Bunicii povestesc mereu cât de frumoasă și de simplă a fost copilăria lor. Cât de frumos era când se jucau toată ziua pe stradă sau în curte la un vecin diverse jocuri simple, cum stăteau până seara și ascultau povești la lumina focului, cum mergeau cu părinții lor în piață sau cum alergau de la școală până acasă ca să poată juca cu noul membru al familiei, un câine vagabond adoptat. Copii care vin de la bunici unde au petrecut vacanța de vară vin plini de bucrurii și de sănătate, cu un zâmbet până la urechi si bronzați, vin plini de experiențe noi și plini de lucruri pe care abia așteaptă să le povestească părinților.

Cercetătorilor le-a fost atrasă atenția asupra noului mod de a ne crește copii în care aceștia beneficiază de toate noile jucării de pe piață, de toate aparatele sofisticate de telecomunicație încă de la o vârstă foarte fragedă, de sutele de jucării care stau degeaba pentru ca s-au plictisit mult prea repede de ele. Toate aceste lucruri, aparent, au dat naștere la noi probleme pe planul cognitiv, probleme care își au rădăcina în copilărie.

Copii sunt supuși unui flux de informații foarte mare, având acces de unii singuri la tot ceea ce își doresc prin intermediul internetului, care este numai la o apăsate distanță. Dar acest flux de informații care vine la o vârstă așa de fragedă supune creierul la un stres suplimentar, stres la care părinții lor nu au fost supuși. Copii sunt forțați să se maturizeze din ce în ce mai repede, părinții sunt mult prea ocupați cu serviciul, iar aceștia rămân singuri în luptă cu greutățile vieții și, în același timp, cu un program la fel de plin ca al părinților.

copilaria simpla

Părinții sunt însă disperați să ocupe cât mai mult din programul copilului, dorind ca acesta să exceleze în cât mai multe domenii. Umplu camerele copiilor cu căt mai multe lucruri, astfel încât copilului să nu îi lipsească nimic. Sute de cărti, sute de jucării, aparatură de ultimă generație. Copii participă atât la cercul de artă, cât și la antrenamentele echipei de baschet, dar și la atelierul de ceramică, și fac lecții de franceză și de engleză. Această bombardare cu informații și restrângerea timpului în care copilul propriu-zis poate să aleagă ce activități să facă a dus în final la o îngustare a capacităților creatoare ale copiilor.

Dorința de cunoaștere este limitată de această continuă explozie de informații noi, limitarea alegerilor lor prin umplerea programului până la refuz cu cat mai multe activități cât mai diversificate, a dus până la urma la o supraîncărcare a copiilor. Datorită multitudinii de jucării pe care aceștia le posedă, în loc să devină atașați de cele 3 jucării pe care le au, se joacă cu toate superficial.

Posibilitatea de a alege din atât de multe jucării le provoacă, indirect, un stres suplimentar. Sunt plictisiți de ceea ce au mult prea repede, răbdarea devine din ce în ce mai precară. Timpul pe care aceștia ar trebui să îl acorde explorării, reflectării asupra lumii înconjurătoare și, prin aceste activități, să elibereze din tensiune este din ce în ce mai scăzut. Copii devin în final din ce în ce mai nervoși, din ce în ce mai irițați și din ce în ce mai violenți.

David Elkins, psiholog, afirmă că umplerea programului copiilor cu cât mai multe activități intelectuale, lucru care se petrece la scară înaltă și care este aplicat și la grădinițe sau în școli, duce la o supraîncarcare a copilului care nu se mai poate bucura de simplitățile vieții și nu mai are libertatea de a se juca liber. Fiecare activitate este îngrădită și este limitată, dreptul de a alege o activitate fiind din ce în ce mai abolit în societate, atât din partea părinților care sunt din ce în ce mai restrictivi, cât și din partea profesorilor. Deși mulți dintre părinți nu observă acest lucru, limitarea capacității de a alege ce activități să urmeze, limitarea timpului de relaxare și îngreunarea programului cu cât mai multe activități duce la o scădere importantă a creativității copiilor și, tot o dată, și la o creștere a nivelului de stres. 2 ore pe săptămană de joacă liberă în spatele blocului sau în parc, poate duce la o creștere a nivelului creativității copilului peste medie.

Copilăria are un rol foarte important în creșterea și dezvoltarea copiilor și servește drept o introducere înaintea maturității. Dar această perioadă nu este una de neglijat, nu este o perioadă doar de trecere sau o perioadă care să fie forțată și din ce în ce mai redusă. O dată cu reducerea perioadei copilăriei propriu-zise, cu limitarea activităților specifice, acesta atrage după ea consecințe grave asupra dezvoltarii psihice a copilului. Un copil care nu are dreptul de a alege ce să facă cu timpul lui liber, va fi un adult întotdeauna nemulțumit.

Părinților nu trebuie să le fie frică să își lase copii să trăiască o copilărie simplă, să le lase copiilor timp liber numai pentru ei sau să nu le mai încarce atât camera cu jucării cât și programul cu cât mai multe activități. Copii vor crește și se vor dezvolta foarte bine și nu trebuie abuzat de faptul că în copilărie creierul este cel mai receptiv la informații și are capacitatea cea mai mare de a reține și de a învăța lucruri noi. Dacă aceasta capacitate nu este lăsată să fie exploatată și imaginația din copilărie nu este stimulată la maxim, pe parcurs se vor resimți consecințele.

Autor: Horoșan Lavinia

 

Mai multe articole