Există în creierul uman ceea ce se cheamă circuitele plăcerii. Nu un loc anume diferențiat, ci o ”cărare” deschisă de anticiparea ei, întărită de curiozitate și dezvoltată de satisfacerea ei. Despre asta se poate vorbi când ne gândim la dragoste, la o înghețată, la o piesă muzicală, la alcool, la droguri, la bucuria de a oferi celuilalt, dar și de a învăța, explora, găsi lupe noi prin care să vezi lumea.

Aceleași circuite ale plăcerii se pot antrena, ca un mușchi,deci, și în învățarea școlară. Contează enorm cât de des asociază un copil învățarea cu anticiparea unei plăceri și producerea ei, în cele din urmă.

Am văzut adesea că un profesor animat total de ceea ce spune sau face declanșează deja în copii acest ”cablaj neuronal”, prin energia pe care o transmite, prin felul în care îi strălucesc ochii, îi crește pulsul sau i se nuanțează vocea când începe să vorbească despre domeniul său. Fără să știe exact ce urmează, copiii oglindesc starea adultului și trimit deja impulsuri ”luminoase” pe firul care va constitui circuitul satisfacției.

Lucrez zilnic cu copii între 3 și 10 ani. Nu e atât de important scenariul lecției cât sunt mimica, glasul, tot nonverbalul care trădează că mă bucur de ce am de spus.

copil citit vara

Am învățat să manipulez învățarea aprinzând circuitele plăcerii și condiționând mintea copilului, de mic, că a afla este o nouă luminiță pe strada mea. De-abia după ce fiecare din aceste cărări se întăresc, un copil este pregătit să simtă și disonanțe, și tensiuni cognitive, și reziliență, adică dorință de a merge dincolo de ce pare greu și complicat.

Învățarea de succes este energia care se plimbă în interiorul acestor misterioase circuite. Un copil învață bine nu pentru că este predispus academic din naștere, virtuos sau ascultător. Ci pentru că cineva a știut să-i activeze și modeleze circuitele plăcerii. Cineva l-a condiționat în lumină, nu în frică, rușine sau vinovăție.

sursa: https://www.facebook.com/oneamonic

 

MOBILE //PArenting ADS vers 2019 300x250_4

Mai multe articole