Mama - cuvant etern

[corynica]

M-am gandit sa deschid un topic, un topic dedicat tuturor mamelor de pe acest Pamant.

Mai intai, vreau sa va intreb, dragi mamici, tatici, aspirante, gravidute:
- Ce este, mama, dupa parerea dvs.?
Uitati ce am gasit despre mama:
Mama este părintele biologic sau social de sex feminin al unui copil.
În general mamă este numită femeia care naște sau a născut un copil. Mama se ocupă în majoritatea cazurilor împreună cu tatăl de educația și îngrijirea copilului. Ambii părinți dețin dreptul de educare al copilului.

[corynica]

Si va rog, cititi acest articol:

INIMA DE MAMA

Care-i cel dintai si cel mai de folos gand al omului in viatla asta si ce-i trebuie omului ca sa se mantuiasca ?

Pe langa credinta dreapta ii trebuie aceste trei lucruri, dupa invatatura Sfintilor Parinti : sa aiba catre Dumnezeu inima de fiu, catre sine minte de judecator, iar catre aproapele sa aiba inima de mama.

Iata, asa trebuie sa fim noi, fiii lui Dumnezeu dupa dar ! Noi avem darul punerii de fii prin dumnezeiescul Botez. Biserica este mama noastra duhovniceasca, care ne-a nascut pe toti prin apa si prin Duh. Prin dumnezeiescul botez avem punerea de fii, darul infierii, fii dupa dar ai lui Dumnezeu, nu dupa fiinta, ca dupa fiinta numai unul este, Hristos.

Dar daca suntem fiii lui Dumnezeu dupa dar si daca zicem lui Dumnezeu : " Tatal nostru, Care esti in ceruri ", apoi cum este un fiu adevarat al unui parinte pe pamant ? Un copil adevarat, care intr-adevar iubeste pe tatal sau si nu cu viclenie, ci cu toata inima, el se teme tare sa nu-l mahneasca pe tatal sau, nu de frica, ci ca nu cumva sa-l supere pe cel care i-a dat fiinta si l-a nascut si l-a crescut.

Indata ce a gresit acest copil, alearga la tata si isi cere iertare. "Iarta-ma, tata, ca am gresit !" Si-i foarte bucuros cand tata il iarta si-i spune : " Dragul tatei, fii atent, sa nu mai gresesti !" Asa trebuie sa avem si noi grija fata de Tatal nostru cel din ceruri.

Noi suntem fiii lui Dumnezeu dupa dar, fiii Tatalui Ceresc. Avem un Parinte acolo Care priveste spre toate popoarele lumii, cum zice psalmul : Ochii Lui spre neamuri privesc. Genele Lui cerceteaza pe fiii oamenilor ( Psalm 10, 4 ). Iar Mantuitorul ne invata : Voi tata sa nu numiti pe pamant ! De ce ? Unul este Tatal vostru, cel din ceruri ( Matei 23, 9 ).

Ai auzit ca Tatal are toata zidirea cea de sub cer si cea din cer; Tatal, Care a facut toate din cer si de pe pamant ? Deci cand il suparam, macar atat respect sa avem, cum are un copil cuminte catre tatal sau, ca, indata ce-a gresit, isi cere iertare. Aceasta ne trebuie si noua ca o conditie a mantuirii.

Sa avem catre noi minte de judecator. Cum ? Sa ne judecam pe noi totdeauna : " Ce gandim noi, ii place lui Dumnezeu ? Ce vorbim noi, ii place lui Dumnezeu ? Ce facem noi acum, ii place lui Dumnezeu ? Ce intentionam noi, oare ii place lui Dumnezeu ?" Si daca constiinta, care este oglinda sufletului, ne spune ca nu, atunci sa incetam de a gandi aceste lucruri, de a le vorbi si de a le pune in plan sa le facem.

Aceasta inseamna sa se judece omul pe sine, ca auzi ce spune dumnezeiasca Scriptura : De se va judeca omul pe sine, nu mai cade in judecata lui Dumnezeu ( 1 Corinteni 11, 31 ). Si daca iti spune constiinta ca da, atunci este bine, caci avem marturia constiintei noastre bune. Apoi sa avem stiinta gandului curata despre ceea ce gandim sau vorbim sau facem.

Al treilea plan spre mantuire si datorie prea mare si sfanta este sa avem catre aproapele inima de mama. Asa se cere, sa iubim pe toti oamenii din lumea asta, precum o mama isi iubeste pe toti copiii la fel. O mama buna, care-i adevarata mama, daca ar avea si zece copii, ea tine la toti deopotriva.

O mama buna este ca o closca, care, ati vazut, chiar daca are 30 de pui, si numai unul daca i-l iei, iti sare in cap. De ce ? Este tot al ei. Asa face si o mama buna !

Ea cand pune mana pe varga si loveste copilul, mai tare o doare pe dansa decat pe copil. Ea il loveste cu atata mila ! Si, ca sa nu se faca rau, il bate cu varguta. Si nu-l bate din ura, ci din dragoste il bate, ca sa se faca bun.

Este un proverb crestinesc : " Unde da mama, creste !" Ea din dragoste cearta pe copii si foarte mult ii iubeste. Uneori se manie, se face ca-i ocaraste, pune mana pe varga, in tot chipul, ca sa-i faca buni. Cearta si pe cei buni si pe cei rai, dar in vreme de primejdie uita toate. Care este adevarata mama, isi pune sufletul pentru toti.

Si daca ar avea unul betiv, rau, injurator si n-o asculta, Doamne fereste, daca l-ar vedea ca a intrat in apa si se ineaca, sau in foc, sare dupa dansul ! Moare odata cu dansul ca sa-l scoata. Nu mai tine minte ca l-a suparat. Uita toate, uita ca a necajit-o. Moare pentru dansul. Cand striga : " Mama, nu ma lasa, " ea uita totul.

Pentru ce ? Ca-i mama adevarata, iar copilul este rupt din inima ei si nu poate sa-l lase, cand il vede in necaz.

Iata asa trebuie sa facem si noi. Tot omul din lume este aproapele nostru. Cum face o mama buna, care isi pune sufletul pentru copii, asa trebuie sa iubim si noi pe toti deopotriva si sa ne punem sufletul pentru ei. Sa fim exact ca o mama buna cu toti, si cu cei buni si eu cei rai; sa nu facem deosebire, sa-i iubim pe toti ca pe noi insine.

In aceasta privinta o sa va spun o istorioara cu inima de mama, ca sa vedeti pana unde merge inima de mama.

Era o biata mama tanara. A murit sotul ei in razboi cu persii. Era din Grecia si i-a ramas un copilas. Ea, femeie serioasa, cu frica lui Dumnezeu, a hotarat in inima ei sa nu se mai casatoreasca.

A dus viata cinstita, in curatie, in post, in milostenie, in cercetarea bisericil si a crescut copilasul asta. Toata mangaierea ei era copilul.

Asa l-a crescut biata mama dintr-o faramatura de carne, cu multa dragoste, ca o mama cand are unul singur si cand nu are, mai ales, nici sot. L-a invatat scoala, ma rog, tinea la el ca la ochii din cap. Dar, crescand copilul, crestea si grija mamei.

Asa a trecut tineretea copilului si a facut armata. Mama, pana la armata, l-a crescut ca pe o fata mare in casa ei. Era cel mai cinstit din tot satul, cel mai cuminte. Nici un cuvant n-a zis impotriva mamei, nici n-a mahnit-o vreodata; nimic nu facea ceva fara sfatul mamei.

Dar, o, rautatea lumii ! Cand a venit din armata, i s-a schimbat mintea. A inceput sa nu mai asculte de mama. A inceput sa nu-si mai arate dragostea fata de mama ca mai inainte; se ducea seara prin sat si venea tot mai tarziu. Mama se topea de scarba acasa. Aprindea candela la Maica Domnului si facea metanii : " Maica Domnului, pazeste-l !" Si cand venea Ioan mai tarziu, ca Ioan il chema, il zicea :

- Dragul mamei, Ioane, unde ai stat tu asa de tarziu, ca mare scarba am avut ? Uite, ai mancare calda, ai camera ta grijita. Eu am plans, ca tu n-ai frati; te vei fi intalnit cineva, ai fi gresit sau niste oameni rai te-or bate.

Dar el a inceput, ca niciodata, sa vorbeasca impotriva :

- Mama, lasa-ma in pace ! Ce ma pazesti ca pe copii ? De acum inainte eu stiu sa ma port in lume !

Niciodata nu vorbise el asa. Mama se topea cand auzea.

- Vai de mine, dragul mamei ! Dar eu pentru ca te urasc iti spun asta ? Eu te iubesc ! Dar ma tem, ca numai pe tine te am, singura mea nadejde ! Daca nu te mai vad, mai bine sa mor si eu !

Sa vedeti ce s-a intamplat.

In satul vecin era o fata rea, blestemata, trageau mai multi. A inceput sa se duca si el acolo. Mama-sa nu stia nimic.

- Unde te duci tu ? l-a intrebat ea. Eu am auzit ca te duci la vrajitoarea aceea. Vai mie, mai bine muream, decat sa aud aceasta !

El, in loc sa asculte, a zis :

- Lasa-ma, mama ! Ce ma pazesti ? Eu stiu sa-mi port caciula de-acum !

Niciodata in viata nu vorbise asa cu mama lui. Iar ea se topea de plans, ca nu mai avea ce sa-i faca. Ce s-a intamplat ? Blestemata aceea de vrajitoare a auzit de la altii ca mama lui nu-l lasa sa vina pe la dansa. Odata, mergand el la casa ei, i-a spus :

- Ia asculta, mai ! Sa-mi spui drept, pe cine iubesti mai mult ? Pe mine sau pe mama ta ? El, fermecat la minte de muierea aceea blestemata, sta oleaca si zice :

- Pe tine te iubesc mai mult !

- Eu nu cred ! a zis ea. Du-te acasa si, daca ma iubesti pe mine mai mult decat pe maica-ta, in noaptea asta sa vii cu inima mamei tale la mine ! Faci asa sau nu ? A stat oleaca si, indemnat de satana, a zis :

- Si aceasta o fac !

Si s-a dus din fata ei si a venit acasa. Mama, saraca, ii pregatise mancarea, ii incalzise camera si plangea la Maica Domnului sa-l aduca sanatos acasa. Iata ce pregatea mama pentru dansul si iata ce pregatea el pentru mama lui !

Ce contrast era aici ? Ce faradelege nemaipomenita ? Mama il astepta plangand, sa-l pazeasca Dumnezeu de primejdii si el vine sa-i scoata inima.

Vine acasa. Trecuse de miezul noptii. Mama i-a iesit in cale :

- Dragul mamei, dar acum se vine ? Vai, multa grija am avut de tine !

El nu vedea nimic. Se uita in stanga si-n dreapta prin casa, dupa cutit. Si vede cutitul cel mare din bucatarie. Ia cutitul in mana, o ia pe mama de grumaz, sa nu racneasca, si o junghie in inima.

Biata mama s-a dus ! Sangele a inabusit-o, s-a stins mama cea scumpa, care se jertfea pentru el !

Ce-a facut ? Auzi pana unde l-a dus satana ! A spintecat sanul stang al mamei, a scos inima mamei, a pus-o intr-un castron, a spalat-o de sange, a imbracat-o pe mama-sa cu haine de moarte, a culcat-o pe pat, a incuiat usa si a luat inima mamei lui in basma si a pornit prin padure sa o duca vrajitoarei, ca sa-i arate ca o iubeste mai mult.

Ati vazut, cand merge un om repede prin padure, daca-i padurea deasa, te lovesc crengile. El mergea repede, ca pana la ziua sa vina inapoi, sa nu afle nimeni crima pe care a facut-o, si totodata s-o incredinteze pe aceea ca o iubeste mai mult decat pe mama lui.

Mergand el repede cu inima mamei intr-o basma alba, o creanga din padure s-a arcuit si l-a lovit peste ochiul drept; si-l durea si a pus mana la ochi. Atunci aude din inima mamei, care era in basmaua alba : " Puiul mamei, te doare rau ?"

Atunci de abia s-a trezit el ! " Vai, mama, cum am ajuns pana aici ? Unde sunt eu ? Unde ma duc ? Mama scumpa, mama buna, cum ti-am scos inima ta de la loc si inca te mai doare pentru durerea ochiului meu ?" Si a inceput a plange groaznic. Atunci a vazut ca-i fermecat si s-a intors inapoi, cand a auzit glasul mamei din inima : " Puiul mamei, te doare rau ?"

A venit acasa - mai era un ceas-doua pana la ziua -, a desfacut pieptul mamei, a pus inima la locul ei si apoi a inceput sa strige tare ca a murit mama lui. Se facea ziua si au auzit vecinii.

- Ce-i, mai Ioane ?

- A murit mama !

- Dar cum se poate ?

- Mama mea a murit ! Mama mea a murit !

A venit lumea sa-l mangaie, dar el nu se putea mangaia, ca mai era un semn dumnezeiesc. Din sfert in sfert de ora, unde se ducea, auzea glasui mamei : " Puiul mamei, de ce m-ai omorat ?" Cand auzea glasul mamei, era cea mai grea pedeapsa pentru el !

Atunci toata lumea se mira, oare de ce plange el asa de tare disperat dupa mama, ca de obicei barbatii sunt mai tari de fire ! Dar el stia de ce plange, ca auzea glasul mamei, care il mustra cu mila : " Puiul mamei, de ce m-ai omorat ?"

[corynica]

continuare
Ce s-a intamplat ? S-a dus repede la doua batrane si le-a adus sa o scalde pe mama. Cand a scaldat-o, a vazut ca este junghiata in inima :

- Mai Ioane, mama ta a fost junghiata !

El, cand a auzit, s-a topit de plans, ca stia cine a junghiat-o. A imbracat-o, dupa trei zile a inmormantat-o; dar el, in loc sa se linisteasca, mai tare plangea si bocea, incat toata lumea zicea : " Iata cat de mult a iubit el pe mama lui !" Dar el stia si auzea glasul mamei mereu, mereu, care il mustra si zicea : " Dragul mamei, de ce m-ai omorat ?"

Dupa ce si-a pus mama in mormant si-a adus aminte si zicea, plangand, in casa : " Mama scumpa, mama buna, cum te luptai tu cu mine ! Cum te luptai sa ma scoti din ispite, sa ma duci la manastire, si acum am ramas singur ".

Ce-a pus Dumnezeu in mintea lui ? Sa se duca singur la un duhovnic de manastire si sa se spovedeasca : " Ma duc, ca mama saraca voia sa ma scoata din ispite si eu nu cunosteam atunci ! Ma duc eu !"

A incuiat usile si s-a dus la un mare duhovnic al unei manastiri si a cazut cu fata la pamant :

- Parinte, eu sunt cel mai rau om din lume, cel mai mare criminal ! Batranul l-a linistit, i-a citit molitfa de spovedanie, l-a spovedit, si el i-a spus duhovnicului cum a omorat pe mama lui buna. Iar duhovnicul, om intelept, i-a zis :

- Fiule, nu te deznadajdui de mantuirea ta ! Dar sa stii ca cine omoara pe mama sau pe tata, treizeci de ani nu poate lua Sfintele Taine !

- Parinte, a zis el, dar altceva se intampla. Aud glasul mamei de cateva ori pe ceas, care zice : " Pulul mamei, de ce m-ai omorat ?"

Si a zis duhovnicul :

- Tot bine vrea sa-ti faca, ca sa-ti aduci aminte de crima pe care ai facut-o si sa te pocaiesti, ca macar, daca nu te-a avut in lumea asta, sa fii cu dansa dincolo !

- Cum sa ma pocaiesc, parinte ?

- Iata cum, fiule. Daca vrei sa te faci calugar, canonul se scade la jumatate, adica la 15 ani !

- Ma duc ! Nu-mi mai trebuie casatorie, numai sa ma ierte Dumnezeu !

- Du-te, fiule, plange-ti pacatul si te va ierta Dumnezeu !

- Ma duc, parinte !

A vandut toate, si-a luat doua randuri de haine, a dat casa de pomana la o vaduva si s-a dus la o manastire de pe malul Iordanului. Aici a batut in poarta.

- Ce doresti, frate ?

- Am venit sa-mi plang pacatele ! Oare ma primeste parintele staret aici ?

- Primim, doar manastirea este spital duhovnicesc pentru orice pacatos !Manastirea ii vindeca pe toti !

L-a primit, si ca nou incepator l-a pus la incercare la cele mai grele ascultari. La bucatarie, la trapeza, la gradina, la ingrijirea bolnavilor, la slujba dobitoacelor. El facea cu atata dragoste, si numai plangand, aducandu-si aminte de pacatele lui si cum si-a omorat mama.

Dar, pe masura ce se pocaia el in manastire si facea ascultare, glasul mamei venea mai rar. La cateva zile il mai auzea. Mai tarziu, la cateva luni, duhovnicul i-a spus :

- Cu cat glasul mamei vine mai rar, cu atat Dumnezeu se apropie de tine, ca mama vrea sa te aduca la cer, ca-i pare rau ca te-a pierdut in lumea asta ! Ea tot mama a ramas!

- Parinte, a intrebat el, ce canon mai aspru sa fac eu ca Dumnezeu sa ma ierte mai repede ?

- Fiule, sa mananci doar o data in fiecare zi mancare fara untdelemn trei ani de zile, sa faci cate cinci sute de metanii pe zi si sa zici psalmul 50 de cate ori vei putea mai mult pe zi.

- Fac, parinte !

Pe langa ascultarea grea, numai sambata si Duminica venea de doua ori la masa, in celelalte ziie manca o data in zi, mancare fara untdelemn, vin nu gusta deloc si a facut trei ani acest canon.

Calugarii se minunau de dansul, cu cata dragoste face ascultare si canon, ca ei nu stiau taina lui : " Mai, acela are dar de la Dumnezeu, ca zilnic plange !"

La trei ani de zile, inainte de Florii, a venit el la duhovnic sa se marturiseasca. Iar duhovnicul i-a spus :

- Frate Ioane, cum mai stai ? Mama te mai cerceteaza ?

- Parinte, mai rar. Parca as dori s-o aud mai des, dar mai rar se aude ! El a slabit de atata post. Trei ani de zile mancare fara untdelemn, cinci sute de metanii pe zi si ascultarea grea in manastire, si atunci a zis duhovnicul :

- Frate Ioane, iata vine saptamana Sfintelor Patimi. De la Florii pana in ziua de Pasti sa nu gusti nimic, nici apa, nici mancare, iar in sambata Pastilor sa vii la mine.

Si a venit in sambata Pastilor foarte slabit, dar vesel oarecum, ca Duhul Sfant, dupa masura pocaintei, il bucura.

- Iata, frate Ioane, noi mergem la slujba invierii la noapte, tu insa sa nu vii la biserica.

- Dar ce sa fac, parinte ?

- Du-le in chiliuta ta, pregateste-ti candela, pune-i untdelemn, pune fitil si n-o aprinde. Roaga-te la Dumnezeu si pomeneste si pe mama ta, ca ea este martira si are mare trecere la Dumnezeu sa te ajute cu rugaciunea. Si daca va fi un semn si ti se va aprinde candela singura, sa stii ca te-a iertat Dumnezeu si mama ta de tot pacatul.

El s-a dus in chilie - nu mancase de la Florii nimic -, s-a pus cu fata la pamant si a inceput sa se roage : " Doamne, Iisuse Hristoase, miluieste-ma pe mine, pacatosul, pentru rugaciunile Preasfintei Maicii Tale si ale mamei mele !"

Si asa s-a rugat patru ceasuri, cu multe lacrimi si, vazand ca nu-i nici un semn si trebuia sa iasa cu Invierea, s-a aruncat in chipul crucii si striga cat putea la Mantuitorul, la Maica Domnului si la mama lui sa-l ierte si sa-i dea un semn de mangaiere ca l-a iertat.

Cand se trageau clopotele pentru inviere si toti calugarii ieseau afara, deodata, o lumina dulce a umplut chilia lui si s-a aprins candela singura, iar de la sfintele icoane s-a auzit un glas : " Puiul mamei, te-am iertat !"

Dupa atata jertfa, mama buna, tot mama a ramas ! In loc ca el sa faca treizeci de ani de pocainta sau cincisprezece in manastire, in trei ani de zile mama l-a iertat. L-a adeverit prin aprinderea candelei. Dupa ce a omorat-o, dupa ce a suferit martiriul din mana lui, ea tot cu inima de mama a ramas.

Iubiti credinciosi, v-am spus aceasta ca sa va fie mila unul de altul. Acestea sa le tineti : Sa avem catre Dumnezeu inima de fiu, catre noi , minte de judecator, si catre aproapele, inima de mama !
Oricine ne-ar gresi, sa-l iertam; si cum este o mama buna care iarta pe toti, asa sa iertam si noi. Daca ar fi asa, pe fata pamantului, sa se iubeasca toti unii cu altii cum iubeste mama pe copii, pamantul s-ar face cer, s-ar face rai, n-ar mai fi judecati, n-ar mai fi morti, n-ar mai fi razboaie, n-ar mai fi tulburari, ci ar fi mila si indurare si bucurie in toata lumea.
E adevarat ... cat se poate de adevarat ...

[corynica]

Ce cred eu ca e mama? E o femeie ca oricare alta ... nu, nu e ... e mai mult decat atat ... pe langa faptul ca e femeie, e si mama ... sotie ... femeie, in acelasi timp ... este 3 lucruri in acelasi timp ... totusi, cum este posibil? Acest lucru are vreo explicatie logica? Da, are, poate pentru unii nu e logica ... dar pentru mine da ... e femie ... asta este explicatia ... este femeia care isi imparte viata cu o persoana iubita, si care da nastere unui om ... da, stiu, nu pare cine stie ce ... insa este complicat. De ce zic asta? Pentru ca este! Este adevarat ... e complicat ... de ce? Pentru ca sufletul ei poate cuprinde atata dragoste ... incat niciodata nu va putea fi suparata pe cei care ii iubeste ... cu ochii sai poate cuprinde nemarginirea oceanului ... stand cu spatele, ea vede ... vede copii ce fac ... pentru ca are ochi si la spate ... in fiecare zi se trudeste, munceste, pentru a-si creste copii, pentru a le oferi un trai cat mai bun ... ii educa ... ii iubeste ... le vrea doar binele ... isi iubeste sotul, ii ofera dragostea si sprijinul necesar de care are nevoie ... si totusi, timp pentru ea, mai este? Ce e adevarat ... putin timp mai este pentru o MAMA ... pentru unele mame este foarte mult timp liber sa se duca la coafor, sa isi ocupe timpul cu aceste lucruri ... dar acea fiinta nu se numeste mama ... mama este cea care are pe prim plan copii, familia, casa, apoi urmeaza celelalte ... insa ne-a trebui si noua cateva minute de relaxare, de odihna ... dar mai rar le avem ... intr-un cuvant MAMA-CUVANTUL ETERN, MAMA - CARE DA VIATA, MAMA - ESTE MAMA - TOTDEAUNA ... MAMA VA RAMANE, MAMA VA FI PE LANGA FAPTUL CA ESTE FEMEIE ...

[anka]

Frumos topic Cory!


Ganduri despre mama.


Mama! Ce cuvant inaltator ! Primul nostru cuvant ! Ce sentiment de dragoste ne invaluie sufletul si un chip sfant ne apare in fata ochilor atunci cand il rostim ! O privire calda si ocrotitoare ne urmareste fiecare pas al vietii , facand-o astfel sigura pentru noi sa sorbim fara grija din pantecul ei fermecat, cu sufletul impacat si cu siguranta ca orice gresala va fi imediat indreptata.
Atunci cand ne simtim nesiguri, cand ne este frica si nu avem langa noi ajutor de nadejdie, cand ne este foame, cand ne este frig, cand simtim nevoia ca cineva sa ne ingrijeasca ranile sufletesti si trupesti, cand avem nevoie de ocrotire si de iubire, cand suntem singuri… si ne este teama, vrem ca langa noi sa se afle mama sa ne ocroteasca si sa ne ofere ceea ce nu mai ea poate in modul cel mai sincer si cel mai curat: dragostea . Orice frunza se afla afla ocrotita in copacul ei , orice raza doreste sa stie ca soarele o are in grija, cum orice copil isi doreste mama alaturi.
Mama este fiinta careia ii suntem datori cu un respect profound, careia ii multumim pentru faptul ca ne-a adus pe lume si ca alaturi de Dumnezeu a contribuit la existenta noastra, daruindu-ne cel mai frumos cadou pe care il putem primi cu inima deschisa: viata. Tot ceea ce avem si tot ceea ce vom avea , viitorul, prezentul si trecutul il datoram mamei, celui mai bun prieten pe care il avem alaturi in clipe grele.
Primul zambet, primul pas, primul cuvant, o carte de povesti frumoase, copilaria cu toate tainele ei sunt strans legate de aceeasi persoana care descrisa cu ajutorul cuvintelor pare ireala. Ochii ca niste lumanari sclipitoare, gura ca un trandafir imbobocit, zambetul ca un curcubeu dupa o ploaie calda de vara alcatuiesc figura draguta a mamei.
Orice copil, orice fiu vede in mama lui o fiinta mareata, fara de pacat, puternica precum o stanca in marea involburata si totusi, in acelasi timp, o fire blanda, o zana ce a coborat din taramul basmelor pentru a fi alaturi de noi.
Ce copil orfan nu isi doreste ca in luna martie, luna femeilor, fetelor, dar in special al mamelor, sa aiba pe cine sa iubeasca, sa aiba cui sa-i spuna, ,,la multi ani !”, sa-I dea un martisor facut de manutele lui. Asa ca noi, in bucuria noastra, in luna martie trebuie sa ne amintim si de acei copii care nu pot spune mama nimanui si nu pot simti iubirea ce o poate aferi aceasta fiinta.

[camidani]

cind ma gindesc ce inseamna mama mi se fae inima cit un purice si simt o mare bucurie si credetima nu am gasit cuvinte sa va scriu ce inseamna MAMA eu cred ca doar faptele pot raspude la aceasta intrebare ...fetelor mai demult am citit intr-o carte a unui sfint parinte Arsenie Boca cred ca daca vrei ca fiul tau sau fica ta sa-L cunoasca sa-L iubeasca pe Dumnezeu pe Maica Domnului e bine ca de cind e in pintece copilul sa-i vorbesti despre Dumnezeu despre sfinti...si sa stiti mamicilor ca este adevarat pe fetita mea de la botez si pina la 6 ani am duso fff des la SFANTA IMPARTASANIE si eu cred ca numai din cauza aceasta a fost un exemplu de copil de multe ori spunea unele lucruri care parca te facea sa fii si tu mai bun si acum e cuminte si un copil ce invata pina la cei 7 ani de acasa no sa uite niciodata si daca in viata va calca strimb se va ridica usor fiindca ce inveti atunci in cei 7 ani nu uiti niciodata(asta mia spun un parinte calugar )Deci mama are si mari indatori fata de copii lor si cel mai mare este ca este prima invatatoare a copilului de al ajuta sa-l cunoasca pe Dumnezeu pe Maica DOMNULUI si pe Sfinti lui...Corynica e cel mai frumos lucru pe care lam intilnit aici pe forum ce ai facut tu.pupicei

[corynica]

Frumos topic Cory!


Ganduri despre mama.


Mama! Ce cuvant inaltator ! Primul nostru cuvant ! Ce sentiment de dragoste ne invaluie sufletul si un chip sfant ne apare in fata ochilor atunci cand il rostim ! O privire calda si ocrotitoare ne urmareste fiecare pas al vietii , facand-o astfel sigura pentru noi sa sorbim fara grija din pantecul ei fermecat, cu sufletul impacat si cu siguranta ca orice gresala va fi imediat indreptata.
Atunci cand ne simtim nesiguri, cand ne este frica si nu avem langa noi ajutor de nadejdie, cand ne este foame, cand ne este frig, cand simtim nevoia ca cineva sa ne ingrijeasca ranile sufletesti si trupesti, cand avem nevoie de ocrotire si de iubire, cand suntem singuri… si ne este teama, vrem ca langa noi sa se afle mama sa ne ocroteasca si sa ne ofere ceea ce nu mai ea poate in modul cel mai sincer si cel mai curat: dragostea . Orice frunza se afla afla ocrotita in copacul ei , orice raza doreste sa stie ca soarele o are in grija, cum orice copil isi doreste mama alaturi.
Mama este fiinta careia ii suntem datori cu un respect profound, careia ii multumim pentru faptul ca ne-a adus pe lume si ca alaturi de Dumnezeu a contribuit la existenta noastra, daruindu-ne cel mai frumos cadou pe care il putem primi cu inima deschisa: viata. Tot ceea ce avem si tot ceea ce vom avea , viitorul, prezentul si trecutul il datoram mamei, celui mai bun prieten pe care il avem alaturi in clipe grele.
Primul zambet, primul pas, primul cuvant, o carte de povesti frumoase, copilaria cu toate tainele ei sunt strans legate de aceeasi persoana care descrisa cu ajutorul cuvintelor pare ireala. Ochii ca niste lumanari sclipitoare, gura ca un trandafir imbobocit, zambetul ca un curcubeu dupa o ploaie calda de vara alcatuiesc figura draguta a mamei.
Orice copil, orice fiu vede in mama lui o fiinta mareata, fara de pacat, puternica precum o stanca in marea involburata si totusi, in acelasi timp, o fire blanda, o zana ce a coborat din taramul basmelor pentru a fi alaturi de noi.
Ce copil orfan nu isi doreste ca in luna martie, luna femeilor, fetelor, dar in special al mamelor, sa aiba pe cine sa iubeasca, sa aiba cui sa-i spuna, ,,la multi ani !”, sa-I dea un martisor facut de manutele lui. Asa ca noi, in bucuria noastra, in luna martie trebuie sa ne amintim si de acei copii care nu pot spune mama nimanui si nu pot simti iubirea ce o poate aferi aceasta fiinta.
Anca, ce frumos ai zis!

[corynica]

cind ma gindesc ce inseamna mama mi se fae inima cit un purice si simt o mare bucurie si credetima nu am gasit cuvinte sa va scriu ce inseamna MAMA eu cred ca doar faptele pot raspude la aceasta intrebare ...fetelor mai demult am citit intr-o carte a unui sfint parinte Arsenie Boca cred ca daca vrei ca fiul tau sau fica ta sa-L cunoasca sa-L iubeasca pe Dumnezeu pe Maica Domnului e bine ca de cind e in pintece copilul sa-i vorbesti despre Dumnezeu despre sfinti...si sa stiti mamicilor ca este adevarat pe fetita mea de la botez si pina la 6 ani am duso fff des la SFANTA IMPARTASANIE si eu cred ca numai din cauza aceasta a fost un exemplu de copil de multe ori spunea unele lucruri care parca te facea sa fii si tu mai bun si acum e cuminte si un copil ce invata pina la cei 7 ani de acasa no sa uite niciodata si daca in viata va calca strimb se va ridica usor fiindca ce inveti atunci in cei 7 ani nu uiti niciodata(asta mia spun un parinte calugar )Deci mama are si mari indatori fata de copii lor si cel mai mare este ca este prima invatatoare a copilului de al ajuta sa-l cunoasca pe Dumnezeu pe Maica DOMNULUI si pe Sfinti lui...Corynica e cel mai frumos lucru pe care lam intilnit aici pe forum ce ai facut tu.pupicei
cami, ai spus foarte adevarat si frumos
si eu merg cu soricica la biserica duminica, sa o impartasesc
ma bucur ca iti place acest lucru - m-am gandit ca o sa le "inmoaie" inima mai multor mamici sau viitoare mamici - si sa intre sa posteze pe topic, dar se vede ca nu.

[camidani]

cami, ai spus foarte adevarat si frumos
si eu merg cu soricica la biserica duminica, sa o impartasesc
ma bucur ca iti place acest lucru - m-am gandit ca o sa le "inmoaie" inima mai multor mamici sau viitoare mamici - si sa intre sa posteze pe topic, dar se vede ca nu.

corynica e bine sa nu uitam de unde ne vine cel mai mare ajutor de la Dumnezeu...ma bucur ca o duci pe sorinica la biserica si o impartasesti de ce sa le rapim copiilor nostri aceasta cind doar acum cind sunt mici ia Iimpartasania ca si niste ingerasi daca suntem crestini macar sa facem asta pentru copii nostri ca ei saracuti nu pot sa mearga singuri si asa ne mai apropiem si noi de Dumnezeu...

[camidani]

cami, ai spus foarte adevarat si frumos
si eu merg cu soricica la biserica duminica, sa o impartasesc
ma bucur ca iti place acest lucru - m-am gandit ca o sa le "inmoaie" inima mai multor mamici sau viitoare mamici - si sa intre sa posteze pe topic, dar se vede ca nu.

credema corynica cind am intrat sa vad daca a mai scris cineva ceva aici credeam ca o sa fie citeva pagini dar mam dezamagit singura

[AnUtZyIk]

O mamă nu încetează niciodată să iubească, nici măcar moartea nu îi poate distruge iubirea, cred că şi din cer ea se roagă pentru binele copilului şi pentru fericirea lui.
Mama este cea mai importantă persoană din viaţa fiecărui om, este fiinţa care ne-a dat viaţă, ne-a educat şi format ca oameni, ne-a înconjurat cu bunătatea ei maternă, ne-a ocrotit cu ajutorul şi sfaturile ei atunci când am avut nevoie, a fost şi va fi întotdeauna acea persoană care ne iubeşte necondiţionat, în care putem avea mereu încredere şi ale cărei braţe ne vor fi mereu deschise, oricâte supărări i-am crea.
Femeii i-a fost dăruită această cinste, de a fi mamă, de către Dumnezeu, probabil şi datorită faptului că femeile sunt mai sensibile, mai firave, şi, după părerea mea, mai capabile să ofere şi să răspândească iubire decât un bărbat, care are un caracter mai puternic şi se poate dedica mai uşor lucrurilor care cer forţă trupească şi gândire, decât lucrurilor care cer afecţiune.
Rolul femeii de a fi mamă este unic în felul său, plin de satisfacţii sufleteşti, dar implică şi o multitudine de sacrificii, atât sufleteşti cât şi trupeşti, pe care o adevarată mamă este gata oricând să le facă pentru copilaşul ei.
Se spune că unele femei se nasc cu instinctul matern, iar altele încep să îşi dezvolte acest instinct abia după naşterea copilului, dar sunt sigură că momentul în care îţi ţii pentru prima oară copilaşul în braţe şi realizezi că este o bucăţică din tine, ai o bucurie care nu se poate asemăna cu nimic. Cred că e un sentiment unic, pentru care nu se pot găsi cuvinte. Nu spun asta din proprie experienţă, pentru că nu sunt mamă, dar bucuria pe care am văzut-o pe chipul mamelor când îşi luau copiii pentru prima oară în braţe mă face să cred că aşa este.
Cu toţii avem rude, cunoştinţe, prieteni, dar dintre toti, pentru fiecare în parte, mama este cea mai importantă persoană. Eu personal, dacă ar trebui să plec departe de toţi oamenii care fac parte din viaţa mea, despărţirea de mama mea ar fi cea mai grea, iar dorul cel mai intens l-aş simţi pentru ea, pentru că ei îi sunt cea mai recunoscătoare – după Dumnezeu – pentru ceea ce sunt acum şi pentru că mi-a fost, pe lângă mamă, şi cea mai bună prietenă, a ştiut mereu să mă înţeleagă şi să mă sfătuiască.
Majoritatea înţelegem cât s-au sacrificat pentru noi părinţii, şi în special mama, abia în momentul când ei nu mai sunt printre noi sau când ne aflăm departe mult timp. Alteori, înţelegem ce au făcut părinţii noştri pentru noi abia atunci când, la rândul nostru, devenim părinţi sau, cel puţin, când începem să ne maturizăm.
Dar cred că cel mai la îndemână exemplu pentru a ne da seama de importanţa părintilor sunt copiii abandonaţi, ai căror părinţi nu i-au vrut sau nu au avut posibilitatea să le fie aproape şi să îi crească într-o familie, dăruindu-le iubire şi protecţie.
Aceşti copii tânjesc după lucruri care nouă ni se par minore: ar vrea să aibă nişte părinţi cărora să le spună mamă şi tată, să primească o mângâiere, o vorbă bună, o îmbrăţişare, un pupic de noapte, un sfat, să fie cineva care să-i înţeleagă, să-i îndrume, iar nouă, de cele mai multe ori, indiferent de câte fac părinţii pentru noi, ni se pare prea puţin, de parcă ceea ce ne oferă ne-ar pica în braţe instantaneu, fără minim de efort din partea lor.
Uneori, când stau şi mă gândesc că şi eu aş fi putut fi ca acei copii abandonaţi, mă apucă groaza. Totuşi, unii dintre ei mă uimesc şi sunt de apreciat pentru voinţa şi ambiţia de a învăţa foarte bine, de a putea câştiga un ban cinstit şi, mai ales, de a nu abandona şi ei, la rândul lor proprii copii.
Dar majoritatea dintre ei aleg căi greşite, încep să se drogheze, fură, îşi încep viaţa sexuală foarte devreme, de cele mai multe ori cu consecinţe foarte grave, precum avort sau boli incurabile gen SIDA.
Toate acestea se întâmplă pentru că nu au avut alături o mamă care să îi iubească, să îi educe, să îi sfătuiască şi să îi ajute la nevoie.
Sunt recunoascătoare că am avut o mamă care a ştiut să fie alături de mine la bine şi la rău, iar recunoştinţa şi afecţiunea faţă de ea cresc mereu.
Câteodata mă mir cum de a avut atâta răbdare cu mine, cum mi-a suportat atâtea capricii, mi-a făcut atâtea voi doar ca să fiu eu fericită. Au fost momente – şi, din păcate, mai sunt – când, pentru a fi eu fericită, preţul este nefericirea ei, pe care de cele mai multe ori o ascunde sub masca firescului.
Abia acum, când am crescut şi probabil am început să mă maturizez puţin, realizez cât de grea e viaţa şi cât de multe sunt dificultăţile cu care s-a confruntat mama până în acest moment. Acum cred că un copil e cea mai mare responsabilitate pe care o poate avea un om pe pământ, pentru că de acest copil răspunzi şi în faţa lui Dumnezeu, şi în faţa conştiinţei tale şi, odată ce nu a fost crescut cum ar fi trebuit, suferă toată lumea : mama, copilul, dar şi toate persoanele care intră în contact cu acesta.
Cred că numai dorindu-ţi, depunând efort, sacrificându-te la nevoie şi cerând ajutor lui Dumnezeu poţi creşte un copil de care să te poţi bucura tu, societatea şi chiar Dumnzeu, pentru că părinţii îi dau trup copilului, iar sufletul i-l dă Părintele ceresc. Împlinind acestea, şi copilul se va simţi fericit şi împlinit, dar mai ales recunoscător pentru că la baza formării sale ca om a stat iubirea de mamă. Este cazul meu şi sunt recunoscătoare.

[corynica]

O alta femeie
E-mail
Soţia mea mi-a recomandat sa ies cu o alta femeie.
"Tu ştii ca o iubeşti !" - îmi zise intr-o zi, luându-mă prin surprindere. "Viata este foarte scurta, dedica-i timp "...
- "Dar eu te iubesc pe tine ", am protestat.
- "Ştiu, dar o iubeşti si pe Ea, deasemenea".

Cealaltă femeie pe care soţia mea dorea sa o vizitez era Mama mea, văduvă de nişte ani, dar serviciul si copiii mei făceau ca sa o vizitez numai ocazional.
In seara asta am sunat-o sa o invit la cina si la film.

- "Ce s-a întâmplat ? Eşti bine ?" m-a întrebat.

Mama mea este tipul de femeie pe care, o chemare seara târziu, noaptea, sau o invitaţie surpriza este un indiciu de veste rea.

- "Am crezut ca ar fi plăcut sa petrec ceva timp cu Tine", am răspuns, "amândoi, singuri...ce părere ai ?".
Reflectând un moment la asta, zise:
- "Mi-ar place foarte mult"...

Vineri, in timp ce conduceam, după serviciu, sa o iau, mă simţeam nervos, nervozitatea care precede o întâlnire... Si, pentru Dumnezeu !, când am sosit la casa ei, am văzut ca si Ea era foarte emoţionată !
Mă aştepta in poarta, îmbrăcată în vechiul ei palton, îşi încreţise părul şi îmbrăcase o rochie cu care sărbătorise ultima aniversare de nunta; faţa ei râdea si iradia lumină ca un înger.

"Le-am spus prietenelor mele că o sa ies cu fiul meu şi au fost foarte emoţionate" - îmi povesti urcând in maşină.

Am fost la un restaurant nu foarte elegant, dar foarte primitor. Mama mea se sprijini de braţul meu ca si cum era "Prima Doamna a Naţiunii".
După ce ne-am aşezat, a trebuit sa-i citesc meniul. Ochii ei vedeau numai literele mari.
Pe la mijlocul listei, mi-am ridicat privirea spre ea, Mama mea, aşezată pe partea cealaltă a mesei, doar mă privea. Un surâs nostalgic se vedea pe buzele ei.

-"Când erai micuţ, eu eram cea care iţi citea meniul. Iţi aminteşti ?".

- "Atunci, e momentul sa te relaxezi si sa-mi permiţi sa-ti înapoiez favoarea", am răspuns.

In timpul cinei am avut o conversaţie agreabila, nimic extraordinar, doar ne-am pus la zi unul cu viata celuilalt. Am vorbit atâta, ca am pierdut filmul.

- "Voi ieşi cu tine altădată, dar numai daca mă laşi sa te invit eu ", spuse mama mea.
Când am dus-o acasă îmi părea rău ca ne despărţeam, am sărutat-o, am îmbrăţişat-o şi i-am spus cât o iubesc.

- "Cum a fost întâlnirea?" a vrut sa ştie soţia mea când m-am întors in noaptea aceea.

- "Foarte plăcuta, iţi mulţumesc", am privit-o recunoscător spunându-i, mult mai mult decât mi-am imaginat".

Câteva zile mai târziu Mama mea muri de un infarct; totul a fost atât de rapid, ca nu am putut face nimic.

După puţin timp am primit un plic de la restaurantul unde cinasem cu Mama. Conţinea o nota care spunea :

Cina este plătită anticipat, eram aproape sigura ca nu voi putea fi aici, oricum am plătit pentru tine si soţia ta...., niciodată nu vei putea înţelege ce a însemnat noaptea aceea pentru mine.... TE IUBESC ! Mama ta.

In acest moment am înţeles importanţa de a spune la timp TE IUBESC si de a le oferi fiinţelor noastre dragi timpul (spaţiul) pe care îl merita. Nimic in viata nu este mai important decât Dumnezeu si Familia ta, da-le timp pentru că ei nu pot aştepta.

Daca Mama ta trăieşte....distreaz-o !
Daca nu....aminteşte-ţi-o !
Daca ai Mama....retrimite acest mesaj, faci ca sa reacţioneze pe cineva care a uitat puţin aceasta fiinţă minunata care este MAMA.
Si aminteşte-ti mereu ! Dumnezeu iartă, dar Timpul nu iartă niciodată!

NICI NU SE POATE INTOARCE !!!!!!

[pantoficustil]

Adevarat graiti....cred ca definitia mamei este nedefinita, nu cred ac este o definitie in care sa incluzi toate atributele unei mame si tot ce ea defineste pe acest pamant...