Numitorul comun pentru toate motivele care aduc disfuncționalitate în viața noastră este inabilitatea omului modern de a simți până la capăt suferința. Fugim de ea, o fentăm sau o băgăm sub preș, o considerăm inamică, suntem dezamăgiți de noi înșine dacă o întrezărim, o acoperim cu poze, cu poleială socială, cu uitare de sine.

N-am văzut la nicio altă generație de părinți o așa de nenaturală obsesie să măture din calea copiilor imediat orice formă de disconfort. Anestezii permanente pentru orice mică durere, pansamente duble pentru zgârieturi banale, renunțări imediate la prima lacrimă, supraraționalizări ale eșecurilor, tamponări rapide pentru respingere socială de orice tip, gratificări urgente la primul semn ale celei mai naturale frustrări.

Nu există creștere sănătoasă fără INTEGRARE a tot ce înseamnă polaritate în viața asta: lumină-întuneric, frumos-urât, adevăr-minciună, bine-rău etc. Nu poți crește pe nimeni decupând de el ceea ce e țesut organic în ițele vieții. E un mod de a-l înstrăina de sine însuși, de substanța din care e făcut.

Da, copiii au certuri, se simt uneori excluși, alteori respinși, uneori neputincioși, de multe ori nu cei mai buni sau cei mai frumoși. Da, copiii au așteptări neîmplinite, dezamăgiri de tot felul, zile când le e tare greu, foame sau sete de îndurat încă 10 minute, efort de făcut încă peste ce reușesc doar din plăcere. Și toate acestea sunt foarte în regulă. Sunt parte din creștere. Nu le ignorăm, dar nici nu lăsăm pulsul să ne crească, pupilele să se dilate, vocea să se încordeze în iluzia că dacă acum le e puțin rău înseamnă că am eșuat cumva sau ne îndreptăm spre totala marginalizare în viață.

Singurul mod de a trata suferința este întâi abilitatea de a sta o vreme în ea, de a accepta ce este ca atare și de a o privi în ochi, până în oase. Copiii învățați să fugă de ea imediat ce dă semn că există vor crea disfuncționalitate in viața lor, din reflex, fără măcar să mai întrezărească o altfel de paradigmă decât aceea a "vieții care mi se întâmplă via noroc/ghinion", vinovați/nevinovați etc"

Totul depinde de cum își vede părintele capabil să facă asta, să se susțină pe sine în adevăruri și mai puțin confortabile, să se simtă bine în propria piele emoțională. Suferința nu e de alungat. E de primit și trecut prin ea, ca la naștere, în travaliul care îți trimite semnale în piele, oase și mușchi că EȘTI.

sursa: Oana Moraru

Oana Moraru

 

Jucarii pentru copii isteti

Jocul, jucariile si copiii - 7 avantaje ale acestor activitati distractive, dar si educative
Te-ai intrebat vreodata de ce e atat de important pentru copii sa se joace? De ce au nevoie de jucarii si activitati care sa ii relaxeze, care sa ii bucure si, bineinteles, care sa le ajute dezvoltarea? In valtoarea unei vieti prea haotice uneori tindem sa uitam cat de importanta e joaca pentru copiii nostri. Ca un fel de “reminder” in acest sens, iata cateva dintre avantajele activitatilor distractive, dar si educative in care trebuie implicati ...
Mai mult...
10 activitati distractive si educative, perfecte pentru interior
S-au inmultit deja zilele cu temperaturi scazute, asa ca nu ne mai putem juca atat de des in parc sau nu mai putem planifica o iesire la munte in fiecare week-end. Asta nu inseamna, insa, ca lasam ploaia si frigul sa ne strice distractia impreuna cu copilul nostru! Mai ales ca avem la indemana o multime de variante de activitati distractive si educative, perfecte pentru interior. Esti si tu in cautarea unor astfel de solutii “pentru vreme rea”? U...
Mai mult...
Jucării care dezvoltă limbajul copilului
Există o mulțime de modalităti prin care putem ajuta copiii în dezvoltarea abilităților de comunicare. Totuși, cele mai distractive și mai eficace s-au dovedit a fi jocurile adaptate vârstei lor si care vor oferi multiple posibilități de dezvoltare a creativității. Jucăriile alese corect angajează simțurile copilului, îi declanşează imaginația și îl incurajează să comunice. Știi și tu că orice activitate care presupune învățare, poate fi realizat...
Mai mult...

Mai multe articole