In aceasta perioada limbajul copilului are o dezvoltare exploziva. Copilul va face trecerea de la cuvinte izolate la propozitii mai complexe formate din 2 sau 3 cuvinte, care sunt insa afectate de specificul limbajului copilului. La aceasta varsta copilul intelege denumirile si numele, insa pentru el numele este echivalent cu persoana sau obiectul pe care le exprima.

Limbajul. In dezvoltarea vorbirii se inregistreaza progrese mari. De la pronuntarea de sunete, exclamatii, cuvinte izolate, copilul va trece la elaborarea de propozitii cu 2 - 3 sau chiar cu mai multe cuvinte. Practic ia nastere un limbaj particular copilului, cu deformari si inventii cu adevarat originale, care-i confera o posibilitate mai larga de exprimare si de a pune intrebari.

Pentru a numi un obiect, pentru a avea „notiuni", copilul trebuie mai intii sa inteleaga. Tocmai de aceea etapa de cercetare si cucerire a lumii din jurul lui favorizeaza mult dezvoltarea limbajului.

Daca in familie sau la cresa copilul este inconjurat de o atmosfera de calm, afectiune si intelegere, tot ceea ce aude va fi pentru el un stimul, incurajand dezvoltarea vorbirii. Din contra, daca aude discutii aprinse, scandaluri, el va asocia cuvintele auzite cu sentimente negative ceea ce va avea ca rezultat intarzierea in vorbire.

Intarzierea vorbirii

In mod normal un sugar pronunta 3 – 5 cuvinte bisilabice („ta-ta", „ma-ma", „me-me", „pa-pa") in luna a 12-a, iar la 18 luni are un vocabular de circa 18 -20 cuvinte. Nu exista insa o regula stricta in ceea ce priveste momentul cand copilul va pronunta corect cuvintele sau cand va incepe sa vorbeasca fluent.
Sunt parinti care, ingrijorati fiind ca inca nu si-au auzit copilul vorbind, merg la un psiholog sau logoped pentru a se asigura ca nu au un copil mut sau inapoiat. E bine de stiut insa ca mutenia nu se intalneste decat in cazurile de surditate sau de suferinte grave ale sistemului nervos (hemoragii ale creierului la nastere sau dupa traumatisme, infectii grave ale sistemului nervos, unele boli ereditare, intoxicatii cu unele medicamente).

Exista doua tipuri de limbaj: unul pasiv, atunci cand copilul intelege si asociaza, si unul activ atunci cand copilul se exprima prin cuvinte. Orice copil care stie sa arate in jurul varstei de un an persoanele din anturajul apropiat sau reuseste sa aduca un obiect cunoscut atunci cand i se cere este considerat normal. Sunt insa si copii care vorbesc mai tarziu, care pana la doi – doi ani si jumatate pronunta prea putine cuvinte sau chiar nici unul. Cu toate astea ei aud si inteleg tot ce se vorbeste, executa mici ordine si isi exprima chiar unele dorinte sau proteste prin semne.

La copii normali la care vorbirea este in intarziere, aproape de varsta de 18 - 24 de luni apare o schimbare brusca si ii putem auzi pronuntand cuvinte la fel de bine ca si copiii cu vorbire neantarziata. Astfel unii „muti", care de fapt erau copii normali, reusesc ca la doi ani sa exprime propozitii din trei cuvinte. Subiectul acestor propozitii este adesea „eu" sau numele sau.
Atentie! Nu ii faceti copilului observatii si nu il corectati daca stalceste cuvintele, si nici nu il imitati in modul de exprimare.

„Bucuria de a distruge"

limbajul copiluluiMai are de exersat, asta e sigur. Pana cand va invata insa sa mearga bine, fara sa mai cada, copilul tau va rasturna sau va strica obiecte, va scoate carti din biblioteca, va rupe ziare sau va mazgali peretii. La prima vedere, din punctul de vedere al unui adult, acestea sunt actiuni distructive. In mentalitatea copilului insa nu s-a conturat notiunea de stricaciune sau de distrugere; iata de ce il veti vedea bucurandu-se chiar de toate actiunile lui, repetandu-le iar si iar, spre disperarea d-voastra. Nu il certati, pentru ca in acest mod el va reusi, incetul cu incetul, sa isi cucereasca lumea lui si sa descopere cat mai multe lucruri din tot ceea ce il inconjoara.

Cand se poate spune ca un copil este intarziat?

Atunci cand apar urmatoarele caracteristici:
a) la 2 ani nu pronunta inca 3 cuvinte si nici nu stie sa arate prin gesturi doua persoane apropiate sau 3 - 4 obiecte din camera;
b) nu se poate aseza si ridica singur;
c) contactul cu lumea inconjuratoare este atat de slab incat copilul nu poate diferentia o vorba blanda de un „nu"! categoric;
d) nu urmareste obiectele situate sau purtate lateral si nu incearca sa le apuce;
e) in timpul alimentatiei nu se stabileste nici un contact cu persoana care-1 hraneste;
g) copilul consuma numai alimente lichide;

Sociabilitatea

Copilul incepe sa faca tot ce stie pentru a atrage atentia parintilor sau a celorlalte persoane aflate in incapere. O trage de maneca pe mama care gateste, trage de ziarul pe care il citeste tata, si toate astea numai ca sa fie "bagat in seama". Stie ce vrea si mai ales cum sa obtina.
Daca in primul an autoritatea nu avea nici un rost, incepand cu al doilea an de viata parintii devin mai fermi, aducand o noutate deloc pe placul copilului: pe NU. De cele mai multe ori parintilor le este mila sa il certe in primul an, crezand ca au tot timpul sa faca asta mai tarziu, scapand astfel lucrurile de sub control. Copilul devine mai greu de stapanit, ignora orice regula iar parintii nu mai stiu cum sa procedeze. Iata de ce este mult mai bine ca regulile si interdictiile sa ii fie aduse la cunostinta copilului din timp, progresiv.
E bine sa va obisnuiti cu faptul ca orice jucarie pe care copilul d-voastra o va vedea la alti copii i se va parea mult mai frumoasa decat ceea ce are el. Motiv pentru care va face tot posibilul sa si-o insuseasca, ajungand sa se certe si chiar sa impinga un copil cu care, cu cateva minute inainte, se juca si radea.

 

Mai multe articole