×

Eroare

[OSYouTube] Alledia framework not found

Dacă aveți un copil perfecționist, de nota 10, mereu cu mâna sus la școală, mereu lăudat de profesori, foarte conștiincios cu temele, prudent și muncitor în preajma testelor, bun la toate și dornic să se evidențieze, felicitări! Trebuie că ați reușit destul de bine ca părinți!

Un singur lucru ar trebui doar să excludeți din acest minunat tablou, ca să fie totul cu adevărat bine! Uitați-vă cu atenție ca nu cumva efortul și îndârjirea lui să fie, de fapt, un mecanism de adaptare sau de camuflare a unor mari frici interioare.

Uneori, copiii și adulții perfecționiști trag de ei toată viața ca să acopere o durere, o traumă stocată de multă vreme în subconștient. Uneori apare în viață, devreme de tot, poate la 2, poate la 4, poate la 6 ani, un moment în care cineva l-a făcut pe cel mic să se simtă inferior, pe marginea unui eșec neiertabil; sau unul din părinți poartă deja rana unor mari complexe de inferioritate, fie povara fricii de ratare. Copiii înghit această energie ca pe o realitate proprie și, uneori, ajung să funcționeze toată viața performând doar ca reflex al nevoii de a-și ascunde o imaginară impostură.

Suntem mulți adulți activi, capabili, admirabili, muncitori, conștiincioși. Dacă tot ce construim se așază însă pe o rană nevindecată, pe teama că într-o zi cineva va descoperi că suntem mici, vulnerabili, singuri, efemeri, atunci acest mare "tot" e imposibil să nu se năruie intr-o zi. Sub forma unei depresii, a sindromului "burn-out", sub forma unor mari scindări care ne fac artificiali și neurotici.

somnul adolescenti

Mare grijă, deci, la copiii extraordinari! Pândiți energia care le construiește în spirală succesul: este ea una din "plin" sau din "gol" sufletesc? Este o creștere organică, în bucurie și tonus sau una trasă din greu, cu simptome de devitalizare, atacuri de panică în preajma testelor, nevoi excesive de confirmare, de comparare cu celălalt? Voi, ca părinți, lăudați execesiv reușita lor sau doar îi iubiți pur și simplu dincolo de ea? Aveți acasă un perete cu diplome sau o inimă plină de amintiri delicate si conectări sufletești adevărate?

Succesul nu e succes dacă se pune pe o temelie a fricii de propria impostură. A fricii de a nu rămâne în urmă, de a nu fi observat sau acceptat de celălalt.

Și nu, nu toți copiii buni sunt așa. Există și împliniri externe bazate pe echilibru interior. Aveți numai grijă mare, în anii aceștia ai copilăriei, să nu fiți martorii sau co-autorii unor mari abuzuri cu semnături discrete, aproape invizibile!

Sursa: Oana Moraru

 

 

Mai multe articole