Numarul divorturilor este in crestere de la an la an. Dar oare parintii care se despart se gandesc la consecintele pe care le are divortul asupra copiilor? Consecinte care ii pot afecta pe micuti in plan psihologic, din punct de vedere al dezvoltarii si al integrarii in societate.

In toate sondajele, rezultatele au constat intr-un mare strigat de iubire "Imi iubesc familia". Copilul simte in permanenta nevoia de a trai intr-un mediu in care sa simta iubire, care sa il stimuleze si unde sa poata sa creasca frumos. Familia, chiar daca tine la copil poate lua, uneori, o decizie contrara interesului acestuia.

Copilul unor parinti divortati viseaza intotdeauna la o casa in care parintii sai sa se reuneasca si sa fie iar o familie. Si isi imagineaza puterea pe care ar trebui sa o aiba ca sa reuseasca acest lucru. Separarea poate provoca copilului un sentiment de vinovatie. Se va simti vinovat pentru ca isi viziteaza tatal in cazul in care sta la mama sau vice-versa.

Dupa o analiza de mai multi ani, s-a constatat ca, indiferent de varsta, copilul poate fi o victima a tulburarilor psihologice, socio-economice si fizice in timpul separarii. Copiii din familiile monoparentale prezinta un risc mai mare de expunere la diverse probleme, cum ar fi depresia si schizofrenia, mai ales in cazul in care ambii parinti si-au refacut viata cu o alta persoana.

divortul si copiii

Copilul traieste si el intr-o societate, acesta se raporteaza in mod automat cu prietenii sai. Vazand ca modul sau de viata difera de cel al prietenilor si al colegilor lui, este posibil sa apara un sentiment de inferioritate, chiar daca in jurul sau mai exista si alti copii cu parinti divortati. Acest sentiment se poate transforma in furie si ura fata de parintii sai, care, in mintea copilului, au fost egoisti si nu s-au gandit sa faca concesii si sa traiasca impreuna pentru a-i asigura echilibrul si stabilitatea. Acest lucru este destul de normal. De fapt, un copil se face in doi si este firesc sa fie crescut de amandoi.

Dupa copilarie, adolescenta este cea mai afectata dupa o astfel de decizie. Adolescenta este ea insasi o perioada dificila, anarhica, de care se tem cei mai multi parinti. Copilul incepe sa se afirme si trebuie sa faca fata schimbarilor. Aceasta este calea spre maturitate, este un fel de renastere. Cand copilul se confrunta si cu alte schimbari sau probleme decat cele inerente varstei, acestuia i se poate parea prea mult pentru puterile sale. Capriciile si emotiile sunt caracteristicile sale in aceasta perioada, iar cand parintii se afla intr-un dezacord, adolescentul devine foarte nepoliticos si agresiv si chiar ajunge sa fie un "fugar", pentru a-si schimba viata si a trai in mod independent, fara constrangere si departe de parintii sai "duri". Altii isi fac jurnale intime pentru a explica in mod spontan durere pe care o simt inca de la o varsta frageda. Lipsa de afectiune din partea celor dragi ii va afecta pana la sfarsitul zilelor.

Copilului dumneavoastra, pe care l-ati asteptat cu atata nerabdare la nastere este aproape de voi. Dar in acelasi timp el asteapta un schimb emotional, o intelegere mutuala, pe care sa i-o oferiti cu mult inainte sa v-o ceara. Nu uitati ca si voi ati cerut-o de la parintii vostri. Sunt situatii foarte grele cele in care trebuie sa luati decizia daca mai alegeti sau nu sa ramaneti cu partenerul, dar nu uitati ca daca puteti face concesii pentru fericirea copilului vostru, este bine sa nu ezitati sa le faceti.

 

Mai multe articole