Resveratrol – fantana tineretii
Resveratrolul este un antioxidant foarte puternic prezent in cantitati mari in...
Diabetul este caracterizat prin lipsa partiala sau totala a productiei de insulina de catre organism.
Diabetul de tip 1 (insulino dependent) este o afectiune in care organismul nu poate produce insulina sau celulele pancreasului responsabile pentru producerea de insulina sunt distruse.
Diabetul este definit printr-o glicemie masurata dimineata mai mare de 1.26 g / l (7 mmol / l) sau printr-o glicemie mai mare de 2 g / l (11mmol / l) in orice moment al zilei.
Exista, de asemenea, diabetul non-insulino-dependent sau diabet de tip 2 care, de obicei apare incet la varsta adulta.
Diabetul de tip I este o boala pe tot parcursul vietii, cauzata de lipsa de insulina. Insulina este un hormon, o substanta de o importanta vitala, facute de anumite celulele pancreatice: celulele beta.
Fara insulina, organismul nu poate stoca si utiliza in mod corespunzator produsele alimentare, in special zaharurile pe care le mancati. Sunteti atat de obosit, iar rezultatul este ca glicemia este prea mare, chiar si fara sa mancati nimic.
Diabet de tip 1 se dezvolta atunci cand sistemul natural de aparare al organismului impotriva virusilor si bacteriilor distruge celulele pancreatice responsabile pentru producerea de insulina. Cauzele care stau in spatele unei astfel de afectiuni nu inca foarte clare. Cu toate acestea, stim ca unii membrii de familie sunt mai predispusi decat altii sa devina diabetici.
Stim de asemenea ca unii factori externi (infectii virale) joaca un rol. Ar trebui remarcat faptul ca, in marea majoritate a cazurilor (90%) din cazurile de diabet sunt izolate, nu de familie.
Modul de interactiune a tuturor acestor factori este necunoscut.
Inainte de a deveni diabetic, organismul isi mentine glicemia la un nivel constant. Nivelul glucozei din sange estemai mic de 1.26 g / l (7 mmol / l), dimineata pe stomacul gol.
Dupa o masa care contine glucide (zaharuri complexe transformate in zaharuri simple), zaharul (glucoza) este absorbit rapid in sange. Cantitatea de zahar din sange ar trebui sa fie nici prea mare, nici prea mica. Doi hormoni, insulina (hipoglicemiant) si glucagonul (hyperglycemic), produse de pancreas, asigura un control glicemic bun, indiferent de cantitatea de alimente mancate si indiferent de gradul de activitate fizica.
Dupa ce ati mancat, glicemia (numita postprandiala, la 1h30 pana la 2 ore dupa o masa) creste. La o persoana fara diabet, insulina este eliberata in sange si dusa cu zaharul, la toate celulele corpului. Insulina se comporta ca o cheie si deschide usile din peretii celulelor musculare, permitand zaharului sa circule in sange pentru a intra in celulele care furnizeaza energie. Insulina deschide, de asemenea, usile din tesuturile grase sau musculare pentru ca zaharul sa fie depozitat si sa astepte sa fie folosit atunci cand va fi necesar. Acest lucru readuce nivelul de zahar din sange inapoi la normal.
Insulina actioneaza ca o cheie. Cand suferiti de diabet, organismul nu poate produce aceste chei in cantitate suficienta pentru a deschide usile celulelor. Daca zaharul nu poate sa patrunda in muschii dumneavoastra si in alte celule pentru a produce energie, va simtiti obosit (astenie), si zaharul nu poate intra in celule pentru a fi utilizat, se acumuleaza in sange ( hiperglicemie).
La inceputul diabetului, se observa o hiperglicemie.
Urina se formeaza in rinichi atunci cand sangele este filtrat. Fara suficienta insulina, cantitatea de zahar din sange atinge niveluri foarte ridicate. Dincolo de glicemia egala cu 1.80 g / l (10 mmol / l), o parte din zahar este eliminat apoi prin urina de la rinichi ("glicozurie"). Acest lucru inseamna, intr-un fel, ca glucidele alimentare nu sunt utilizate si sunt eliberate in urina. Zaharul este eliminat prin urina luand cu el o multime de apa, provocand urina clara siabundenta, precum si o sete semnificativa. Veti bea atunci o cantitate mare de lichide ("polidipsie") si veti urina des ("poliurie").
Fara insulina necesara, organismul nu poate utiliza zaharul, si el incearca sa arda grasimile atunci cand este utilizat ca o sursa alternativa de energie. Atunci cand ficatul tau arde grasimi prea repede, se produc, prin degradant, toxine numit "cetone". Aceste cetone sunt periculoase, deoarece atunci cand acestea sunt produse in cantitati mari, ele dau sangele acid si sunt responsabile pentru dezvoltarea acidozei. Atunci cand corpii cetonici ajung la rinichii, unele se excreta in urina cu zaharul si aceasta este "cetonuria".
La aparitia diabetului de tip 1, in absenta tratamentului cu insulina, apare o complicatie acuta severa numita cetoacidoza. Puteti sa va simti rau, suferind probabil de dureri de stomac si varsaturi, iar dificultatile de respiratie pot duce la pierderea constiintei. Aceasta conditie poate duce la coma diabetica. Este nevoie de tratament imediat cu insulina si aport de lichide prin perfuzie. La pacientii tratati anterior o cetoacidoza poate sa apara odata cu incetarea administrarii de insulina sau aport inadecvat (de exemplu, in timpul infectiilor sau a febrei cand cerintele de insulina cresc). Este o urgenta medicala care nu ar trebui sa sufere nici o intarziere, care din fericire poate fi prevenita prin ingrijire si educatie in descoperirea bolii.
Pentru ca glicemia voastra sa fie in permanenta controlata, acum, ca aveti diabet, ar trebui sa faceti ceea ce corpul vostru o data a facut in mod automat. Scopul este de a imita prin mai multe injectii, secretia de insulina de care ati avut nevoie inainte de a deveni diabetic si de a mentine nivelurile de glucoza din sange cat mai aproape de normal posibil.
In fiecare zi, veti avea nevoie de mai multe injectii cu insulina. Este important sa aveti o dieta sanatoasa. Asigurati-va ca mancati trei mese si gustari pe zi, eventual corecte. Luati in considerare si practicarea catorva exercitii fizice in mod regulat. Veti deprinde, de asemenea, si obiceiurile unui diabet, veti invata si cum sa va testati glicemia si cum sa reactionati in functie de nivelul acesteia.
Articol de Antoneta Barbu