Și dacă ești o familie excelentă, educată, iubitoare, sinteză a tuturor recomandărilor parentale și psihologice, a tuturor intențiilor și faptelor bune, tot va trebui să aduci copilului tău și tristețe, si frustrare, și nedreptate, și durere.

Nu ai cum să te sustragi de la viață. Natura a pus înțelepciunea abuzului inerent în orice familie, pentru că fără contrast, conflict și polaritate nu există creștere, expansiune, conștiința propriei identități. La sfârșitul zilei, orice familie, oricât de bună, e abuzivă în doza cel puțin naturală care declanșează identitatea separată a celui care vine pe lume în sânul ei.

Toți părinții, oricât de dedicați copiilor lor, poartă în capul lor o lume subconștientă care va produce conflict, coliziune. Orice familie simulează lumea de afară, pe tot evantaiul durerilor sau împlinirilor umane.

Asta nu ne absolvă de responsabilitatea celorlalte ingrediente salvatoare, care îl fac pe copil să supraviețuiască sănătos limitelor noastre de evoluție: optimismul, conștiența, creativitatea, încrederea și acceptarea că niciun copil nu e al nostru. Singurul lucru care diferențiază net o familie bună de una rea e gradul de conștiență a fiecăreia.

Oana Moraru

Articol preluat de pe pagina Oana Moraru

 

Mai multe articole