Maternitatea Isis Constanta , NASTERE VAGINALA DUPA OPERATIE CEZARIANA(NBAC)

[ramona32]

acum se poate si in Romania fetelor:). Nu stiu in cate maternitati din Romania este posibil insa la Constanta in Maternitatea Isis medical Center deja au fost 3 nasteri naturale dupa operatia de cezariana, toate asistate de Dr Mohamed Zaher de care probabil multe dintre voi au auzit deja. Toate au avut loc dupa aproximmativ 3 ani de la operatia de cezariana si toate au fost in apa. Iar o graviduta a nascut natural la 1 an jumate dupa operatia de cezariana.

Si pentru ca am observat pe acest forum interesul pentru acest subiect, voi posta mai jos , povesea unei mamici,Andrea din Galati care acum cateva zile a adus pe lume la Maternitatea Isis un baietel perfect sanatos.Andrea a mai nascut acum 3 ani prin operatie de cezariana un baietel.


În primul rând, felicitări unor mămici ca Ela şi Ileana cărora le mulţumesc pe această cale pentru încurajări şi suport şi a căror reuşită împărtăşită şi altor femei ca mine le-a dat curaj, încredere şi o şansă! :x :ymhug: @};-

Povestea mea: O minune vine întotdeauna însoţită de altele ;)

De curând au avut loc 2 minuni deodată în viaţa mea:


Ivirea pe lume a celui de-al doilea băieţel, a doua minune a familiei, perfect sănătos :)
O naştere vaginală după cezariană, după care mă recuperez rapid


Despre ce s-a întâmplat până în prima parte a sarcinii am mai scris aici: ISIS Medical Center • Vezi subiect - De ce isi doresc femeile sa nasca vaginal dupa cezariana? (http://www.maternitate-constanta.ro/forum/viewtopic.php?f=10&t=1821). Pe lângă ce scrie acolo şi în răspunsurile mele puse de Liliana în mesajul anterior, voi mai adăuga totuşi câteva lucruri:

- Toată sarcina a decurs normal. Bebe a fost activ din momentul în care a mişcat în burtică şi până la naştere (mă rog, cât de activ a putut fi pe ultima "sută" :)) ). Singurul incovenient a fost când am avut greţuri în primele 3 luni, dar au trecut repede.

- Începând cu prima ecografie, de depistare a sarcinii, şi încheind cu ultimul TNS, am făcut toate ecografiile, analizele şi testele necesare recomandate de medici. Toate au ieşit mereu bune. Acest lucru mi-a adus linişte la fiecare pas şi am putut rasufla uşurată până la pasul următor. Mişcările bebeluşului, perioadele lui de activitate/somn pe care le ştiam şi care se repetau zilnic m-au liniştit în permanenţă.

- Pe tot parcursul sarcinii m-am simţit în formă, am avut tensiunea arterială normală, am luat în greutate normal. Am făcut diverse activităţi, am fost mereu activă şi am avut grijă să mănânc variat şi hrănitor, să fac mişcare etc. Cu ceva bellydance şi ceva fitness specific trimestrului respectiv de sarcină mi-am menţinut tonusul muscular. M-am şi odihnit foarte mult (ore în şir, ca ursul :)) , fiindcă ştiam că mă aşteaptă momente grele la naştere şi zile mult mai grele după ;) ).

- Singurul lucru care ne-a dat emoţii mari, pe lângă uterul cicatriceal, a fost placenta. La ecografia morfologică de trimestrul III s-a văzut că este matură. Aşadar cezariana, pentru mine, a stat ca sabia lui Damocles deasupra capului mereu fiindcă dacă placenta nu hrănea bine bebeluşul sau nu-i oferea oxigen destul acesta trebuia scos cât mai repede posibil - era o situaţie în care i-ar fi fost mai bine în afara uterului. Alte emoţii, dar nu la fel de mari, le-a dat şi cordonul ombilical, care nu se vedea bine la ecografii dacă este sau nu în jurul gâtului (dar era sigur la nivelul acestuia).

Până în săptămâna 33 m-am dus lunar la consultaţii la Dl Dr. Zaher Mohamed şi/sau la Dr. Ciornei Bogdan, depinde cine era atunci disponibil pentru consultaţii. Am avut mereu încredere în amândoi, fiind colegi, chiar dacă Dr. Zaher Mohamed era medicul meu principal şi cel cu care mă familiarizasem mai mult.
Urma ca travaliul să decurgă normal, fără vreo intervenţie medicamentoasă, pentru a nu pune în pericol fătul şi starea uterului la nivelul cicatricei.

Datorită stării placentei, după aceea am fost chemată la 2 săptămâni.
La 37 saptămâni(16 ianuarie), Dr. Zaher mi-a spus că peste o săptămână când vin la control să rămân în Constanţa până la naştere. Aveam colul încă destul de lung şi perfect închis. Totuşi am fost avertizată că în orice zi mă pot aştepta la declanşarea travaliului.

Cam din 18 ianuarie a început să curgă un mucus transparent, cu fiecare zi curgând mai des. Mi-am zis că chiar dacă e dopul gelatinos tot mai am timp să plec duminică spre Constanţa, aşa cum ne programasem :))
Sâmbătă, 21 ianuarie, de la ora 11, am simţit cum uterul se contracta uşor, îndelungat, şi nedureros. Pe la ora 13 deja curgea mucusul cu o mică pată roz. Mă apucase disperarea la gândul că dacă rămân în Galaţi voi naşte acolo şi mă vor tăia şi îmi vor distruge visele, speranţele, voi fi în condiţii mizere şi iar voi fi traumatizată.
Aşa că am sunat-o pe Ela din Piatra Neamţ că nu ştiam ce să mai fac. Discutând cu ea m-am calmat şi m-am lămurit: dacă eu aveam sentimentul că nasc curând, era bine să-mi fac repede bagajele şi să plec cu soţul în aceeaşi zi. Aveam două variante: cu trenul sau cu microbuzul. Deşi ajungea târziu şi după mai bine de 5 h, mi s-a părut mult mai comod şi mai sigur cu trenul.

Zis şi făcut. La ora 16:59 eram în tren şi îmi revenise bucuria. Pe drum uterul se contracta la intervale lungi, tot nedureros. Nu prea puteam sta în şezut, doar pe-o parte sau mult pe spate mi-era mai confortabil. Cu mai puţin de jumătate de oră înainte de sosirea în Constanţa (pe la 22 adică) simţeam nevoia să stau în picioare şi să-mi balansez bazinul. pe la 22:25, înainte să ajungă trenul în gară, cum stăteam eu veselă în picioare, simt ceva presiune, rupere şi o curgere mare de lichid transparent şi foarte cald prelingându-se frumos pe picioare şi udându-mi pantalonii :))
Ela îmi spusese să rămân liniştită dacă "se rupe apa" fiindcă mai e timp până la naştere :D
Soţul meu era mult mai calm ca mine. Mi-am luat drept fusta un prosop mare peste bazin şi pantalonii uzi şi aşa am coborât din tren pe vânt şi zăpadă, ţintă la un taxi.

Pe la 22:45 eram în Clinica Isis întâmpinată cu căldură. Am completat câteva acte. Lichidul tot curgea.
A venit şi medicul de gardă care la ecografie a văzut că bebe era bine, a observat şi că am avut mult lichid ("aha," îmi ziceam eu, "de aia îmi părea burta mai grea în ultima săptămână... nu din cauză că copilul avea cine ştie ce greutate!" :)) ). Încă nu aveam dilataţie.
M-a întrebat dacă sunt "naturistă" (fără intervenţii medicamentoase, fără ajutor cu epidurală) şi am zis DA. M-au ajutat să-mi pun cămăşuţă de la ei şi după ce mi-am lăsat lucrurile în cameră mi-am trimis soţul la gazda din oraş (că se putea odihni findcă mai dura ceva până la naştere) şi eu m-am dus în sala de naştere unde am rămas până a doua zi.

După ce am ajuns în sală mi s-a făcut primul TNS, şi apoi din 2 în 2 ore câte unul, cu durata de 20 de minute. Între ele eram singurică, lăsată în voia mea, având la dispoziţie tot ce era necesar: apă, torşoane, puteam suna şi chema oricând pe cineva. Mai venea din când în când cineva din personalul clinicii să vadă cum mă simt şi dacă aveam nevoie de ceva. În rest, linişte şi pace. Tot cam pe-atunci am cunoscut-o personal pe Liliana. La un moment dat ea mi-a adus mingea de travaliu şi mi-a arătat cum să stau pe ea.

Câteva ore am avut contracţii neregulate. Abia în jur de 2 dimineaţa au început să fie regulate (dacă îmi mai aduc bine aminte :D ). După monitorizarea de la 4 dimineaţa aveam dilataţie 3, iar peste câteva ore, cam înainte să se schimbe turele personalului, aveam dilataţie 6-7. Nu ştiu cum am ajuns la dilataţia asta. Mi se spusese încă de la început că ar fi bine să mă odihnesc între contracţii, să aţipesc puţin, să nu-mi consum resursele de la început fiindcă va dura travaliul. Medicul din garda de noapte a zis că vede că rezist aşa că mă voi descurca şi sigur năşteam până în după-amiaza de duminică. Şi-a luat la revedere şi Liliana, că şi ea pleca din tură şi rămânea să îmi continui "călătoria", urmând să văd cu cine :p

De multe ori, în timpul contracţiilor m-am simţit mult mai bine în picioare, folosind mişcări de balans ale bazinului, şoldurilor sau pe vasul WC (mai ales ca mie tot mi-a curs apa ore întregi) şi mereu mi-am masat singurică puternic osul sacru de-o parte şi de alta, coccisul, în timpul fiecărei contracţii şi acest lucru le-a făcut mult mai suportabile, alături de respiraţia de relaxare învăţată de pe CD-ul Sorinei (CD Pregatire nastere | Nastere Prin Hipnoza (http://www.nastereprinhipnoza.ro/cd-pregatire-nastere)). Între contracţii eram destinsă, calmă, discutam (Liliana, vazându-mă din afară, poate zice dacă aşa a fost sau nu).

De aţipit am putut aţipi stând pe mingea de travaliu, unde preferam poziţia şezut dar lăsată pe spate - nu simţeam presiune în partea anterioară a bazinului, doar în cea posterioară - sau în timpul monitorizărilor, pe pat, între contracţii, deşi pe pat mi-a fost mai greu la început şi culmea, am aţipit foarte bine când dilataţie era mai mare.

În tura de dimineaţa a intrat moaşa Laura (asistenta şefă :x ). Mi-a pus muzică numai bună de dansat din şolduri :lol: Am mai rezistat eu dansând, masându-mi cu putere sacrul, dar deja nu mai puteam sta decât în picioare cel mai bine. La un moment dat contracţiile au devenit tot mai puternice. Laura mă avertizase că vor fi mai puternice şi le voi simţi mai puternic când vor fi una după alta după o extrem de mică pauză între ele. De atunci m-a ajutat cu masajul în zona lombară şi a sacrului - are o forţă fantastică în mâini şi când mă masa parcă îmi lua durerea cu mâna, şi totodată mă ajuta să respir astfel încât să trec prin contracţie mai bine.
Din păcate, când începuse să îmi fie şi mai greu, de vreo 2 ori Laura a trebuit să iasă din salon, că era chemată. Cât nu era Laura a venit Dna Dr. Bucur şi îmi spuse că mai am puţin. Îi răspund: "Faceţi şi Dvs. ca mama mea când trebuia să mă convingă să mai merg pe jos câţiva km. Mă păcălea spunându-mi că mai e puţin!" :lol:
A doua oară când Laura a plecat îmi venea să urlu de furie că nu era acolo şi că mi-ar fi fost mai bine dacă stătea cu mine. :lol: Şi am sunat să o cheme la mine. Când am văzut-o, probabil i-am zis încruntată: "Te rog să nu mai pleci de lângă mine!" :lol: Şi a rămas cu mine, şi a făcut schimb de loc cu o altă colegă care să asiste la cezariana ce urma să aibă loc în aceeaşi dimineaţă.

Cum-necum, cu ajutorul Laurei, am ajuns, la ora 10 dimineaţa, la dilataţie 10 :-o Nu-mi venea să cred. Mă aşteptam să dureze mai mult! :D Aveam dilataţie, dar bebe nu coborâse. De atunci încolo am stat doar pe masa/pat. Îmi era de folos să mă împing în mâini şi tălpi, mai ales ca mai era până aveam voie să împing bebeluşul. A venit şi Dr. Zaher, parcă întrebându-mă, când a intrat pe uşă: "Ce mai faci fetiţă?" (Cine ştie dacă o fi zis cu adevărat asta, că începuse să vină mai mult personal în sală, şi discutau pe diverse teme. Între contracţiile mele făceau glume, râdeau, mă mai întrebau ceva etc.) Eu eram mai mult atentă la ce îmi spuneau Laura şi Dr. Zaher. Mă străduiam să le urmăresc reacţiile şi să îi ascult când îmi spuneau ce şi cum să fac. Întrebat dacă "taie" (perineul), Dr. Zaher - uitându-se la faţa locului - a tras concluzia că nu e necesar, şi uite aşa, fără să îi spun, am scăpat de episiotomie. (Notă: Din cauza candidozei din timpul sarcinii ţesuturile mele nu aveau elasticitatea normală şi au suferit, dar n-are nicio importanţă că am fost cusută din cauza asta. Pentru mine este important că nu s-a intervenit deloc şi am născut normal.)

Înainte de expulzie m-au întrebat dacă vreau să vină soţul că e pe hol. "NU! SĂ STEA ACOLO PÂNĂ SE TERMINĂ!" X( Nu vroiam să mă vadă, m-ar fi enervat chiar! :lol:
În fine, după câteva încercări nereuşite, am reuşit în sfârşit să împing ca lumea şi am născut "spontan" un pui mic şi alb şi ud, o urlătoare mică, pe care Dr. Zaher vesel mi-a pus-o pe piept. Uau! Minunat! Ce senzaţie să simţi presiunea şi să încerci să scoţi afară un cap mic şi apoi puf! într-o secundă să iasă restul corpului şi gata! Al tău bebeluş e cu tine! :x
Mi-a fost scoasa repede placenta şi s-a verificat cicatricea, totul era bine. Uraa! :grin:

2 ore am stat întinsă în sală, până mi-au trecut frisoanele, timp în care soţul meu a stat cu mine, m-a ţinut de mână, mi-a arătat ce mândru e de mine (mai ales după ce a aflat că nu am făcut epidurală :p ), a văzut bebeluşul (care a stat la incubator până ce vernixul s-a absorbit în piele, timp în care bebe era liniştit, dădea din picioruşe şi mânutze).
Şi i-am dat copilului un nume care a venit spontan în mintea fiecăruia din noi. De data asta eu eram cea care trebuia să îi dea nume copilului, dar se pare că am avut amândoi aceeaşi intuiţie, aceeaşi inspiraţie, cu acelaşi nume deosebit.

După aceea am fost dusă în camera noastră, unde am mâncat. După ce mi-am mai adunat forţele, am sunat să anunţ că eu sunt pregătită să-mi primesc puiul în cameră atunci când el va putea fi adus la mine. :) Dacă nu mă odihneam între contracţii, aşa cum îmi recomandase personalul medical, nu aveam puterea să mă ridic din pat imediat ce am terminat de mâncat (m-au ajutat ei şi cu nişte calciu după naştere, ce-i drept, dar odihna, cât a fost a însemnat foarte mult).

Cât am stat internată cu puiul în cameră am avut totul asigurat: masa - care în primele 2 zile mi s-a părut puţină :lol: , la efortul pe care îl depusem aveam o foame de lup, plus că am alăptat de la început; scutece pentru bebe, torşoane pentru mine, cămăşuţă, papucei, săpun, etc. Practic nu am avut nevoie de mare lucru de la mine, deşi aveam bagaj mai mult că înainte de plecarea din Galaţi nu mă aşteptasem să mă internez atât de repede :p

Îi mulţumesc Dr. Zaher Mohamed pentru şansă, încurajări, încredere şi ajutorul deosebit acordat la naştere. A fost omul potrivit pentru împlinirea unei minuni în viaţa noastră.
Fie ca prin intermediul dânsului şi al celorlalţi oameni extraordinari de la Clinica Isis să aibă loc cât mai mult succese şi minuni!

[ramona32]

Si mai jos, povestea Antoanelei, care dupa 1 an si 6 luni de la operatia de cezariana a adus pe lume inca un bebelus perfect sanatos. Nastere naturala in apa.


,,Sunt educator Lamaze in Piatra Neamt, si urmaresc cu interes discutiile purtate aici.
Sunt mama unui baietel de 1 an si 6 luni, nascut in aprilie 2009 prin cezariana.
Povestea este lunga, dar o voi scurta din respect pentru timpul vostru - dupa un travaliu de mai bine de 24 de ore cu contractii regulate la 10 minute si nici o urma de dilatatie, am ajuns sa fac cezariana.
Totul a decurs bine, fara complicatii, si inafara de moralul meu (care imi doream foarte mult sa nasc natural, in apa) nimeni nu a avut de suferit.
Am nascut intr-o clinica privata, pentru ca doar acolo se putea naste in apa in acel moment, insa in sala de "alaturi de apa". Mentionez ca in acel moment nu eram educator Lamaze inca, urmasem insa un curs de educatie prenatala Lamaze si mai stiam una-alta. Aceasta prima poveste se incheie aici.
Urmeaza a doua, pentru care va supun atentiei supararea si dezamagirea mea nemasurata!
La un an dupa nasterea lui Luca (primul baietel) am ramas insarcinata din nou, si am acum 29 de saptamani. A doua sarcina, aceiasi "fixatie", de aceasta data insa mai puternica - vreau sa nasc natural, in apa daca se poate!
Spun "in apa daca se poate" pentru ca pana in acest moment nu am gasit NICI UN DOCTOR dispus sa ma asiste la o nastere naturala, daramite in apa!
Mi s-au insirat toate riscurile posibile si imposibile, cel mai adesea fiind speriata cu "MORI SI TU SI COPILUL". Stiam ca va fi greu, dar nu intr-atat de greu! Pana la urma urmei ar trebui sa fie decizia mea, nu?
Si atunci vin si va intreb... intre a naste acasa, a ajunge la spital in ultima faza si a naste cu moasa si eventual medicul de garda care sa ma faca albie de porci si a face cezariana, care este "pastila" cea mai usor de inghitit?
Nu pot insa sa exclud din aceasta ecuatie riscul (la dimensiunile sale normale, nu exagerate) al nasterii naturale dupa cezariana. Si cu "burtica la gura", cu aceasta experienta si dezamagire in spate, vin in fata altor viitoare mamici gravide si le povestesc despre increderea in corpul lor, despre "negocierile" cu doctorul, despre nasterea naturala, frumoasa si sanatoasa!
Dar stiti ceva? O fac cu drag, o fac cu pasiune si o fac cu mai multa forta decat as fi facut-o in alte imprejurari!
Pentru ca avem dreptul sa alegem, sa cunoastem avantajele si riscurile in mod corect!
Vreau insa sa-mi spuneti ce credeti voi despre nasterea naturala dupa cezariana in Romania, pentru ca nu cred sa fiu singura care se confrunta cu asta.
Liliana - crezi ca la Constanta, la ISIS, se poate implini visul meu?''

Ulterior, Antoanela a fost vazuta de dr.Zaher, s-au discutat toate aspectele travaliului, nasterii, posibilele riscuri, ce conduita trebuie abordata.
Din saptamana 37, a fost atent urmarita, iar in dimineata zilei de ieri (la 39 saptamani), au inceput contractiile, iar dupa amiaza s-a internat in maternitate cu un travaliu progresiv.
Antoanela a fost echilibrata, s-a miscat continuu, a fost atent monitorizata si dupa 5 ore de travaliu, s-a nascut Stefan, Apgar 10.

[ramona32]

Povestea Elei

"Am gasit in cele din urma cateva momente sa scriu... Cand vrei sa spui multe, "cateva" momente sunt greu de gasit :))
Va multumesc mult pentru felicitari! Nu m-am asteptat ca dorinta mea implinita sa dea nastere atat de multor discutii si sperante!
Vreau insa sa fiu corecta si sa impart felicitarile cu d-nul doctor Zaher, cu Liliana, cu sotul meu si cu echipa ISIS. Toti merita!

Am fost felicitata pentru curaj... insa nu cred ca am fost mai curajoasa decat orice alta mamica in asteptarea copilului ei. Si am sa va explic de ce.
Dupa multele descurajari primite in prima parte a sarcinii de la doctori care nu vroiau sa auda de o nastere vaginala dupa cezariana, am inceput sa ma informez mai atent, gandindu-ma ca pana la urma, probabil ei nu imi doresc raul. Am citit mult, studii din alte tari, am cerut explicatii medicului care imi urmarea sarcina, apoi altui medic, am vorbit cu moase, cu alte mamici care au nascut vaginal dupa cezariana (ce-i drept acum 30 ani), am intrebat si alti educatori prenatali (si eu sunt educator prenatal)... si am luat hotararea de a merge mai departe.
Si foarte important, am crezut din prima secunda ca totul va fi bine, ca nu vor fi probleme sau complicatii. Mai mult, dupa discutia cu d-nul doctor, am crezut in el! Am crezut in dumnealui pentru ca am cazut de acord asupra “planului de nastere” si am simtit ca este intr-adevar dispus sa ma lase sa incerc sa nasc natural. I-am promis insa ca atunci cand imi va spune ca trebuie sa intervina, voi fi de acord :).
De aceea va spun ca n-am avut nevoie de curaj. Nu mi-a fost teama nici o secunda ca se poate intampla ceva. Nu am avut deci cand sa-mi folosesc curajul :). La cat de multe astfel de nasteri sunt in Romania, cred ca d-nul doctor a avut mai mult curaj sa creada in mine si sa-mi fie alaturi.

Va promit mai multe detalii despre factorii pe care i-am luat in considerare in alegerea mea si pe care cred ca trebuie sa-i cunoasteti daca va ganditi sa nasteti vaginal dupa cezariana intr-o “interventie” viitoare.

Acum vreau sa va povestesc insa cum a fost...

Am venit in Constanta dupa Craciun, in 27 decembrie, si eram hotarata sa nu plec decat cu baietelul in brate :). Zilele cat am stat aici am incercat sa fac cat mai multa miscare. M-am plimbat mult... 3-5 ore/zi. Eram linistita dar nerabdatoare! I-am aratat burticii mele tot orasul (cu harta in buzunar, caci nici eu nu stiam pe unde merg), plaja si marea, zapada si nisipul inghetat.
In 31 decembrie am mers la control, sa vedem unde ne petrecem Revelionul – la ISIS sau aiurea :). Stefan insa nu dadea semne ca ar dori sa mai profite de vechea lege cu concediul de 2 ani, asa ca am plecat sa sarbatorim noul an.
Abia in dimineata zilei de 4 ianuarie a inceput... sfarsitul asteptarii.
M-am trezit aproape de 8 cu contractii dureroase, la interval de 5-7 minute, neregulate insa si destul de suportabile. Inca mai aveam chef de discutii “inteligente” intre contractii si zambetul nu-mi pierise de tot. Nu erau ce trebuia, dar ii promisesem d-lui doctor ca voi veni la primele semne, pentru a fi sub supraveghere.
Si intr-adevar, dupa control, am plecat din nou la plimbare – colul era inca inchis, lung si nu se modificase nimic.
Incet incet insa lucrurile au evoluat, si in jur de ora 12 – 13 durerea imi dadea deja de furca... nu mai zambeam, nu mai aveam chef de discutii si incepusem sa-mi doresc sa se termine.
De-aici incolo am incercat sa aplic “teoria” Lamaze pe care o stiam ... miscare, schimbarea pozitiilor, relaxare intre contractii, etc... Unele au mers, altele mai putin. Incercam sa-mi gasesc pozitiile care imi fac bine, ritmul care ma calmeaza si orice imi distragea atentia de la durere :).
Am revenit la ISIS dupa-amiaza (16.00-16.30) si am aflat ca intr-adevar, bebe se hotarase sa vina in acea zi.
Mi-am lasat bagajul in camera si am urcat in sala de travaliu/nastere de unde aveam sa cobor a doua zi dimineata :). Mai tarziu a venit si sotul meu, care mi-a fost alaturi pana aproape de sfarsit. Spun aproape, pentru ca in ultima parte a travaliului, in timpul expulziei, s-a retras “in glorie” incercand sa nu dea doctorilor mai multa treaba decat e necesar si decat aveau deja cu mine :). Iar eu, sincer va spun, in acele momente, momentele finale, nu mi l-am dorit acolo.
In sala de nasteri am fost monitorizata cate 20 minute la fiecare 30-40 minute. Era important ca d-nul doctor sa stie cum e bebe si cum sunt contractiile pentru a preveni/prevedea eventuale probleme legate de uterul cicatricial.
Intre monitorizari m-am plimbat, am folosit mingea, am respirat...
Initial mi-a fost alaturi asistenta/moasa care era in tura. M-a ajutat, m-a ghidat, mi-a facut masaj la spate si m-a incurajat permanent.
La un moment dat insa m-a sunat Liliana, care stia ca ajunsesem la maternitate. Mi-a fost rusine sa o chem, pentru ca lucrase de noapte si nu vroiam sa o deranjez. Ea insa m-a auzit cum respiram in timpul unei contractii si mi-a spus: Eu vin oricum!
Si bine a facut! Cand a ajuns si am inceput sa “lucram” am simtit imediat schimbarea! Pe ea o cunosteam, discutasem anterior ce vreau si ce nu, ma stia si ea si-mi putea anticipa nevoile. Mi-a facut bine sa-i predau ei “controlul”. Ma privea in ochi, numara cu mine respiratiile, ma “tragea de maneca” sa nu las tensiunea si durerea sa ma copleseasca: Descreteste fruntea! Nu te gandi la durere... inspira adanc 1-2-3-4...tine respiratia 1-2...expira luuung 1-2-3-4-5-6. Concentreaza-te pe respiratie. Hai, din nou!
Mi-a facut foarte bine! Intre contractii ma tinea de vorba si-mi povestea... nu mai stiu despre ce am vorbit. Era un dialog, ma antrena in discutie...dar acum nu-mi mai amintesc absolut nimic :). Sper doar sa nu fi spus prea multe tampenii...
Stiu doar ca inchideam ochii in timpul fiecarei contractii... a vazut asta si mi-a stins lumina la un moment dat. Era atat de bine...
Vreau sa subliniez ce important a fost pentru mine mediul in care ma aflam – era liniste, eram in camera doar noi 3: eu, Liliana si sotul meu (care nu facea prea multe, dar pe care il vroiam aproape pentru ca imi oferea un sentiment de siguranta), si puteam sa fac tot ce-mi trecea prin minte, tot ce simteam ca imi face bine, ca imi aduce alinare. Nu se tranteau usi, nu se vorbea fara rost, nu intrau si ieseau aiurea diverse persoane... imi era respectata intimitatea si nevoile. Asta ma facea si pe mine sa nu ma panichez, sa fiu calma si increzatoare.
Pe minge am folosit alt tipar de respiratie, tot la indemnul ei, pentru ca i-am spus ca imi vine greu sa mai respir ca pana atunci. Si a fost ce trebuia, ce aveam nevoie atunci.
Am ramas insa tot timpul “conectata” la realitate. D-nul doctor mai venea din cand in cand “in control” si ma bucuram sa aflu ca dilatatia mea creste... desi metoda de investigatie nu ma incanta prea mult :).
La un moment dat mi-a spus ca va fi nevoie sa rupa membranele daca nu se intampla asta de la sine in urmatoarele 30 min. Am intrebat de ce, si mi-a explicat frumos si clar: era in beneficiul meu ca bebe sa treaca cu capusorul de linia operatiei, sa nu stea acolo si sa forteze uterul. A fost explicatia de care aveam nevoie – m-a ajutat sa inteleg si sa accept interventia.
Timpul scurs din acest moment si pana l-am auzit pe Stef plangand... nu l-am mai putut aprecia. Am crezut initial ca ultima parte, in care am “impins” a durat destul de putin. Ulterior insa am aflat ca fusese aproape o ora.
Aproape o ora in care probabil emotiile echipei au fost mult mai mari decat ale mele. Va spuneam ca eu am fost increzatoare si “relaxata” din acest punct de vedere. Stiam ca toti acei oameni, echipa, sunt acolo pentru mine. Sunt acolo pentru a interveni rapid in caz de nevoie, si aveam toata increderea in d-nul doctor Zaher!
Spuneam ca emotiile d-lui doctor au fost mai mari... am inteles apoi ca si tensiunea :)... pentru ca la final, coborat in canalul de nastere, copilul bloca posibilitatea identificarii unei eventuale hemoragii la nivelul cicatricii uterine.
Eu... am fost destul de stangace la inceput in ce priveste modul cum trebuia sa imping... desi teoretic le stiam pe toate! Liliana si colega ei m-au indrumat insa cu rabdare si... totul a fost in regula!
Dumnezeu ne-a ajutat si n-am avut probleme. A fost o nastere reusita si fara complicatii.
De aceea va spuneam la inceput ca nu am facut nimic mai mult decat orice alta mamica aflata in aceasi situatie. Poate doar sa dau mai multe emotii d-lui doctor... dar cred ca au avut ei parte si de altele, mai “tari”!
Dupa “muzica” minunata cantata de Stef in primele secunde (la 22.25), a urmat partea mai putin placuta a “repararii” zonei perineale. Pentru ca a observat teama mea de durerea pe care stiam ca o voi simti, d-nul doctor a fost foarte diplomat si m-a tinut de vorba tot timpul “operatiunii”, fara sa-mi lase timp de reactie. Si “trucul” lui a mers!
L-am primit apoi pe baietel, l-am tinut la piept... a mirosit, a cautat... dar nu a avut chef sa manace. Probabil era cam obosit dupa aproape 12 ore de “calatorie” :).

Am ramas apoi treaza pana dimineata... am rememorat fiecare moment, fiecare secunda, fiecare expresie si miscare... si m-am intrebat: a fost o alegere buna in ciuda tuturor celor care ma priveau ciudat cand insistam cu ideea mea? DA, a meritat fiecare clipa! Sentimentele, satisfactia, bucuria... nu pot fi explicate, nu pot fi egalate! M-am bucurat enorm si am varsat lacrimi de emotie si in cazul primei nasteri, dar acum a fost cu totul altceva!
Aceasta “reusita” mi-a dat putere si in zilele urmatoare. Recuperarea fizica, oboseala, au trecut mai repede, mai usor... mi-am revenit mai repede si am trecut mai usor peste “inconvenientele” nasterii vaginale.

In cateva cuvinte, aceasta este povestea visului meu implinit!
Va multumesc d-le doctor Zaher!

Ela"

[elena88]

frumoasa poveste , si eu imi mai doresc un bebe nu am decat un an aproape de la nastere,dar nu mai vreau cezariana mi-as dori normal daca s-ar putea.

[ramona32]

elena, acum ai aflat ca este posibil. Pana in momentul in care vei decide tu sa mai ai un copilas te poti informa ,te poti pregati pentru momentul nasterii. daca ai citit cu atentie povestile de mai sus ti-ai dat seama probabil ca aceste femei nu au avut doar dorinta de a naste pe cale naturala si ci o anume pregatire.S-au informat, au citit chiar s-au sprijinit una pe cealalta.Sunt multe gravidute care isi doresc o astfel de experienta insa din pacate nu toate reusesc.Va tin la curent

[elena88]

Povestea Elei

"Am gasit in cele din urma cateva momente sa scriu... Cand vrei sa spui multe, "cateva" momente sunt greu de gasit :))
Va multumesc mult pentru felicitari! Nu m-am asteptat ca dorinta mea implinita sa dea nastere atat de multor discutii si sperante!
Vreau insa sa fiu corecta si sa impart felicitarile cu d-nul doctor Zaher, cu Liliana, cu sotul meu si cu echipa ISIS. Toti merita!

Am fost felicitata pentru curaj... insa nu cred ca am fost mai curajoasa decat orice alta mamica in asteptarea copilului ei. Si am sa va explic de ce.
Dupa multele descurajari primite in prima parte a sarcinii de la doctori care nu vroiau sa auda de o nastere vaginala dupa cezariana, am inceput sa ma informez mai atent, gandindu-ma ca pana la urma, probabil ei nu imi doresc raul. Am citit mult, studii din alte tari, am cerut explicatii medicului care imi urmarea sarcina, apoi altui medic, am vorbit cu moase, cu alte mamici care au nascut vaginal dupa cezariana (ce-i drept acum 30 ani), am intrebat si alti educatori prenatali (si eu sunt educator prenatal)... si am luat hotararea de a merge mai departe.
Si foarte important, am crezut din prima secunda ca totul va fi bine, ca nu vor fi probleme sau complicatii. Mai mult, dupa discutia cu d-nul doctor, am crezut in el! Am crezut in dumnealui pentru ca am cazut de acord asupra “planului de nastere” si am simtit ca este intr-adevar dispus sa ma lase sa incerc sa nasc natural. I-am promis insa ca atunci cand imi va spune ca trebuie sa intervina, voi fi de acord :).
De aceea va spun ca n-am avut nevoie de curaj. Nu mi-a fost teama nici o secunda ca se poate intampla ceva. Nu am avut deci cand sa-mi folosesc curajul :). La cat de multe astfel de nasteri sunt in Romania, cred ca d-nul doctor a avut mai mult curaj sa creada in mine si sa-mi fie alaturi.

Va promit mai multe detalii despre factorii pe care i-am luat in considerare in alegerea mea si pe care cred ca trebuie sa-i cunoasteti daca va ganditi sa nasteti vaginal dupa cezariana intr-o “interventie” viitoare.

Acum vreau sa va povestesc insa cum a fost...

Am venit in Constanta dupa Craciun, in 27 decembrie, si eram hotarata sa nu plec decat cu baietelul in brate :). Zilele cat am stat aici am incercat sa fac cat mai multa miscare. M-am plimbat mult... 3-5 ore/zi. Eram linistita dar nerabdatoare! I-am aratat burticii mele tot orasul (cu harta in buzunar, caci nici eu nu stiam pe unde merg), plaja si marea, zapada si nisipul inghetat.
In 31 decembrie am mers la control, sa vedem unde ne petrecem Revelionul – la ISIS sau aiurea :). Stefan insa nu dadea semne ca ar dori sa mai profite de vechea lege cu concediul de 2 ani, asa ca am plecat sa sarbatorim noul an.
Abia in dimineata zilei de 4 ianuarie a inceput... sfarsitul asteptarii.
M-am trezit aproape de 8 cu contractii dureroase, la interval de 5-7 minute, neregulate insa si destul de suportabile. Inca mai aveam chef de discutii “inteligente” intre contractii si zambetul nu-mi pierise de tot. Nu erau ce trebuia, dar ii promisesem d-lui doctor ca voi veni la primele semne, pentru a fi sub supraveghere.
Si intr-adevar, dupa control, am plecat din nou la plimbare – colul era inca inchis, lung si nu se modificase nimic.
Incet incet insa lucrurile au evoluat, si in jur de ora 12 – 13 durerea imi dadea deja de furca... nu mai zambeam, nu mai aveam chef de discutii si incepusem sa-mi doresc sa se termine.
De-aici incolo am incercat sa aplic “teoria” Lamaze pe care o stiam ... miscare, schimbarea pozitiilor, relaxare intre contractii, etc... Unele au mers, altele mai putin. Incercam sa-mi gasesc pozitiile care imi fac bine, ritmul care ma calmeaza si orice imi distragea atentia de la durere :).
Am revenit la ISIS dupa-amiaza (16.00-16.30) si am aflat ca intr-adevar, bebe se hotarase sa vina in acea zi.
Mi-am lasat bagajul in camera si am urcat in sala de travaliu/nastere de unde aveam sa cobor a doua zi dimineata :). Mai tarziu a venit si sotul meu, care mi-a fost alaturi pana aproape de sfarsit. Spun aproape, pentru ca in ultima parte a travaliului, in timpul expulziei, s-a retras “in glorie” incercand sa nu dea doctorilor mai multa treaba decat e necesar si decat aveau deja cu mine :). Iar eu, sincer va spun, in acele momente, momentele finale, nu mi l-am dorit acolo.
In sala de nasteri am fost monitorizata cate 20 minute la fiecare 30-40 minute. Era important ca d-nul doctor sa stie cum e bebe si cum sunt contractiile pentru a preveni/prevedea eventuale probleme legate de uterul cicatricial.
Intre monitorizari m-am plimbat, am folosit mingea, am respirat...
Initial mi-a fost alaturi asistenta/moasa care era in tura. M-a ajutat, m-a ghidat, mi-a facut masaj la spate si m-a incurajat permanent.
La un moment dat insa m-a sunat Liliana, care stia ca ajunsesem la maternitate. Mi-a fost rusine sa o chem, pentru ca lucrase de noapte si nu vroiam sa o deranjez. Ea insa m-a auzit cum respiram in timpul unei contractii si mi-a spus: Eu vin oricum!
Si bine a facut! Cand a ajuns si am inceput sa “lucram” am simtit imediat schimbarea! Pe ea o cunosteam, discutasem anterior ce vreau si ce nu, ma stia si ea si-mi putea anticipa nevoile. Mi-a facut bine sa-i predau ei “controlul”. Ma privea in ochi, numara cu mine respiratiile, ma “tragea de maneca” sa nu las tensiunea si durerea sa ma copleseasca: Descreteste fruntea! Nu te gandi la durere... inspira adanc 1-2-3-4...tine respiratia 1-2...expira luuung 1-2-3-4-5-6. Concentreaza-te pe respiratie. Hai, din nou!
Mi-a facut foarte bine! Intre contractii ma tinea de vorba si-mi povestea... nu mai stiu despre ce am vorbit. Era un dialog, ma antrena in discutie...dar acum nu-mi mai amintesc absolut nimic :). Sper doar sa nu fi spus prea multe tampenii...
Stiu doar ca inchideam ochii in timpul fiecarei contractii... a vazut asta si mi-a stins lumina la un moment dat. Era atat de bine...
Vreau sa subliniez ce important a fost pentru mine mediul in care ma aflam – era liniste, eram in camera doar noi 3: eu, Liliana si sotul meu (care nu facea prea multe, dar pe care il vroiam aproape pentru ca imi oferea un sentiment de siguranta), si puteam sa fac tot ce-mi trecea prin minte, tot ce simteam ca imi face bine, ca imi aduce alinare. Nu se tranteau usi, nu se vorbea fara rost, nu intrau si ieseau aiurea diverse persoane... imi era respectata intimitatea si nevoile. Asta ma facea si pe mine sa nu ma panichez, sa fiu calma si increzatoare.
Pe minge am folosit alt tipar de respiratie, tot la indemnul ei, pentru ca i-am spus ca imi vine greu sa mai respir ca pana atunci. Si a fost ce trebuia, ce aveam nevoie atunci.
Am ramas insa tot timpul “conectata” la realitate. D-nul doctor mai venea din cand in cand “in control” si ma bucuram sa aflu ca dilatatia mea creste... desi metoda de investigatie nu ma incanta prea mult :).
La un moment dat mi-a spus ca va fi nevoie sa rupa membranele daca nu se intampla asta de la sine in urmatoarele 30 min. Am intrebat de ce, si mi-a explicat frumos si clar: era in beneficiul meu ca bebe sa treaca cu capusorul de linia operatiei, sa nu stea acolo si sa forteze uterul. A fost explicatia de care aveam nevoie – m-a ajutat sa inteleg si sa accept interventia.
Timpul scurs din acest moment si pana l-am auzit pe Stef plangand... nu l-am mai putut aprecia. Am crezut initial ca ultima parte, in care am “impins” a durat destul de putin. Ulterior insa am aflat ca fusese aproape o ora.
Aproape o ora in care probabil emotiile echipei au fost mult mai mari decat ale mele. Va spuneam ca eu am fost increzatoare si “relaxata” din acest punct de vedere. Stiam ca toti acei oameni, echipa, sunt acolo pentru mine. Sunt acolo pentru a interveni rapid in caz de nevoie, si aveam toata increderea in d-nul doctor Zaher!
Spuneam ca emotiile d-lui doctor au fost mai mari... am inteles apoi ca si tensiunea :)... pentru ca la final, coborat in canalul de nastere, copilul bloca posibilitatea identificarii unei eventuale hemoragii la nivelul cicatricii uterine.
Eu... am fost destul de stangace la inceput in ce priveste modul cum trebuia sa imping... desi teoretic le stiam pe toate! Liliana si colega ei m-au indrumat insa cu rabdare si... totul a fost in regula!
Dumnezeu ne-a ajutat si n-am avut probleme. A fost o nastere reusita si fara complicatii.
De aceea va spuneam la inceput ca nu am facut nimic mai mult decat orice alta mamica aflata in aceasi situatie. Poate doar sa dau mai multe emotii d-lui doctor... dar cred ca au avut ei parte si de altele, mai “tari”!
Dupa “muzica” minunata cantata de Stef in primele secunde (la 22.25), a urmat partea mai putin placuta a “repararii” zonei perineale. Pentru ca a observat teama mea de durerea pe care stiam ca o voi simti, d-nul doctor a fost foarte diplomat si m-a tinut de vorba tot timpul “operatiunii”, fara sa-mi lase timp de reactie. Si “trucul” lui a mers!
L-am primit apoi pe baietel, l-am tinut la piept... a mirosit, a cautat... dar nu a avut chef sa manace. Probabil era cam obosit dupa aproape 12 ore de “calatorie” :).

Am ramas apoi treaza pana dimineata... am rememorat fiecare moment, fiecare secunda, fiecare expresie si miscare... si m-am intrebat: a fost o alegere buna in ciuda tuturor celor care ma priveau ciudat cand insistam cu ideea mea? DA, a meritat fiecare clipa! Sentimentele, satisfactia, bucuria... nu pot fi explicate, nu pot fi egalate! M-am bucurat enorm si am varsat lacrimi de emotie si in cazul primei nasteri, dar acum a fost cu totul altceva!
Aceasta “reusita” mi-a dat putere si in zilele urmatoare. Recuperarea fizica, oboseala, au trecut mai repede, mai usor... mi-am revenit mai repede si am trecut mai usor peste “inconvenientele” nasterii vaginale.

In cateva cuvinte, aceasta este povestea visului meu implinit!
Va multumesc d-le doctor Zaher!

Ela"


Doamne , ce mai poveste!!!va jur ca mi-au dat lacrimile:plang:...oau...ce mai curaj , si cata profesionalitate !!! bv ...doctorul asta chiar este un erou , mamicile deasemenea!!!

[elena88]

elena, acum ai aflat ca este posibil. Pana in momentul in care vei decide tu sa mai ai un copilas te poti informa ,te poti pregati pentru momentul nasterii. daca ai citit cu atentie povestile de mai sus ti-ai dat seama probabil ca aceste femei nu au avut doar dorinta de a naste pe cale naturala si ci o anume pregatire.S-au informat, au citit chiar s-au sprijinit una pe cealalta.Sunt multe gravidute care isi doresc o astfel de experienta insa din pacate nu toate reusesc.Va tin la curent
da Ramona eu din pacate nu locuiesc in romania ci in germania , dar am auzit ca si aici se poate naste vaginal dupa cezariana.Si multumesc pt toate povestile care le-ai publicat . sunt niste povesti care te lovesc pana la inima.si nu numai...mi-a dat curaj sa nasc urmatorul copilas vaginal asa cum mi-am dorit si pe primul dar din pacate nu s-a putut.mai sunt povesti?

[ramona32]

mai sunt povesti elena insa trebuie sa cer permisiunea "autoarelor" de a le posta si pe acest forum. Trebuie sa va spun ca sunt povesti extraordinare pe care le puteti citi si in "jurnalul maternitatii Isis" Jurnalul Maternitatii Isis (http://isisconstanta.blogspot.com/). Nasteri in apa, nasteri premature , sunt povesti emotionante dar cu final fericit.
vreau sa-ti mai spun ca in aceasta vara o graviduta a venit din Grecia pentru a naste in apa la Isis. Acolo nu era posibil , sau poate ca daca ar fi avut aceasta posibilitate costurile ar fi fost mari. Si povestea ei o gasiti in jurnal.:)

[elena88]

merci mult ramona am sa citesc povestile din lincul asta . povestile pe care le-ai publicat tu aici sunt f. f. frumoase .as dori si eu sa nasc la maternitatea asta din constanta , dar sunt prea departe. dar si aici sunt conditii foarte bune si doctori cu experienta si se poate si nasterea vaginala dupa cezariana. la urmatoarea sarcina sper ca voi reusi ceea ce mi-am propus.ms

[ramona32]

Iti doresc din suflet sa reusesti elena si sunt convinsa ca va fi asa!

[elena88]

Iti doresc din suflet sa reusesti elena si sunt convinsa ca va fi asa!
da asa sper si eu multumesc din suflet , am sa te tin la curent cu ce decizie voi lua.pup!

[elena88]

Ramona ,
Am citit povestile din maternitatea isis din constanta , si m-au impresionat pana la lacrimi , nu am cuvinte ... asa de frumos ... si personalul de acolo si doctorii sunt asa de profesionisti ce sa mai ... nu mai am cuvinte , pacat ca nu este asa peste tot in Romania .Am citit si biografia doctorului Zaher si ma impresionat foarte mult curajul si ambitia lui de a deveni doctor . merci mult pt blog-ul publicat m-a facut si pe mn sa prind curaj si sa gandesc altfel.multumesc inca o data.mii de pupici!!!:pup:

[ramona32]

Cu mare placere Elena. Urmareste jurnalul pentru a citi noi povesti frumoase. te pup.

[elena88]

Ramona daca stii si ma poti ajuta , eu dupa ce am nascut , aproape 7 luni am avut depresie post natala sau cum se numeste . Si intrebarea mea este daca la a doua sarcina si nastere poate reaparea , ai idee ?Ai mai auzit la alte gravidute asa ceva?
Pe maternitatea Isis Constanta sunt decat povestilea alea de pe prima pagina sau exista si in alta parte ?am citit acolo unde scrie jurnalul maternitatii .... etc.Dar sunt decat vreo 6-7 povesti , sau trebuie sa intru eu in alta parte?

[ramona32]

elena pe prima pagina Jurnalul Maternitatii Isis (http://isisconstanta.blogspot.com/) , undeva in partea stanga scrie"Ce scriem si ce am scris" acolo este arhiva jurnalului pe luni unde vei gasi mai multe povesti frumoase

[ramona32]

depresia post natala, un subiect foarte delicat care poate ca ar trebui dezbatut intr-un topic separat pentru ca multe mamici s-au confruntat probabil cu o astfel de problema.Spui ca dupa prima nastere ai avut depresie postnatala.....de ce crezi asta?Cum s-a manifestat la tine? Ce anume crezi ca a dus la situatia asta? Ce te nemultumea? ce te intrista? cat a durat? Si de ce ti-e teama ca s-ar putea repeta?cam multe intrebari:D
In cursul zilei de maine sper sa-mi fac mai mult timp sa vorbim despre asta elena, pana atunci poate imi povestesti mai multe despre acea perioada. O seara frumoasa.

[elena88]

ms , mult am gasit acolo unde m-ai trimis tu la jurnalul maternitatii... despre toate intrebarile care mi le-ai pus tu iti voi raspunde in cursul zilei de maine pt ca astazi am avut probleme cu netul si acum trebuie bebe sa faca somnic.iti urez si tie noapte buna , pe maine.pup!!

[elena88]

Deci la mine , depresia asta renumita s-a manifestat in felul urmator :Nu ma puteam concetra asupra lucrurilor pe care vroiam sa le fac , plangeam tot timpul din nimicuri nici eu singura nu ma intelegeam , cand il aveam pe bebic langa mine , nu-l vroiam , iar cand nu-l aveam imi faceam mustrari de constiinta de ce nu mi-l doresc ? Imi doream mereu companie niciodata nu vroiam sa fiu singura (sotul trebuia sa se duca la munca) ,cand ma vedeam singura incepeam sa plang , cu toate ca eram cu ingerasul meu si asta trebuia sa ma motiveze dar nu reuseam deloc sa ma conving pe mine insasi.Nu stiu parca eram cu totul pe alta lume . Totul a inceput imediat dupa nastere , la cateva ore . Am tot incercat sa-mi pun tot felul de intrebari de ce si cum dar fara nici un raspuns.Am citit mult , f. mult pe internet sa vad daca alte mamaici se mai afla in situatia mea si de la ce se face aceasta depresie dar nu am gasit un raspuns concret , numai ca unele femei o fac dupa nastere din cauza hormonilor sau cam asa ceva si va trece.La mine a durat in primele 3-4 luni iar pe urma a trecut , eu inca mai alaptam pe bebe numai la san fara surplus de lapte praf sau mancare , cand de-odata bebe (implinise 7 luni) nu mai vroia sa manance din sanul stang sugea numai 2-3 minute iar din dreptul ceva mai mult vreo 5-6 minute nu stiu de ce (subliniez ca eu inca mai aveam lapte chiar f. mult).In urmatoarele 3 zile a inceput sanul stang sa se umfle tare , sa fac febra si sa ma doara chiar daca bebe sugea .Am decis sa ma duc la doctor sa vad de ce nu-mi mai trece durerea de san si de la ce este ... doctora mi-a spus ca trebuie sa incetez alaptarea ca daca nu voi face abcces la sanul stang si pe urma mastita daca voi continua pt ca s-au inflamat canalele de lapte.Mi-a dat pastile pt oprirea lactatiei , si eu ca proasta in loc sa-i mai dau lui bebe sa suga pana seara si pe urma sa iau pastilele , le-am luat direct atunci cand mi le-a dat ea ceasul fiind vreo 3 dupa amiaza deci sanul era plin de lapte .
Din cauza aceasta in cateva ore febra mare , dureri de nu mai puteam , sanii erau ca doua bombe aproape sa explodeze deci nu mai puteam rezista .Dar asta nu este tot si pt bebicut a fost greu ca era si alergic la lapte normal si ala de soia nici nu vroia sa-l vada , manacare nici atat ,nu mai stiam incotro , eu aveam dureri de nu mai puteam de bebe nu prea puteam sa ma ocup si asa mai departe noroc cu cumnatamea ca ea ma ajutat f. mult pe toata perioada asta.Din toate problemele astea am dat iar in depresii , dar de data asta mi se pareau mai rele decat la inceput , nu stiu de ce.Imi tot reprosam ca din cauza mea nu are bebe papa si tot felul de lucruri din astea.Toata lumea imi spunea ca nu este asa dar eu tot plangeam si-mi reprosam intruna ca din cauza mea nu mai are bebe ce sa manance ca daca eu nu intrerupeam alaptarea nu se mai intamplau toate astea . Intr-un final am gasit laptele corespunzator pt el care-i placea si eu mi-am revenit dupa vreo 4 zile cu sanii .Depresia asta a mai durat cam vreo 3 saptamani nu mai mult dar parca a fost mai puternica decat prima nu-mi mai doream pur si simplu sa mai traiesc asa , vroiam sa fiu eu care am fost si inainte , eu Elena , o persoana dinamica si tot timpul pusa pe ras si glume , "nebuna" asa cum sunt sa ma pot bucura de bijuteria mea care am asteptat-o asa de mult... . De aceea imi este frica de a doua nastere pt ca am avut mult de suferit.Poate ca a fost si din cauza cezarienei ca eu mi-am dorit foarte mult sa nasc normal si nu stiu ... travaliul a fost lung si dureros ... sau poate pur si simplu asa a fost sa fie.Daca prima nastere a fost asa trebuie si cea de-a doua sa recurga la fel ? Asta nu stiu.
Am scris mult ... plictisitor ... dar am simtit nevoia sa discut cu cineva despre asta .Stiu ca daca vrei sa fii mama trebuie sa induri mult pt puiul tau dar ma marcat un pic nasterea asta.poate si unde nu am stiut ce inseamna aia o nastere si nici nu am luat curs lamaze . iti multumesc Ramona ca ai avut timp pt mine si rabdare sa citesti si sa ma sfatuiesti!M-ai ajutat foarte mult ! multumesc :) .

[ramona32]

Elena, nu e deloc plictisitor ce ai scris , dimpotriva am citit cu mare atentie mesajul tau si m-am intristat sa aflu ca ai trecut prin astfel de stari, stari cu care multe mamici se confrunta mai ales dupa prima nastere.Dar e foarte important ca tu constientizezi ca ai avut niste probleme si ca-ti doresti ca pe viitor sa le eviti.Si sunt convinsa ca vei reusi, pentru ca deja ai facut primii pasi: discuti despre aceasta problema, TE INFORMEZI.Asta este el mai important. Intotdeauna suntem nesiguri in fata situatiilor pe care nu le stapanim. Te informezi despre nastere, despre alaptare, despre depresie, cu siguranta astea te vor ajuta.Te vor ajuta si persoanele din jur sotul prieteni si chiar puiul tau mic.
problema cu care te-ai confruntat tu, legata de alaptare , da, uneori copilasii fac o pasiune pentru un anumit san, refuzandu-l pe celalalt insa nu trebuie neglijat.sanul "nepreferat" de copil trebuie si el golit cumva ,este sanul pe care i-l oferi primul copilului, cand ii este foarte foame,sau cand e foarte somnoros, te mulgi cu o pompa ca sa nu ai astfel de probleme.Nu mai e cazul sa spun ca "sfatul" acelui medic de a intrerupe alaptarea e ....deloc pe placul meu.Erai la primul copil, este normal sa te simti nesigura de aceea cred ca e necesar sa ceri ajutor, chiar aceasta forma de comuinicare, socializare pe un forum cred ca ajuta mult mamicile.Nu e usor sa realizezi intr-o buna zi ca de fapt nimic din ce faceai inante nu mai este posibil, sa constati ca ai ramas cu ceva kg in plus ca nu ai timp sa-ti faci unghiile, ca nu ai timp sa te rasfeti intr-o cada plina cu apa, sa alergi prin magazine , sa iesi cu prietenele in oras.
Si eu am avut stari din astea , nu le numesc depresii, si au fost momente in care chiar sotul meu m-a ajutat sa ies din starile astea.
cand apare un pui de om in viata noastra bineinteles ca totul se schimba, dar depinde de noi Elena cum percepem aceasta schimbare, cum o gestionam. Nu mai ai timp de tine?imposibil....imposibil sa nu gasesti dimineata 1 sfert de ora in care sa te aranjezi chiar sa te machiezi daca asta te face sa te simti mai bine, esti obosita, dar ai chiuveta plina de vase..... si ce? culca-te langa bebe o ora ca nu se intampla nimic. Spui ca esti o persoana dinamica, nebuna mereu pusa pe glume, MINUNAT, de asta are nevoie copilul tau, de o mamica frumoasa , nebunatica mereu pusa pe glume.
Ai nascut prin cezariana desi ti-ai fi dorit sa nasti natural, nu trebuie sa regreti asta ci sa-i multumesti lui Dumnezeu ca tu si copilul sunteti perfect sanatosi. Si daca a 2a oara nu vei reusi ceea ce ti-ai propus , sa nasti natural sa nu regreti, poti sa incerci, acum ai vazut bine ca se poate, insa nu toate gravidutele reusesc asta. Poti sa faci cursurile Lamaze, te vor ajuta, si citeste mult despre alatare. Eu sunt convinsa ca nu vei mai avea probleme, deja ai experienta cu primul bebe si totusi....daca vreodata vei simtii ca te lasa puterile, nervii sau pur si simplu simti nevoia sa vorbesti cu cineva intra pe forum. Eu si alte mamici cu siguranta te vom sprijini. Ai grija te tine si....curaj Elena.

[elena88]

:trandafir:Merci mult de tot Ramona , din tot sufletul:pup: . Mi-a facut placere sa stau cu cineva de vorba sa-mi pot descarca sufletul , si mai ales cu cineva care ma asculta si-mi da sfaturi .Se vede ca faci din suflet , nu multa lume face asta.Multumesc.
Bineinteles ca la cea d-ea doua nastere voi stii cum sa procedez si ce trebuie sa fac ca sa fie bine .Cu siguranta voi lua un curs lamaze si daca voi mai avea probleme am sa intru pe forum si am sa vorbesc ce se intampla . Acest forum si tu mi-au dat curaj sa mai fac un bebe si sa ma mai lupt o data pt o nastere normala si pt starea mea dupa nastere . Stiu ca nu va fi usor dar voi incerca si ma voi lupta cu toate fortele mele sa fie bine. Iar la mine nu era vorba ca nu mai aveam timp pentru mine sau ca nu mai puteam iesi afara , nu aveam pur si simplu vointa incercam sa fac ceva care sa ma faca sa uit starile acelea dar pur si simplu incepeam sa plang si nu ma mai puteam concentra asupra lucrulului pe care vroiam sa-l fac . Ai dreptate ca nu ar fi trebuit sa ma supar ca nu am nacsut normal si ca ar fi trebuit sa fiu fericita ca s-a nascut bebe sanatos si nu au fost probleme. M-am bucurat cand i-am auzit pt prima oara gurita si am fost cea mai fericita femeie din lume dar totusi am fost un pic dezamagita . Acum a trecut tot am uitat tot si ma bucur ca am un baietel cuminte frumos si sanatos .Ma bucur ca a trecut tot si acum ma pot bucura de ingerasul meu si de familia mea.
Ai si tu copii ?Cati?tu cum ai nascut?:suzeta:

[ramona32]

Da, Elena, lucrurile se vor aseza . Iar la momentul potrivit te vei descurca de minune cu toate, sunt convinsa.Eu am 2 copii Raisa 4 ani jumate si Denis 2 ani si 4 luni.Nici mie nu mi-a fost usor, a trebuit sa ma descurc singura neavand nici un sprijin in afara e sotul meu. Parintii stau in alte localitati.La primul copil faceam greseli , la al doilea deja lucrurile mergeau de la sine:)).Am nascut pe cale naturala de 2 ori , prima oara pe uscat:D, la un spital de stat a 2a oara la Isis in apa. Dr Mohamed Zaher a asistat ambele nasteri.Pupa puiul din partea mea:pup:

[elena88]

Merci mult , sa-ti traiasca copii mari , frumosi , cuminti si sa te bucuri de ei . Iti doresc toata fericirea din lume sa ai parte numai de sanatate . L-am pupat pe David bebele meu , dulce in locul tau.Care nastere ti-a placut mai mult cea in apa , sau cealalta? iti doresc o familie fericita sa ai.

[liliana_t]

Buna!
Am citit despre dorinta ta de a avea o nastere vaginala dupa operatie cezariana.
Suntem o mana de oameni in Romania care sustinem si promovam acest lucru pe internet.
Exista forumuri unde mamici informate traduc articolele despre NVDC.

Ma ocup de Jurnalul Isis, fiindca asa cum spuneai tu, imi doresc sa schimb perceptia femeii despre nastere, iar aici in Isis, am gasit sustinerea manegerului, cat si deschiderea intregului personal medical.
Aici se trateaza un subiect, insa se pare ca s-a dezvoltat ideea de baza de la care porneste dorinta femeii de a avea o nastere vaginala dupa cezariana.

Daca in acest moment in Romania, nasterea vaginala dupa ce ai avut un uter sectionat, este privita cu reticenta, in maternitatea noastra, sunt medici receptivi sa asigure in conditii de siguranta aceasta nastere.

Voi ati vorbit despre depresia postpartum, este un termen uzitat, dar de cele mai multe ori exista o stare speciala dupa nastere, caracteristica multor schimbari din viata, iar acest diagnostic este mult prea dur si neconcludent in cazul de mai sus.
Femeile care si-u dorit o nastere naturala si nu au avut-o, se pot centra pe aceasta experienta si o percep ca pe o nereusita. Dupa nastere, exista o stare speciala a mamicii, cand sunt predispuse sa planga adesea, cand nu stiu ce cale sa adopte, cand apar multe schimbari in viata persoanala, in trairi, in viata de familie si continua adaptare la nevoile bebelusului nou nascut.
Aceste stari sunt normale!
Daca starea de tristete sau neincredere o tratam ca pe o stare negativa si o catalogam ca fiind o depresie, atunci cu greu ne vom reechilibra.
De aceea, nu va catalogati simtirile, percete-le normale!
Este normal sa plangi, daca asta simti, te descarci.
Este normal sa fi fericita, apoi dezamagita.
Este normal, ca acum sa ai o stare euforica, apoi sa te simti deznadajduita.
Aceste stari sunt amplificate de predispozitia hormonala, de mediul familial, care iti poate fi sprijin sau critic.

Cum gestionam aceste situatii?
(daca considerati necesar sa deschideti subiect pentru starea de anxietate de dupa nastere, copiati acest mesaj :) )
Permiteti-va sa va odihniti, dar nu atat de mult incat sa va simtiti vesnic obosite.
Permiteti-va sa fiti dezamagite de noua viata si de ceea ce visati ca va fi, dar nu atat de mult incat sa vedeti numai partea goala a paharului.
In fiecare eveniment care va surprinde, cautati partea pozitiva. Bucurati-va de un zambet, de o strangere in brate a bebelusului, a sotului, a prietenilor, a familiei.
Bucurati-va ca este noapte, ca e zi, ca e luna plina.
Vedeti lucrurile frumoase si zambiti.
Poate fi greu la inceput, dar daca controlati acest lucru mental, va deveni un obicei, iar copilul vostru are nevoie de chipul vostru fericit.
Un bebelus fericit este cel care este inconjurat de zambete, controlati acest raport si nu sperati ca un bebelus sa fie de la sine fericit, daca tu, ca mama, stai mereu trista si te axezi pe partea negativa a situatiei.

Ramona, m-a invitat sa scriu cateva randuri aici si cu mare drag, voi mai reveni in masura in care timpul imi permite.
Pana atunci, descopar femeia insarcinata, feeia care naste, familia ei si nevoile ei si vi le impartasesc voua, celor care sunteti avide de cunoastere, in Jurnalul Maternitatii Isis. (http://isisconstanta.blogspot.com//)

[ramona32]

Multumim frumos Liliana.:trandafir:

[elena88]

Multumesc frumos Liliana :floare:, multumesc frumos Ramona:floare: ,
Liliana , sa stii ca ai dreptate in legatura cu acea presupusa "depresie dupa nastere" acum gandesc si eu altfel . Dupa ce am nascut si am primit acele stari proaste am fugit repede la internet:computer3: sa vad ce este.Cand am vazut cum se manifesta si la alte femei si ca se numeste depresie post natala , ma gandeam tot timpul la asta.Si imi era frica ca nu se va termina niciodata:inec:.Intr-un final am acceptat si am inceput sa nu mai gandesc asa ci sa incerc sa trec peste.A fost greu dar am vazut ca daca nu ma gandesc tot timpul ca am o depresie trece timpul altfel.Si intr-un final a trecut de tot.Ma bucur ca a trecut:yes:!

[elena88]

Ramona vreau sa-ti spun ca sunt din nou gravida si sunt foarte fericita , i-am putu auzi astazi pt prima oara inimioara si am fost foarte emotionata.Te pup.

[ramona32]

oooo ce veste minunata elena.Ma bucur foarte mult pentru voi. Sarcina usoara , si un bebelus sanatos iti doresc.Ai timp sa te pregatesti pentru o nastere asa cum iti doresti. Sa ne tii le curent.Piticul mic ce face?tu cum te simti?

[elena88]

Da , este o veste minunata , ma bucur asa de mult ... eu nu ma simt chiar asa de bine acum la inceput dar pot spune ca nu este nici chiar asa de rau ca la prima sarcina , atunci mi-a fost mult mai rau nici nu puteam sta in picioare de ameteli si stari de voma.Toate astea nici nu mai conteaza acum ma bucur de bebe si sper ca voi reusi si cu nasterea ce-o vrea Domnul. David este acum sanatos din nou ca pana acum 2 zile a avut diaree si nu vroia sa manance dar acum este bn.
Am vb ieri cu doctora mea despre nasterea normala dupa cezariana si mi-a spus ca nu trebuie sa nasc neaparat prin cezariana din nou , dar sunt sanse mari sa se recurga din nou la operatie .Multumesc din suflet si te pupik.

[ramona32]

saptamana aceasta a avut loc inca o nasterea vaginala dupa operatie cezariana (VBAC) a unei mamici din Bucuresti care a fost cazata in Constanta, pentru a astepta momentul declansarii naturale a travaliului, timp de trei saptamani. Un pretravaliu care a depasit asteptarile ei, de cinci zile, a epuizat gravida, dar care a avut resurse sa nasca natural asistata de dr. Zaher Mohamed si dr. Saptefrati Mariana, medicul de garda.
In curand povestea ei, perceptia cadrelor medicale, in Jurnalul Isis.
bebelusul a abut 4 kg la nastere:D

[ramona32]

Elena cum te simti? creste burtica?

[elena88]

Elena cum te simti? creste burtica?
Off ramona scuza-ma ca nu am mai intrat aici dar am uitat si in ultimul timp nici nu prea mai m-am simtit asa de bn.burtica creste bb este bn , la urmatorul control mergem pe 12 Aprilie , David este si el sanatos voios , de curand a implinit un anisor ...

Am mai citit povesti din jurnalul isis si ma gandesc tot mai mult la o nastere in apa.
Tu ce mai faci cum iti mai merge ?iti trimit multi pupici!:pup:

[elena88]

Hristos a inviat , paste fericit sa ai parte numai de bucurii si fericire alaturi da familia ta si DD sa fie peste tot cu voi.
La multi ani.

[ALCJF34]

Buna fetelor!
Vreau sa va comunic si eu ca dupa o cezariana si eu am reusit sa nasc natural fara probleme si am fost foarte fericita cand am reusit. Este cu totul alta experienta de a da nastere propriului copil, un sentiment superb care nici nu il pot exprima in cuvinte. Acum insa sunt la a 3-a sarcina si sunt un pic speriata. Am avut dureri in partea dreapta a abdomenului inca din saptamana 12-a a sarcinii si medicul mi-a spus ca se pare ca probabil din cauza nasterei naturale dupa cezariana mi s-a subtiat cicatricea pe uter de la cezariana si ca nici nu se stie daca pot duce sarcina pana la capat :( ....Eu aveam de gand initial sa nasc la ISIS avand in vedere ca am citit numai de bine de aceasta clinica si vroiam sa nasc natural din nou . Acum sunt foarte dezorientata si imi este foarte frica de ce urmeaza.

[elena88]

ma bucur mult pt tn ca ai reusit sa nasti normal dupa cezariana ... si eu asi dorii asta , acum sunt in saptamana 13 si asi dori sa nasc normal , am deja o nastere prin cezariana ... dar imi este frica de mor...
Nu stiu ce sfat sa-ti dau ca nu ma prea pricep dar Ramona cred ca te-ar putea ajuta f mult.

[AlynaB]

Buna dimineata! V-am gasit si eu din intamplare si vreau sa va spun ca am citit toate povestile cu ochii in lacrimi.....Foarte emotionant. SI eu mi-am dorit din tot sufletul sa nasc natural, am stat 14 ore in travaliu, insa din pacate au aparut probl si a fost nevoie d cezariana. Am ramas profund marcata o perioada.... Mi-as dori sa raman insarcinata din nou, insa, doar gandul ca vor trebui sa ma taie din nou ma inspaimanta. Acum citind povestile voastre......nu-mi vine sa cred ca este posibil. O sa discut si cu med meu....mi-as dori tare mult sa pot naste natural, avand in vedere ca am trecut prin toate etapele nasterii naturale, stiu cum este....insa de data aceasta as vrea sa merg pana la capat

[AlynaB]

ma bucur mult pt tn ca ai reusit sa nasti normal dupa cezariana ... si eu asi dorii asta , acum sunt in saptamana 13 si asi dori sa nasc normal , am deja o nastere prin cezariana ... dar imi este frica de mor...
Nu stiu ce sfat sa-ti dau ca nu ma prea pricep dar Ramona cred ca te-ar putea ajuta f mult.

Elena, vreau sa iti spun ca esti o curajoasa......Mie imi este frica sa raman insarcinata atat de devreme.Cum este???? Si cu cel mic si cu burtica? Sarcina usoara in continuare.....sanatate multa!!!

[AlynaB]

Buna fetelor!
Vreau sa va comunic si eu ca dupa o cezariana si eu am reusit sa nasc natural fara probleme si am fost foarte fericita cand am reusit. Este cu totul alta experienta de a da nastere propriului copil, un sentiment superb care nici nu il pot exprima in cuvinte. Acum insa sunt la a 3-a sarcina si sunt un pic speriata. Am avut dureri in partea dreapta a abdomenului inca din saptamana 12-a a sarcinii si medicul mi-a spus ca se pare ca probabil din cauza nasterei naturale dupa cezariana mi s-a subtiat cicatricea pe uter de la cezariana si ca nici nu se stie daca pot duce sarcina pana la capat :( ....Eu aveam de gand initial sa nasc la ISIS avand in vedere ca am citit numai de bine de aceasta clinica si vroiam sa nasc natural din nou . Acum sunt foarte dezorientata si imi este foarte frica de ce urmeaza.

Felicitari pt cei doi bebei de acasa si pt al treilea de pe drum!!!!!
Din ce ai scris tu am inteles ca totusi ai avut ceva probl dupa nasterea natural....s-a subtiat cicatricea....Eu oricum, dupa 1 an si tot am probleme, cicatricea inca nu s-a vindecat complet, este destul de groasa si rosiatica....inca ma doare destul de tare in unele zile si....ma gandesc ca poate la mine nu se va putea natural..... :(

[elena88]

Elena, vreau sa iti spun ca esti o curajoasa......Mie imi este frica sa raman insarcinata atat de devreme.Cum este???? Si cu cel mic si cu burtica? Sarcina usoara in continuare.....sanatate multa!!!
Sa stii ca nu este asa de greu cum imi inchipuiam eu , la inceputul sarcinii ma refer in primele saptamani de sarcina mi-a fost mai greu din cauza greturilor si starile de voma pe care le aveam acum este mult mai bn.Si eu am trecut prin travaliu la prima nastere cu toate ca am nascut prin cezariana , nu mi-am dorit deloc nici macar 2 secunde cezariana dar a fost nevoie ... ce nu face o mama pt puiul ei.Nu am mai vrut inca un copil la inceput din cauza fricii si prin cate am trecut dar cu timpul s-au vindecat toate ranile si acum sunt fericita si implinita si sper sa pot naste normal , asta ar fi cel mai mare vis al meu.Si cred ca voi reusii ... cu ajutorul lui DD bineinteles. pupici si lasa frica .

[AlynaB]

Ma bucur Elena ca esti atat de curajoasa.......ma incurajezi si pe mine :). oricum noi pe la anul ne gandeam sa il facem....Sper sa ne ajute Dumnezeu.
Sa te ajute si pe tine sa aduci pe lume asa cum iti doresti puiutul tau!!!! Multa sanatate si sarcina usoara!!!!! Pupici dulci lui Davidut

[elena88]

Ma bucur Elena ca esti atat de curajoasa.......ma incurajezi si pe mine :). oricum noi pe la anul ne gandeam sa il facem....Sper sa ne ajute Dumnezeu.
Sa te ajute si pe tine sa aduci pe lume asa cum iti doresti puiutul tau!!!! Multa sanatate si sarcina usoara!!!!! Pupici dulci lui Davidut
Ms mult sper din tot sufletul sa-mi aduc pe lume copilul pe cale naturala.Sa va ajute Dumnezeu sa faceti tot ce v-ati propus.
Pupici dulcici lui alexut.

[ALCJF34]

Felicitari pt cei doi bebei de acasa si pt al treilea de pe drum!!!!!
Din ce ai scris tu am inteles ca totusi ai avut ceva probl dupa nasterea natural....s-a subtiat cicatricea....Eu oricum, dupa 1 an si tot am probleme, cicatricea inca nu s-a vindecat complet, este destul de groasa si rosiatica....inca ma doare destul de tare in unele zile si....ma gandesc ca poate la mine nu se va putea natural..... :(

Imi pare rau sa aud ca ai probleme cu cicatricea si iti doresc sa te faci bine cat de repede. La mine nu se vede nimic pe dinafara, era vorba de cicatricea de interior pe uter. Nici la a doua sarcina nu am avut probleme dimpotriva am reusit sa nasc natural ceea ce a fost o experienta superba, dar ma repet...Astazi am consultat din nou un medic la un spital de aici din Germania si m-a linistit cat de cat, el zice ca nu ar fi nimic in neregula si ca mai degraba durerile vin de la spate si ca la a treia sarcina apar astfel de dureri si ca o sa se calmeze daca iau magneziu....Doamne ajuta sa fie asa cum zice el !! Eu sper din tot sufletul sa reusesc sa nasc din nou natural. Va tin la curent, multumesc pentru cuvintele de incurajare si va doresc o seara placuta in continuare .

[ALCJF34]

ma bucur mult pt tn ca ai reusit sa nasti normal dupa cezariana ... si eu asi dorii asta , acum sunt in saptamana 13 si asi dori sa nasc normal , am deja o nastere prin cezariana ... dar imi este frica de mor...
Nu stiu ce sfat sa-ti dau ca nu ma prea pricep dar Ramona cred ca te-ar putea ajuta f mult.
Buna Elena,
eu zic sa nu iti fie frica. Daca medicul tau te sustine in dorinta ta si isi da acordul inseamna ca e ok si poti avea incredere. Eu nu regret ca am incercat. A fost o experienta superba si total diferita de cezariana. Eu personal vreau sa incerc si de data asta neaparat si sper si am credinta in Dumnezeu ca v-om reusii din nou :). Sarcina usoara in continuare !!

[Lalira]

...Astazi am consultat din nou un medic la un spital de aici din Germania si m-a linistit cat de cat, el zice ca nu ar fi nimic in neregula si ca mai degraba durerile vin de la spate si ca la a treia sarcina apar astfel de dureri si ca o sa se calmeze daca iau magneziu....Doamne ajuta sa fie asa cum zice el !! Eu sper din tot sufletul sa reusesc sa nasc din nou natural. Va tin la curent, multumesc pentru cuvintele de incurajare si va doresc o seara placuta in continuare .

Si eu am mai avut dureri la a doua sarcina, la ecograf cicatricea a fost bine.
Din cate stiam eu, o a doua nastere naturala dupa o prima cezariana are mai multe sanse decat prima nastere naturala.
Bafta multa, iti tin pumnii sa reusesti din nou sa traiesti acele momente magice.
Eu nu regret nicio clipa ca am ales sa nasc natural dupa cezariana.

[AlynaB]

Si eu am mai avut dureri la a doua sarcina, la ecograf cicatricea a fost bine.
Din cate stiam eu, o a doua nastere naturala dupa o prima cezariana are mai multe sanse decat prima nastere naturala.
Bafta multa, iti tin pumnii sa reusesti din nou sa traiesti acele momente magice.
Eu nu regret nicio clipa ca am ales sa nasc natural dupa cezariana.

Imi doresc din tot sufletul sa fie asa. Nu vreau sa mai trec inca o data printr-o operatie de cezariana :(....... Stiu ca si travaliul dureaza mai putin la a doua nastere. Of, sper sa fie asa, ma rog lui Dumnezeu.
Va pup pe toate, multa sanatate!

[elena88]

cand vad ca mai multe femei au reusit sa nasca natural dupa ooperatie cezariana , ma incurajeaza f . mult .Nici eu nu asi mai dori inca o operatie ... si am vb deja cu dr. mea si mi-a spus ca daca am nascut prin cezariana nu trebuie neaparat sa nasc iar la fel dar posibilitatile sunt foarte mari sa se recurga din nou la operatie.Acum este prea devreme inca , mi-a spus , ca depinde de f. multi factori... Daca bb este bn pozitionat si asa mai departe dar ma rog la DD sa-mi pot implini visul.Oricum mai consult si alti medici mai tarziu aproape de nastere sa vad ce pareri au.
(ALCJF34 )Nu stiu care este numele tau. unde locuiesti in germania?

[elena88]

La mine cicatricea aproape ca nici nu se vede ... s-a refacut f. bn si nici dureri nu am . Iar operatia este facuta in lateral dintr-o parte in celalta a bazinului , jos de tot. Si am citit pe net ca cu o astfel de operatie ai sanse f. mari sa nasti normal.

[AlynaB]

La mine cicatricea aproape ca nici nu se vede ... s-a refacut f. bn si nici dureri nu am . Iar operatia este facuta in lateral dintr-o parte in celalta a bazinului , jos de tot. Si am citit pe net ca cu o astfel de operatie ai sanse f. mari sa nasti normal.

si a mea este f jos, mai jos de baza slipuliu, insa e rafacuta doar 10% ca sa zic asa. Si astazi am niste dureri, ma inteapa, ma mananca si ma ustura in acelasi timp.Banuiesc ca o fi si din cauza vremii.....

[elena88]

si a mea este f jos, mai jos de baza slipuliu, insa e rafacuta doar 10% ca sa zic asa. Si astazi am niste dureri, ma inteapa, ma mananca si ma ustura in acelasi timp.Banuiesc ca o fi si din cauza vremii.....
da exact asa este si la mn tot asa de jos ,numai ca la mn este complect refacuta si nu am absolut nici un fel de dureri... nici de la vreme macar ...
La tn durerile s-ar putea sa fie de le vreme .Dar ai consultat vreun medic sa vezi daca nu cumva este vreo problema pe dinauntru , poate?

[AlynaB]

din pacate nici la controlul de 40 de zile nu am fost :(((. Am tot amanat si nu am mai mers nici in ziua de azi......

[elena88]

Pai sa stii ca trebuie sa te duci ... orice ar fi .Nu mai da zi dupa zi si fa-ti programare si du-te sa te vada un medic , parerea mea , poate chiar nu este nimic dar trebuie sa fii precauta.Succes.

[AlynaB]

multumesc frumos. Eu tot merg pe ideea ca este de la vreme, mai spuneam si alte mamici ca tot asa simt.....si tot am amanat.Stiu ca trebuie sa merg, trebuie sa ma hotarasc intr-o zi, sa nu mai stau asa

[elena88]

da si eu sunt de parere sa te duci cat mai repede ca tu spui ca te mananca si te si ustura si asta cred ca nu este bn.Acum nu stiu , poate nu este nimic si este intradevar de la vreme dar mai bn este sa iti spuna asta un medic .

[AlynaB]

m-as duce mai mult sa vad cum se prezinta totul, pt ca vreau si eu sa raman insarcinata si....vreau parerea unui specialist

[elena88]

Foarte bn hai ca vad ca ai prins un pic de curaj , :yes:bravo hai ca iti tin pumnii ...:pup:

[AlynaB]

multumesc multumesc :* era si timpul, nu? Se zice ca oricum a doua sarcina merge mai bine :d

[Lalira]

si a mea este f jos, mai jos de baza slipuliu, insa e rafacuta doar 10% ca sa zic asa. Si astazi am niste dureri, ma inteapa, ma mananca si ma ustura in acelasi timp.Banuiesc ca o fi si din cauza vremii.....

Cicatricea de pe piele este irelevanta in modul nasterii, asta chiar nu conteaza, important ca cea de pe uter sa fie bine vindecata si sa nu fie mai subtire de 2 cm. (au ei parametrii lor)

[AlynaB]

asta cred ca doar med ar putea stabili..... Imi dau seama din ce in ce mai mult ca este intr-adevar nevoie sa merg cat mai curand la medic

[elena88]

Cicatricea de pe piele este irelevanta in modul nasterii, asta chiar nu conteaza, important ca cea de pe uter sa fie bine vindecata si sa nu fie mai subtire de 2 cm. (au ei parametrii lor)

Da stiu asta dar sper ca si la mn va fi bn si nu vor fi probleme cu cicatricea pe dinauntru ca nu vreau operatie ...!!!!!!!

[elena88]

ramona tu ce mai faci? de ce nu ai mai intrat in ultima vreme?