View Full Version : Imi este dor de mama mea
postez azi... dupa ceva vreme decand nu o mai am fizic langa mine...
mi se pare atat de nefiresc, nedrept, neanormal (anormal...)...
cate o data am impresia ca m-am obisnuit... cate o data plang pana imi seaca toate lacrimile...
lucruri mici, marunte de-a dreptul imi aduc in memorie imaginea ei...
o revad in imagini (poze, amintiri, ganduri) de acum 3 ani... sanatoasa bine facuta, chiar plinuta pe alocuri...cu zambetul acela sagalnic, mereu pe buze;
de acum 2 ani, parca oarecum anemica, aratoasa cu cela cateva kg in minus...superba de-a dreptul;
de acum 1 an slabita... bolnava... plansa... dar optimista, o luptatoare cu o puternica dorinta de a traii;
o revad exact acum 3 luni... ultima zi cu ea... bolnava... foarte bolnava, slabita, secatuita de orice putere, cu o privire oarecum pierduta, palida... dar superba... ultimul ei zambet... cel mai puternic zambet cu putinta... stiu ca i-a ras mortii in nas cand a vazut-o... mental si sufleteste a ramas cu noi...
Mie dor de tine MAMA
imi pare rau pt ce simti. nici nu imi pot imagina durerea din sufletul tau... nimic nu poate umple golul lasat de moartea unui parinte, niciodata! insa ea mereu o sa te vegheze si o sa fie langa tine!
eu am ramas fara tata, si chiar daca m-am obisnuit cu asta, mi-a luat foarte mult. Stiu ca mereu a fost langa mine, si mereu o sa fie.Insa golul nu poate fi umplut.
sunt constienta... de faptul ca ei ii e bine... ma bucur, sincer ma bucur de faptul ca nu o mai doare, ca nu mai sufera...
imi plang de mila mie... plang de dorul ei, de suferinta mea ce e pricinuita de imposibilitatea de a nu o mai vedea... plange golul acela din mine...
sper sa ma obisnuiesc cu ideea... caci de acceptat... parca nu pot, nici nu vreau nici nu imi vine...
merci fetelor
Aureliaa
01 nov 2008, 09:44
ieri s-au implinit 4 ani de cand mi-e dor in fiecare zi de mama
azi i-am facut parastas
si m-am umflat de plans
dar stiu ca sta si ma vegheaza!
mie dupa 13 ani de zile imi e dor de tata ca in prima zi cand a plecat de langa mine pentru totdeauna;si durerea ce o port in suflet inca de atunci cred ca o s-o port mereu
Zambila
01 nov 2008, 09:44
offf.. postarile voastre m'au facut sa plang
eu inca o mai am pe mama si nu imi imaginez fara ea!! nici o clipa!
imi pare rau pentru voi, va doresc sa fiti tari si sa aveti o amintire frumoasa despre mamica voastra
va imbratisez pe toate!
si eu ma gandesc la tata si sunt multe lucruri legate de lipsa lui, care ma dor;dar nu se mai poate face nimic, de fapt se poate sa ma rog mult la Doamna Doamne pentur el sa ii fie mai bine acolo, sa ii ierte pacatele
anna_ubyta_ta
08 dec 2008, 16:53
buna..:) numele meu esti anna..:p si am obs k multe fete si`au pierdut mama... :(din pakte si eu .. mama mea a murit intr`un accident .. si nu a fost vina ei.. si tot ea s`a dus.. credeti`ma k nici nu am putut sa o vad.. a fost arsa... si nu mia dat voie nimeni sa o vad.. knd am adus`o aksa .. sicriul era sigilat.. toti ne doream sa o vedem .. dar nici1l nu a vazut`o... era tanara .. azi implineste 30 de ani si 5 luni.. si mi`as dori ff mult.. sa o am langa mine de sarbatori.. mi`as dori enorm sa o vad.. pt ultima data... toti ne ducem dar viatsa asta e nedreapta cateodata... sunt multi copii kre isi injura mama.. in schimb.. noi .. ne`am dori sa le avem cu noi... pakt k e tarziu ... EA e acolo... Te Iubesc mama... si .. Mie dor d tn... nu uita k te iubim toti... [ :X ] ... aaa.. si pt cei kre au o mama.. si un tata... IUBITII!!! ... kt mai aveti timp.. MAINE nu e sigur pt nici unu`..:confused:.
Mama ta are acum nevoie doar de iubire nu de tristete, intalnirea cu Dumnezeu, si primirea unei priviri pline de iubire de la Iisus este una dintre cele mai mari raspati pe care le poate primi un suflet
postez azi... dupa ceva vreme decand nu o mai am fizic langa mine...
mi se pare atat de nefiresc, nedrept, neanormal (anormal...)...
cate o data am impresia ca m-am obisnuit... cate o data plang pana imi seaca toate lacrimile...
lucruri mici, marunte de-a dreptul imi aduc in memorie imaginea ei...
o revad in imagini (poze, amintiri, ganduri) de acum 3 ani... sanatoasa bine facuta, chiar plinuta pe alocuri...cu zambetul acela sagalnic, mereu pe buze;
de acum 2 ani, parca oarecum anemica, aratoasa cu cela cateva kg in minus...superba de-a dreptul;
de acum 1 an slabita... bolnava... plansa... dar optimista, o luptatoare cu o puternica dorinta de a traii;
o revad exact acum 3 luni... ultima zi cu ea... bolnava... foarte bolnava, slabita, secatuita de orice putere, cu o privire oarecum pierduta, palida... dar superba... ultimul ei zambet... cel mai puternic zambet cu putinta... stiu ca i-a ras mortii in nas cand a vazut-o... mental si sufleteste a ramas cu noi...
Mie dor de tine MAMA
Mama s-a imbolnavit grav cand aveam vreo 6 ani, a stat vreo doi ani in spital, si l-a plecare i s-au mai dat maxim 15 ani de trait. Mai ales ea a trait cu ideea ca sfarsitul poate interveni oricand. O iubeam si imi era dor de ea, iar dupa ce s-a intors ii compuneam si ii cantam tot timpul cantecele (special pentru ea). Ma simteam iubita de Doamne - Doamne cand o vedeam pe mama langa mine, si cred ca asta era o forma de a-mi manifesta recunostinta (prin cantec). Cand ramaneam in pana de inspiratie, improvizam. De exemplu, am gasit o poezie a lui George Tarnea, intitulata "Tara mea" si eu am adaptat-o ca sa i-o dedic mamei:
Potecile mi se astern in cale
Sub pasii mei noi drumuri se deschid
Ma-nalt din piscul frumusetii tale
O, mama mea, adancul sa-ti cuprind!
E atata soare si atat de bine
In ochii tai blajini, primenitori,
Din tine m-am nascut, cresc langa tine
Si pururea de tine-mi este dor.
De pieptul tau cand imi lipesc obrazul
Bataia inimii sa ti-o ascult
Auzul meu iti desluseste glasul
Ce din stramosi ne vine de demult.
Spre toamna ta atat de argintie
La glasul tau eu voi cata mereu.
Se scutura buchet de iasomie
Petalele-i raman la pieptul meu.....
(ultima strofa ii apartine mamei, ea a compus-o).
Ea incerca sa ne pregateasca (mai am o sora) si ne spunea sa nu plangem si sa deznadajduim, ca-l avem pe Doamne Doamne, nu ramanem singure; a compus si ea un cantecel pentru mine (eram clasa a 2-a) si mi-a mai zis ca voi intelege mai tarziu. Imi amintesc doar prima strofa:
Intr-o tara-ndepartata
Un copil orfan plangea
Caci avea o luminta
Si aceea-l parasea:
Luminta-luminea
Nu pleca din casa mea
Luminita-luminea
Te rog nu pleca!
Mai tarziu am gasit o poezie care mi se pare minunata, despre ce sa facem cand pierdem pe cineva drag (apropo de nedreptate):
Daca voi muri inaintea ta
(http://www.scribd.com/doc/87468772/Daca-voi-muri-inaintea-ta)