Grupuri de suport organizate de specialistii ALIAT pentru partenerii de viata/parintii consumatorilor de alcool
„Asta e doar povestea, povestea dependenţei, depinzi de întâmplări, depinzi de...
Stigmatizata din punct de vedere social, familia unui consumator de stupefiante lupta intre vinovatie si neajutorare. Cum sa faca fata?
Este usor de banalizat problema drogurilor, atat timp cat nu pune viata in pericol. Narco-dependentul, se afla in imposibilitatea de a-si controla impulsurile, poate sa fie exclus din anturajul sau, si poate fi afectat in mai multe domenii: emotional, moral, psihologic si economic. Dependenta sa l-a adus in stare de a fi manipulator, si poate ajunge chiar la un comportament extrem de pervers. Doar incurajandu-l sa se vindece nu rezolva toate problemele pe care le ridica un astfel de caz. Este posibil sa-l ajutati totusi sa se protejeze?
Potrivit specialistei spaniole Laura Rojas Marcos, care a obtinut un doctorat in stiinte umane la Paris si o diploma de psiholog la New York, cel mai bun sprijin este cel care incearca la inceput sa ia in considerare limitele fiecaruia. Cat de departe putem si dorim sa mergem? Ambele parti sunt in pericol aici: si pacientul si familia lui. Este cunoscut faptul ca in cazul crizei datorate lipsei de droguri, dorinta de a primi o doza este atat de mare incat poate sa ajunga chiar sa isi omoare tatal si mama pentru ea. In aceeasi ordine de idei, fratii si surorile din copilarie sunt potentiale monede de comert. (Traficantii propun si schimburi de genul, daca mai aduci un consumator primesti o doza)
Oricare ar fi bunele intentii ale rudelor, riscurile trebuie sa fie clar si rece masurate.
Confruntandu-se cu un copil care isi pune viata in joc, suferinta si panica tind, in general, sa depaseasca obiectivitatea si capacitatea de analiza necesare pentru a dezvolta o strategie benefica.
Micul ingeras nevinovat a disparut atat de brusc si dur. El nu a crescut conform asteptarilor, iar comportamentul sau implica educatia primita. Este coplesit de sentimentul de a fi "pierdut totul" se poate crea un colaps complet si se poate consolida sentimentul de neajutorare.
Invers, o atitudine blazata si indiferenta este folosita de multe ori ca o justificare care se transforma intr-un cerc vicios: el ia droguri pentru a atrage atentie, dar noi il ignoram pentru ca un drogat nu merita sa ne interesam de el.
Raspunzand la aceasta dependenta a copilul sau, prin adoptarea unei conduite auto-distructive la randul sau, nu se ofera nici o solutie si in caz extrem poate duce si la sinucidere unuia sau a celuilalt.
Potrivit Laurei Rojas Marcos, sentimentul de vina are utilizarile sale cand functioneaza ca un gardian al comportamentului nostru si al sentimentului nostru de responsabilitate. Aflat in legatura cu rationamentul, sentimentul de culpabilitate contribuie la mentinerea armoniei in vietile noastre si in relatiile noastre. Cand vine vorba de auto-flagelat, acest sentiment devine steril si periculos.
El consta in ranirea, amenintarea, si chiar torturarea morala pentru atingerea scopului: de a obtine bani pe de o parte si "impunerea" abstinentei si detoxifierii pe de alta parte. Sentimentul de vina reciproca, precum si rusinea care urmeaza, se transforma in venin, care degenereaza in abuzuri verbale si fizice, uneori.
Dialogul este adesea dificil, si de obicei, ineficient. Este important sa ne amintim ca in cazul consumului de droguri se distrug facultatile mentale si sentimentele consumatorului. Conceptul de durere provocata altora nu exista in afara momentelor lucide cand produsul isi inceteaza efectul. Aceste momente constiente, in timp, tind sa dispara in acelasi ritm in care si sistemul neuronal al creierului degenereaza.
Avand in vedere problemele unui copil care consuma droguri, se intampla mai rar ca o familie sa poata avansa in mod pozitiv, fara ajutorul altora. Prima optiune este sa ne amintim ca terapia de familie sau sistemica va decide in ce masura tinerii in cauza poarta un simptom de disfunctie de familie sau nu. O terapie personala pentru fiecare membru al familiei, de multe ori aduce un mare ajutor. Asociatii, cum ar fi Asociatia Romana de Lupta Impotriva Drogurilor ofera, printre altele informatii, intalniri cu experti recunoscuti, precum si monitorizarea zilnica prin intermediul Internetului pentru cei care incearca sa se elibereze de dependenta lor.
Un tanar consumator de droguri, in momentul in care decide sa se lase incepe sa constientizeze ce parere au cei din jur despre el, observa cum este marginalizat de prieteni, cum este evitat de catre rude, cum i se face morala cand se fac reuniuni de familie. Uneori este tentat sa renunte la decizia luata, doar pentru a nu mai trece prin aceste momente in care este tratat asemeni unui stigmatizat. Prietenii adevarati se vor comporta cu el, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat si ca si cand nu ar fi consumat niciodata droguri. Sa ii amintesti unui tanar ca a fost un drogat nu il va ajuta sa depaseasca momentul.
Uneori, este de parere Laura Rojas Marcos, o mama inceteaza sa isi mai iubeasca copilul atunci cand a crescut. Acest doliu este considerat de catre psihologul umanist ca fiind unul dintre cele mai dureroase care exista, mama tinde apoi sa se simta monstruoasa, capabil de emotii impotriva naturii. Dar de cele mai multe ori nu este cazul. Exista parinti care au suferit atat de mult in urma agresivitatii si abuzului si au trecut de la dezamagire, la exploatare si la rusine si tot nu si-au inchis usa inimii pentru copilul lor. Cat timp ramane deschisa, ei spera sa-si revada tanarul asa cum l-au iubit.
Chiar si dupa o detoxifiere reusita, si dupa ce trece o lunga perioada de abstinenta, subiectul care a trecut prin experienta drogurilor nu va mai fi ca inainte.
Acesta este dublul test, care il asteapta pe orice consumator de droguri: nu numai de a renunta la produsul care il ajuta sa evadeze din realitatea dura, dar, in plus, trebuie sa faca fata si consecintelor actelor comise de el ca drogat si mai ales sa si le asume.