Fabule si pilde

graunte grau incoltitIntr-o zi, un taran iesi pe ogor, la semanat grau. Un graunte de grau, ramas pe varful unui bulgare de pamant, a inceput sa se laude catre altul, aflat adanc sub brazda:- Vezi tu, frate, zaci acolo luptandu-te cu frigul pamantului si cu bezna, tanjind dupa o raza de soare, dupa lumina si caldura. Eu, fratioare, o duc mult mai bine, in timp ce tu te chinui. Dar, in clipa aceea, o cioara a coborat pe neasteptate din vazduh si a ...
Citește mai departe...
La un neguţător mareCărui vederea-i slăbiseFără nici o invitareUn doctor vestit venise. Când zic vestit, se-nţelege că nimeni nu-l cunoştea,Însă avea atestateNumai în aur legate,Diplome ce-n academii luase, cum el zicea,Prin ţări care niciodatăNu au figurat pe hartă,Dar care cu bună seamă el nici le-ar fi părăsit,De-ar fi mai avut acolo vreun bolnav de lecuit.Bunul pătimaş îl crede,Doctorul vreme nu pierde,Ci-l unge c-o ...
Citește mai departe...
"Ce bine au să meargă trebile în pădurePe împăratul tigru când îl vom răsturnaŞi noi vom guverna,Zicea unei vulpi ursul, c-oricine o să jure  Că nu s-a pomenitUn timp mai fericit."- "Şi-n ce o să stea oareBinele acest mare?"Îl întrebă.- "În toate,Mai ales în dreptate:Abuzul, tâlhăria avem să le stârpim,Şi legea criminală s-o îmbunătăţim;Căci pe vinovaţi tigrul întâi îi judecaŞ-apoi îl sugruma."- "Dar voi ce-o să le ...
Citește mai departe...
Un şoarece de neam, şi anume Raton,Ce fusese crescut sub pat la pension,Şi care în sfârşit, după un nobil plan,Petrecea retirat într-un vechi parmazan, Întâlni într-o zi pe chir Pisicovici,Cotoi care avea bun nume-ntre pisici.Cum că domnul Raton îndată s-a gânditSă o ia la picior, nu e de îndoit.Dar smeritul cotoi, cu ochii în pământ,Cu capu-ntre urechi, cu un aer de sfânt,Începu a striga: "De ce fugi, domnul meu?Nu cumva îţi ...
Citește mai departe...
Nenorocita privighetoareCânta-n pădure a ei durere,Natura-ntreagă da ascultare,Tot împrejuru-i era tăcere. Alţii în locu-mi ar descrie poateAcele tonuri neimitate,Glasul acela-nmlădietor,Ce c-o-ntorsură lină, uşoară,Treptat se urcă şi se coboară,Plin de simţire, plin de amor.Eu vă spui numai că despărţireaŞi suvenire pline de jale,Că nedreptatea, nelegiuirea,Erau sujetul cântării sale.Un măgar mare ce-o ascultase,Şi ca un ...
Citește mai departe...
nebunia si amorulÎn nişte fabule un poet scrieCă Nebunia şi pruncu-AmorSe jucau singuri pe o câmpie,În primăvara vieţii lor.Ştiţi că copiii cu înlesnireGăsesc sujeturi de neunire,Ei dar odată se gâlcevirăPentru o floare ce întâlniră.Striga Amorul în gura mare;Cealaltă, însă, minut cumplit!Îl izbi-ndată atât de tare,Cât de lumină ea l-a lipsit.Adânc copilul simţi durere,Rămânând astfel fără vedere.Trista lui mumă jalbă porneşteL-al său ...
Citește mai departe...
boul si vitelul - fabulaUn bou ca toţi boii, puţin la simţire,În zilele noastre de soartă-ajutat,Şi decât toţi fraţii mai cu osebire,Dobândi-n cireadă un post însemnat.- Un bou în post mare? - Drept, cam ciudat vine,Dar asta se-ntâmplă în oricare loc:Decât multă minte, ştiu că e mai bineSă ai totdeauna un dram de noroc.Aşa de-a vieţii veselă schimbare,Cum şi de mândrie boul stăpânit,Se credea că este decât toţi mai mare,Că cu dânsul nimeni nu e ...
Citește mai departe...
Cu urechea pleoştită, cu coada-ntre picioare,Câinele, trist şi jalnic, mergea pe o cărare.După îndestul umblet, iată că-l întâlneşteUn măgar, şi-l opreşte:"Unde te duci? îi zise,Ce rău ţi s-a-ntâmplat? Şii, parcă te-a plouat,Aşa stai de mâhnit." - "Dar, sunt nemulţumit.La împăratul Leu în slujbă m-am aflat:Însă purtarea lui,De e slobod s-o spui,M-a silit în sfârşit să fug, să-l părăsesc,Acum cat alt stăpân; bun unde să-l ...
Citește mai departe...
"Cât îmi sunt de urâte unele dobitoace,Cum lupii, urşii, leii şi alte câteva,Care cred despre sine că preţuiesc ceva!De se trag din neam mare,  Asta e o-ntâmplare:Şi eu poate sunt nobil, dar s-o arăt nu-mi place.Oamenii spun adesea că-n ţări civilizateEste egalitate.Toate iau o schimbare şi lumea se ciopleşte,Numai pe noi mândria nu ne mai părăseşte.Cât pentru mine unul, fieştecine ştieC-o am de bucurieCând toată lighioana ...
Citește mai departe...
Ion prinse un uliu şi, ducându-l acasă,Îl legă cu o sfoară,Lângă coteţ afară.De o vecinătate aşa primejdioasă  Găini, cocoşi şi gâşte întâi se îngroziră,Dar cu-ncetul, cu-ncetul se mai obişnuiră,Începură să vie cât colea să-l privească,Încă şi să-i vorbească.Uliul cu blândeţe le primi pe toate;Le spuse că se crede din suflet norocitPentru vizita-aceasta cu care l-au cinstit.Dar îi pare rău foarte căci el însuşi nu poateLa ...
Citește mai departe...