambalaj.
Pentru adulti – pentru intretinere, se administreaza o lingurita pe zi, dimineata, inainte de masa cu 30 de minute, iar pentru copii cantitatea de injumatateste, folosindu-se deci o jumatate de lingurita pe zi, ca atare sau dizolvata in lapte caldut. Ca tratament, doza este crescuta, administrandu-se aceeasi cantitate, insa de 3-4 ori pe zi pentru adulti si de 2-3 ori pe zi pentru copii. Nu se recomanda a fi administrata copiilor sub 18 luni sau femeilor insarcinate." sursa http://miere-manuka.com/miere-manuka/
Oamenii de stiinta au descoperit ca mierea produsa de albinele din arborii Manuka din Noua Zeelanda, are proprietatea de a lupta cu super bacteriile rezistente la antibiotice.
Daca ii cunoastem deja proprietatile antiseptice, se pare ca i-am subestimat eficacitatea. Cercetatorii de la Universitatea din Wales Institute din Cardiff din Marea Britanie au constatat ca miera Manuka a fost capabila sa slabeasca bacteriile prezente pe o rana infectata sau pe suprafete din spitale. Apoi, ar putea ajuta la lupta impotriva organismelor rezistente la antibiotice, un fenomen in crestere, care ne va ingrijora din ce in ce mai mult.
Acest tip de miere, o data filtrat si curatat de impuritati, este deja utilizat in unele produse de ingrijire in lume. O proprietate care a fost punctul de plecare al cercetarii prezentate la sedinta societatii pentru microbiologie generala. Pentru a afla mai multe despre mierea Manuka, oamenii de stiinta au decis sa ii testeze capacitatile pe doua tipuri de bacterii: Streptococcus si pseudomonas.
Apoi au observat ca mierea a avut capacitatea de a sparge apararea bacteriilor care lupta impotriva antibioticelor. Mai exact, s-ar parea ca substanta naturala previne concentrarea organismelor, care permite in mod normal infectia. "Acest lucru indica faptul ca antibioticele existente pot fi mai eficiente impotriva infectiilor rezistente la medicamente care sunt utilizate in combinatie cu mierea Manuka ", a spus Pr Rose Cooper, care a condus studiul. Acum, oamenii de stiinta se concentreaza sa caute noi combinatii care sa contina antibiotice si sa realizeze teste clinice pentru a evalua eficacitatea acestora.
Articol de Antoneta Barbu