Cum ne dresam copiii?

Bulina de felicitare sau motivare e permisă o săptămână-două în cazul copiilor care încearcă ceva nou și dificil pe un fond emoțional de mare neîncredere sau opoziționism. Bulina e un mijloc extrem pentru un program "recuperatoriu", în care deprinderea e musai să apară și "momeala" e semi-pardonabilă. Bulina e ok și pentru copiii cu probleme de învățare diagnosticabile. În rest, face ravagii în sistemul lor motivațional și felul în care își percep relația cu învățarea.

Renunțați de tot la recompense materiale, chiar și dacă e vorba de o bucățică de hârtie. Nu mai zic de bani, jucării sau prăjituri.

Bulina dresează. Bulina condiționează. Bulina îl învață să creadă că învățarea e în afara lui, e un act pentru celălalt, nu pentru sine. Bulina dă dependență: dependența de obiecte în relație cu triumful minții. O îmbată cu ideea ca suntem ființe manevrabile, dresabile. Bulina educă mentalitatea de sclav. Dați-i-o de mic, când se formează totul în împletire directă cu personalitatea și caracterul lui și gata, s-a terminat cu șansa formării motivațiilor autentice mai târziu.

Știu, e greu să-l faci să-și dorească programul tău de învățare, să îmbrățișeze cu drag lucrul. Recompensa lui e lucrul în sine. Nu bulina. Durează până se prind copiii de asta. Găsiți "buline emoționale", nu fizice! Sărbătoriți treaba bine făcută cu bucurie. Atât.

Neamul nostru de buline, steluțe și happy-face-uri!  La naiba cu bulinele! Copii dresați și plictisiți de școală la 8-9 ani = adulți sleiți de idei și fără bucurie de viață.

Stoooop dresajului!