A fi parinte

A fi parinte nu inseamna doar sa aducem pe lume un copil. Este mult mai mult decit atit. A fi parinte implica multa munca, precum si, puterea de a contribui la crearea unui viitor mai bun, nu doar pentru copii dumneavoastra ci si pentru noi toti. In calitate de parinti suntem insotitori ai copiilor pe lungul drum a ceea ce inseamna educarea lor, devenind astfel mijlocitori in procesul de invatare al vietii. Desigur ca parinti suntem preocupati si interesati cum sa ne crestem mai bine copii si cum sa ii formam astfel incit ei sa devina niste adulti care sa poata face fata cu incredere incercarilor vietii.

In cresterea copiilor totul depinde de relatia de iubire dintre parinte si copil si in mare masura de modul in care este exprimata. Nimic nu va functiona insa cum trebuie, daca nevoia de iubire neconditionata a copilului nu este satisfacuta.

Nu este suficient sa oferim numai hrana si ingrijire.

Copilul are nevoie sa se simta iubit. Iubirea este hrana lui emotionala, solul fertil care ii asigura o dezvoltare armonioasa. Iubirea neconditionata este cea care accepta si confirma existenta copilului asa cum este el si nu datorita a ceea ce face el. Din pacate iubirea in multe din cazuri este afisata in functie de ceea ce face (a luat premiu, a fost cuminte, a mincat tot) sau nu(nu a fost cuminte, nu a dormit, nu a luat nota mare). Iubirea neconditionata face ca un copil sa aiba o imagine de sine sanatoasa, un sentiment al valorii personale, stabilitate si siguranta.

Exagerarea acestui sentiment al valorii personale ce poate aparea compensator lipsei iubirii neconditionate, din diverse cauze, va duce invariabil la sentimentul ca el este cea mai importanta persoana si de aceea merita orice. Cum de altfel si subestimarea acestui sentiment, in situatia aceasta poate duce la ideea ca el nu merita nimic, ca nu poate, ca nu este la fel ca ceilalti.

Consecinta?

In ambele cazuri pe termen lung face sa apara alienarea sociala bazata pe sentimentul de neintelegere, neincredere, nerecunoastere; insa mai inainte de toate siguranta si sentimentul valorii personale sunt periclitate in diverse grade de afectare ce face ca sa apara diverse reactii. De exemplu, copilul este mai obosit, se refugiaza cu usurinta in ce ii ofera calculatorul preferindu-l pe acesta in locul experientelor personale si al companiei celorlalti.

Tot iubirea neconditionata va intari sentimentul de siguranta si securitate si il va ajuta sa isi dezvolte capacitatea de adaptare in societate, fara aceasta capacitate copilul riscind sa devina retras si asa sa ramina si la maturitate. Mai mult daca copii se simt iubiti ei devin mai receptivi la sfaturile parintilor in toate privintele, mesajele parintilor ajung mult mai usor la ei.

Cea mai importanta parte in acest proces este comunicarea, deoarece copii, sunt ca buretii absorbind tot ceea ce facem si ce spunem.

Cum putem spune copilului nostru ca il iubim?

In primul rind ar trebui sa tinem seama de un vechi proverb care spune ca: "vorba dulce mult aduce" astfel, decit sa il criticam cu intentia de a-l incuraja sa faca lucrurile mai bine, putem sa ii dam de inteles ca indiferent ce s-a intimplat, el este in ordine desi ceea ce a facut nu este. (Uite s-a spart mingia pentru ca te-ai jucat aproape de trandafiri. Cu siguranta asta va costa ceva bani pusculita ta. Si mie m-I s-a intimplat cind eram ca tine.Hai sa scoatem mingia din gradina.)

Acest lucru nu va minimaliza respectul de sine al copilui si il va face sa vada ca doar ceea ce a facut este gresit si nu el in ansamblul lui. Un mod incorect de a transmite ar putea fi ceva de genul:"Intotdeauna esti neatent si nu asculti ce spun eu.Uite acum ai spart si mingia".
Cuvintele de lauda ii incurajeaza pe copii si ii face sa se simta apreciati. Este important sa transmitem copiilor ca ii iubim pentru ca sunt ceea ce sunt si nu pentru altceva.

Cand ne acceptam neconditionat copii renuntam la orice tendinta de a le schimba firea, de a-i schimba si a-i transforma in ceea ce vrem noi sa fie. A le arata ca ne pasa inseamna a le spune ca ii iubim, a-i imbratisa, a-i mingiia efectiv. Ei au nevoie sa ne manifestam afectiunea fata de ei permanent si nu doar cu portia atunci cind "merita premiati".

Daca sunt protejati si inconjurati de caldura, de dragostea si acceptarea de care au nevoie, copii invata sa se iubeasca pe ei insisi si vor poseda forta interioara necesara pentru a-si urmari scopurile si a intra in contact cu cei din jur. Ei vor creste constienti ca merita iubire si vor fi capabili totodata sa daruiasca si sa primeasca dragoste adica sa aiba relatii pline de iubire.

Atitudinea critica permanenta va orienta copilul sa vada mai curind ceea ce este rau si nu ce este bun ducind in final la intoleranta avind repercursiuni grave asupra lui. De exemplu, un copil la virsta abecedarului care a trait intr-o permanenta critica il va face pe copil sa fie intolerant cu el atunci cind va fi notat cu un bine si nu cu foarte bine, facindu-l sa isi spuna despre el ca nu este bun ca nu merita nimic.

O alta modalitate de educare din pacate destul de frecventa in societatea contemporana este agresivitatea. Plecam de la violenta in familie si exemplele ar putea continua cu ce se intimpla la nivel mondial. Ca sa nu mai vorbim de intermediul televiziunii si al internetului unde copii sunt expusi la mii de ore de violenta. O asemenea atmosfera de ostilitate face copii sa se simta vulnerabili si unii dintre ei sa reactioneze cu duritate, mereu pusi pe cearta, iar altii sa fie atit de speriati incit sunt gata sa evite orice fel de confruntari.

Ceea ce vad in familie din punct de vedere al agresivitatii ii poate invata pe copii ca viata este o permanenta disputa si ca nu vor fi tratati corect daca pentru ceea ce vor sa obtina nu vor avea o disputa, daca nu va fi o lupta. Toleranta ne ajuta sa acceptam ceea ce nu putem schimba dar si sa vedem partea buna a lucrurilor. Tolerata inseamna rabdare, atit cu noi insine dar si cu cei mici iar asta va duce la rabdare cu ei si ii va ajuta sa isi pastreze linistea interioara atunci cind vor fi inconjurati de situatii stresante sau momente de criza.

Toleranta implica si pretuirea diversitatii.

Asa ii vom invata pe copii nostrii sa accepte si sa fie acceptati de catre ceilalti.
Atmosfera de toleranta, consideratie si bunavointa dintre membrii familiei are un cuvint greu de spus in pregatirea copiilor in ceea ce priveste acceptarea diferentelor dintre indivizi, pregatindu-i astfel sa respecte drepturile si nevoile altora.

Aratindu-le copiilor ca actiunile lor se cumuleaza in timp ii ajutam sa inteleaga ca nu au nevoie de nici o magie ca sa isi atinga telul si sa se realizeze
Daca copii vor fi incurajati ei vor deveni increzatori, acest lucru presupunind ca trebuie sa ne aplecam cu mare atentie asupra nevoilor, talentelor si dorintelor copilului.
Este normal sa laudam copilul pentru o treaba bine facuta dar, in acelasi timp este important sa recunoastem primii pasi timizi in ceea ce si-au propus.
Chiar si atunci cind copii sunt suparati de o nereusita, important este sa atragem atentia a ceea ce a fost bun in demersul lui si nu asupra faptului ca nu si-au atins complet telul.

A incuraja nu inseamna in nici un caz sa facem in locul lor ceea ce este de facut. A incuraja inseamna sa avem rabdare si sa acordam copiilor suficient timp pentru a exersa lucrurile pe care le invata( de ex. sa se imbrace, sa se incalte, sa calculeze...)

Timpul petrecut impreuna are o importanta capitala plecind de la momentele cind bebelusul este tinut in brate de mama lui si pina la a te juca cu copilul tau si mai apoi desfasurind diverse activitati impreuna. Atunci cind petreceti timpul impreuna furnizati copiilor vostri amintiri sanatoase ce ii vor insoti intotdeauna incurajindu-i si asigurindu-le un echilibru anume adica stabilitate si fericire pentru tot restul vietii.

articol trimis de psiholog Liliana Puchea

• Prec
• Mai departe