Doamnelor, cate compromisuri facem pentru barbatii nostri?, ma ajutati cu sfaturi?

[lovelife]

Parintii mei m-au lasat sa hotarasc singura in multe privinte de cand eram mai mica...asa am devenit o persoana uneori cam prea independenta si careia ii place sa faca numai ce vrea si sa nu tina cont de parerea altora.
Am o relatie frumoasa cu un barbat minunat din multe puncte de vedere. Vrem sa ne casatorim in 2009.
Singura problema este ca e foarte, foarte gelos, cateodata obsesiv de gelos.
Ne-am certat de multe ori ca fusta mea (pana la genunchi) este prea scurta sa ma duc la servici, ca mi-am facut ochii prea frumosi pentru servici...ca de ce imi pun bluzitele mai frumoase in zilele cand avem sedinta...si tot asa...
Intr-o noapte ii era foarte rau si la 5 dimineata m-am dus la farmacie (20 minute pe jos) sa ii cumpar ceva. Nu se simtea deloc bine si urla la mine ca nu ma duc nicaieri singura noaptea...
Traieste mereu cu gandul ca o sa cunosc pe cineva si o sa-l parasesc...ca ma voi indragosti de unul din colegii mei de munca...ca stau mai mult la serviciu decat cu el...
Nu are incredere in mine, in el, in noi...

Nu i-am dat niciodata un motiv de gelozie...si el recunoaste asta, imi spune ''nu mi-ai dat niciodata motive dar nu pot sa-mi scot din cap ca ma vei parasi''

Am discutat cu el...imi spune ca nu o sa se mai intample si o luam de la capat...iar si iar...

Asa am ajuns sa nu mai port fustite scurte la munca si sa nu-mi dau decat cu putin rimel...si sa sefuz sa plec 5 zile la un training in alta localitate deoarece stiam ca o ia razna daca ii mentionez macar...ma simt permanent controlata si monitorizata...tot ce spun este analizat si interpretat...

Ce o sa se intample peste 1 an, 2 ani, 10 ani? Ce va fi cu sufletul meu?

[Lixa 20]

Inainte sa il cunosc pe actualul meu sot am avut o relatie de 4 ani cu altcineva la distanta. Ne vedeam 0 data la 2 saptamani, 1 luna si ne intalneam aproape zilnic in timpul vacantelor. Problema era ca eu il iubeam enorm desi avea multe vicii, dar cel mai enervant era faptul ca era extrem de gelos. Mereu vb. La telefon si imi monotoriza orice miscare. Avea foarte putina incredere in sine si in noi.odata mi-a spus: "de ce ai iesit din casa fara sa imi spui?" , i-am raspuns nervoasa ca am iesit sa-mi cumpar un sampon sa-mi spal parul.",iar el:"dar ti-ai cumparat sapt. Trecuta".chiar nu vroia sa inteleaga ca fusesem la un magazin din apropiere si ca aveam nevoie de sampon pt. Ca cel de dinainte nu imi placea.din gelozie a ajuns la dorinta de a ma tine mereu in casa si apoi la violenta.nu mai vb. De nenumaratele corvoade provocate de reprosurile lui : Ca ma inbrac prea sexi, ca ma machiez prea strident, ca ies in evidenta,etc.am reusit sa scap din relatie intr-adevar sifonata si cu multa ranchiuna dar acum sunt bine. Actualul meu iubit e un pic gelos dar e rezonabil si sincer imi place cum e el cand e gelos. E asa dulce!

[cred]

Parintii mei m-au lasat sa hotarasc singura in multe privinte de cand eram mai mica...asa am devenit o persoana uneori cam prea independenta si careia ii place sa faca numai ce vrea si sa nu tina cont de parerea altora.
Am o relatie frumoasa cu un barbat minunat din multe puncte de vedere. Vrem sa ne casatorim in 2009.
Singura problema este ca e foarte, foarte gelos, cateodata obsesiv de gelos.
Ne-am certat de multe ori ca fusta mea (pana la genunchi) este prea scurta sa ma duc la servici, ca mi-am facut ochii prea frumosi pentru servici...ca de ce imi pun bluzitele mai frumoase in zilele cand avem sedinta...si tot asa...
Intr-o noapte ii era foarte rau si la 5 dimineata m-am dus la farmacie (20 minute pe jos) sa ii cumpar ceva. Nu se simtea deloc bine si urla la mine ca nu ma duc nicaieri singura noaptea...
Traieste mereu cu gandul ca o sa cunosc pe cineva si o sa-l parasesc...ca ma voi indragosti de unul din colegii mei de munca...ca stau mai mult la serviciu decat cu el...
Nu are incredere in mine, in el, in noi...

Nu i-am dat niciodata un motiv de gelozie...si el recunoaste asta, imi spune ''nu mi-ai dat niciodata motive dar nu pot sa-mi scot din cap ca ma vei parasi''

Am discutat cu el...imi spune ca nu o sa se mai intample si o luam de la capat...iar si iar...

Asa am ajuns sa nu mai port fustite scurte la munca si sa nu-mi dau decat cu putin rimel...si sa sefuz sa plec 5 zile la un training in alta localitate deoarece stiam ca o ia razna daca ii mentionez macar...ma simt permanent controlata si monitorizata...tot ce spun este analizat si interpretat...

Ce o sa se intample peste 1 an, 2 ani, 10 ani? Ce va fi cu sufletul meu?

Sper ca ai scapat de el de mult!
Iubirea si relatiile care presupun iubire nu inseamna inrobire.
Cei care tot zic ca din grija si din iubire nu te mai lasa sa respiri fara sa afle ei, sunt de fapt intr-o mare suferinta. Numai ca nu tu esti medicamentul; viata lor ii va invata cum e mai bine sa se comporte, numai ca pana atunci, vor mai chinui pe cateva si pe ei insasi. Deci, scapa de el. Succes!

[sandy_bell001]

Nu e corect sa ne sacrificam pe noi pentru cineva care nu merita si nu stiu sa ne aprecieze. Multumesc lui Dumnezeu, la mine nu e cazul, am un sot minunat.

[oana_claudia]

Nu degeaba se zice k " gelozia- i boala grea!" ASA e!!!gelozia face dragostea sa dispară! O arde uşor pana se face scrum!oamenii gelosi sunt oameni egoisti din punctul meu de vedere...

[Dana]

Parintii mei m-au lasat sa hotarasc singura in multe privinte de cand eram mai mica...asa am devenit o persoana uneori cam prea independenta si careia ii place sa faca numai ce vrea si sa nu tina cont de parerea altora.
Am o relatie frumoasa cu un barbat minunat din multe puncte de vedere. Vrem sa ne casatorim in 2009.
Singura problema este ca e foarte, foarte gelos, cateodata obsesiv de gelos.
Ne-am certat de multe ori ca fusta mea (pana la genunchi) este prea scurta sa ma duc la servici, ca mi-am facut ochii prea frumosi pentru servici...ca de ce imi pun bluzitele mai frumoase in zilele cand avem sedinta...si tot asa...
Intr-o noapte ii era foarte rau si la 5 dimineata m-am dus la farmacie (20 minute pe jos) sa ii cumpar ceva. Nu se simtea deloc bine si urla la mine ca nu ma duc nicaieri singura noaptea...
Traieste mereu cu gandul ca o sa cunosc pe cineva si o sa-l parasesc...ca ma voi indragosti de unul din colegii mei de munca...ca stau mai mult la serviciu decat cu el...
Nu are incredere in mine, in el, in noi...

Nu i-am dat niciodata un motiv de gelozie...si el recunoaste asta, imi spune ''nu mi-ai dat niciodata motive dar nu pot sa-mi scot din cap ca ma vei parasi''

Am discutat cu el...imi spune ca nu o sa se mai intample si o luam de la capat...iar si iar...

Asa am ajuns sa nu mai port fustite scurte la munca si sa nu-mi dau decat cu putin rimel...si sa sefuz sa plec 5 zile la un training in alta localitate deoarece stiam ca o ia razna daca ii mentionez macar...ma simt permanent controlata si monitorizata...tot ce spun este analizat si interpretat...

Ce o sa se intample peste 1 an, 2 ani, 10 ani? Ce va fi cu sufletul meu?


si eu sper ca ai scapat de mult de el... pai la ce ai zis tu , in primul rand cred ca el se simte cel mai urat barbat de pe pamant , si daca e asa nu o sa te faca fericita niciodata , iar tu ca femeie trebuie sa ai un pic de personalitate si sa nu permiti niciunui barbat sa faca din tine "sclava" lui .