A ruga, bănuiam eu că înseamnă "a cere politicos" dar, ca sa fiu mai sigură, am căutat în dex. Și așa zice! A ruga = a cere.

Eeei, dar "te rog" - ul dintre părinți și copii, pare să funcționeze după un altfel de dex...https://static.xx.fbcdn.net/images/emoji.php/v9/t20/1/16/1f61c.png");">?

Pentru că la un "te rog" obișnuit am voie să răspund cu "da" sau "nu".

"Te rog să te speli pe dinți"
"Nu vreau să mă spăl pe dinți."
sau
"Nu."

Nu știu cum se face că ei, abia veniți pe lume, copiii, stiu limba română mai bine decat părinții. Ei au parcă un dex deja încorporat, unul corect - o vreme, până e înlocuit, treptat, de cel al părinților...

La părinți "a ruga" nu înseamnă nici măcar a cere, cu atât mai puțin...a cere politicos!

Pentru că, așa cum spuneam, "a cere" include deopotrivă variantele de a primi și de a fi refuzat.

Părinții, în schimb,  nici nu iau în calcul a doua variantă, ci cer cu scopul unic de a primi.
Astfel, "a ruga" la ei înseamnă de fapt "a impune", "a obliga".

Copiii se luptă cu îndârjire pentru nu-ul lor când "îi rugăm", pentru că ei VOR să facă diferența dintre a fi rugați și a fi obligați!

(E posibil să se lupte și împotriva ordinelor și au tot dreptul să încerce, să testeze, nevoia principală fiind de a face să le devină clare granițele pe care le punem, să simtă că au sens și că sunt puse din iubire, nu dintr-un joc de putere.)

E fain să ne mai jucăm cu cuvintele și cu sensul lor din când în când, for fun.
Dar această joacă, cu aceste cuvinte, în particular, e - din punctul meu de vedere - periculoasă. Fără să consider că exagerez.

Pentru că un copil care crește cu confuzia asta, aude mai târziu în orice "te rog" - "trebuie să-mi dai"; "nu ai încotro, nu ma poți refuza".

Și simte în corp tensiunea aferentă, și apar conflicte interioare - pentru că la nivel conștient nu vrea să dea dar inconștientul îl impinge cu toată forța în directia aia - și în unele cazuri e de ajuns ca cineva să zică "vreau asta" ca cel care aude să simtă deja presiunea de a da/ a face și-a nu avea încotro...

Unele violuri interpretate drept "a vrut" au la bază această "injecție" de te rog=te oblig. Asta ca situație extremă, dar și situațiile "mici" de zi cu zi pot fi extrem de chinuitoare. <

Excesul de politețe - uneori ca automatism, îi fură copilului șansa de a pune lucrurile la locul lor: asta e rugăminte, aici am de ales; asta e un ordin, aici nu am de ales.
(Același efect îl pot avea, desigur, și ordinele clare dar prea multe)

anxietate si tulburari de somn copil

"A zis doar că vrea, nu mi-a și cerut."
"Mi-a cerut dar nu sunt obligat."
"Sunt obligat și accept/ nu accept această obligație",
sunt clarificări care lipsesc din mintea multora dintre noi, adulți sau copii.

"Nu te rog să te speli pe dinți. Îți ordon să o faci. Nu îți dau de ales, te oblig.", poate suna dur, dar e autentic și ne pune pe o poziție clară.

"Cum poți să mă obligi?!" (cu brațele strâns încrucișate și cu maxilarul încordat...)

"Hmm... într-adevăr, e greu. Cred că aș putea să te mituiesc, să te șantajez, să te ameninț sau... să negociez cu tine."

Eu mă opresc aici.
Vă doresc spor la conversații autentice cu copiii - și nu numai.

 

MOBILE //PArenting ADS vers 2019 300x250_4

Mai multe articole