ateva statistici de ziua țării noastre (sau o altă zi a țării noastre) și în numele viitorului pe care îl asigură educația de azi:

Potrivit studiului TALIS realizat de OECD în 2013, 98% dintre profesorii români se consideră bine și foarte bine pregătiți la pedagogie (față de 62% din profesorii finlandezi), iar absolut toți (100%) se consideră bine și foarte bine pregătiți la materia pe care o predau (față de 65% în Finlanda).
Profesorii români sunt, deci, lideri la autopercepție pozitivă.

Performanțele tinerilor români la testele de matematică și științe PISA sunt printre cele mai slabe din Uniunea Europeană, potrivit ultimelor rezultate publicate în 2015.

  • 42% din elevii români de 15 ani nu pot rezolva următoarea problemă: “Eu plătesc 3.000 de dolari pentru un bilet de avion între SUA și România, cursul de schimb dolar euro este atât, câți euro am dat pe bilet?”
  • 42% dintre elevii romani sunt incapabili să înțeleagă un text citit la prima vedere și au dificultăți în ceea ce privește efectuarea unor operații matematice elementare. Ei nu pot spera decât la slujbe care presupun un nivel mic de pregătire.

statistici motivatie elevi

 

Cu toate acestea, copiii care intră în școală sunt mai bine dotați intelectual decât au fost adulții români de astăzi. Un studiu efectuat de echipa profesorului Dragoș Iliescu, de la Facultatea de Psihologie și Științele Educației de la Universitatea București, vorbește de manifestarea în România a „efectului Flynn” - adică scoruri din ce în ce mai mari la testele de inteligență.

Deci:

  1. În școală intră copii cu potențial din ce în ce mai mare din punct de vedere cognitiv.
  2. Din aceeași școală iese cel mai mare procent de analfabetism funcțional la nivel european.
  3. Pe harta Europei, uitați-vă mai jos unde se află elevul român la capitolul ”motivație școlară” - complet „out of the picture”.
  4. Între timp, percepția profesorului român despre sine este excelentă - locul I în lume!

Ceva e mai mult decât putred - și nu e vorba doar de răspunderea individuală a profesorilor. E vorba de putreziciunea unui întreg sistem și a atâtor oameni care tac din gură și închid ochii, de la mediul universitar, la Minister, inspectorate și cancelarii, până la ultimul director de școală din nu știu ce cătun. E vorba de subfinanțare, de nefolosirea corectă a resurselor deja existente, de inechitate socială, de lipsă de viziune și voință politică. E vorba și de un procent de aprox. 20% din familiile românești care pot susține acasă, prin bani și meditații, ceea ce profesorii nu mai pot face în clasă: acestea sunt singurele care ”produc” copii ”buni” - folosiți adesea ca să camufleze eșecul sistemului, cu notele lor bune coapte în pregătire privată.

sursa: Oana Moraru

 

Mai multe articole