ajutor! relatie complicata cu fetita din prima casatorie

[edithxx]

Buna fetelor,
am
si eu o problema pe care nu stiu cum sa o gestionez. Pe sotul meu l-am cunoscut la putin dupa divortul de prima sotie ( divort la cererea ei). Ei au o fetita de 6 ani. Relatiile intre noi 3, dultii au fost incordate din motive lesne de inteles ( din partea ei, eu nu aveam nicio vina..). am incercat mereu sa avem o relatie ok de dragul copilului. Vizitele erau conform hotararii judecatoresti dar mai mult in functie de toanele mamei ei care incerca sa se razbune , momente in care se razgandea si regreta divortul samd.de multe ori cand mergea sa vada copilul ( mama s-a mutat si acum locuim la 300 km)mama se 'razgandea, ii lua copilul din brate, copilul plangea samd.. s-a ajuns si sa vada copilul prin ordonanta presedentiala si alte chestii urate. anul trecut noi ne-am casatorit, am incercat sa facem tot posibilul pentru a obtine de la mama ei o atitudine mai pozitiva care sa nu indeparteze copilul..mai multi bani, o masina, cumparaturi de cate ori mergeam la ea si altele..o perioada a functionat, pana in vara cand in ultima zi de gradinita am iesit cu totii iar fata s-a purtat foarte cald cu noi si de fata cu mama ei i-a spus ca acum ca ne-am casatorit in sfarsit are o familie. sunt convinsa ca mamei nu i-a cazut bine, nici mie nu mi-r fi cazut. urmatoarea data cand am mers sa o vedem a fost prima oara cand fata a refuzat sa vina, stateam in fata portii dupa un drum de 5 ore ( de regula in we ne cazam in orasul unde e ea) si ea nu voia. a iesit afara si a acceptat sa mergem la o scurta plimbare iar pe drum a spus ceva de genul: vreau sa mori, ca sa nu mai vi sa ma iei de langa mami, cand eu plec cu tine mami sufera ca ea nu are pe nimeni si cand vin acasa plange ca i-a fost dor de mine....asta ne-a lasat speachless si nu am mai vrut sa o fortam. de atunci a refuzt sa mai vina cu noi, mergeam pana acolo stateam 2 ore cu ea si ne intorceam. cu o singura exceptie-o excursie in strainatate unde si-a dorit prea mult sa mearga nu am mai avut-o la noi, la telefon raspunde din oficiu cu nu vreau sa vii la mine samd.... deci acesta e contextul..

acum:

n-am fost niciodata genul de persoana care sa-si doreasca fff mult un copil..dupa ce am cunoscut-o insa pe fiica sotului perceptia despre copii mi s-a schimbat si iata acum dupa 1 an de casnicie urmeaza sa avem noi un bebe. sarcina e la inceput dar keeps loading.. :)...nu stiu ce/sum sa facem..cand sa ii spunem fetitei ca o sa aba un fratior/surioara? cum sa ii spunem? problema e cu atat mai dificila cu cat la inceputul relatiei noastre dupa ce mama fetei a vazut ca intre noi e ceva serios, la unul din showurile : nu iti mai dau copilul ca m-am razgandit in timp ce i-o lua din brate sa o duca inapoi in casa a spus ceva de genul: oricum o sa faceti voi un copil pe care o sa-l iubiti si o sa uitati de fata...lucru pe care fetita il tine minte si ne-a mai intrebat cateodata daca o sa o mai iubim dupa ce apare 'fratiorul'. deci? cum sa fac? cum sa prcedez? cum sa o anuntam? cand? nu-mi doresc dect armonie in familia noastra, eu pe fata oricum o vad ca si pe a mea, i-am facut camera ei..in care nu a mai calcat de un an..stateam la povesti cu ea cu orele, relatia era minunata...pana nu demult..acum nici nu mai stiu cum e [entru ca nu mai vrea sa vina si daca o vedem 1 ora sta tacuta si nu mai povesteste ci doar intreaba: da ma duci inapoi la mami, da? nu ma duci cu tine acasa, ma duci la mami, da?

astept sfaturi

[ady_deea]

Pfff....ce situatie complicata.
Cred ca se vor rezolva multe cu rabdare si vorba buna.
Fata se va mai mari si in timp o sa gandeasca altfel.

Parerea mea (desi nu am trecut prin asa ceva), este ca ar trebui sa ii spuneti in fata, ci nu la telefon. Sa ii spuneti amandoi, nu doar unul dintre voi.
Si sa o asigurati inainte de toate ca o iubiti foarte mult, sa ii specificati mereu ca nu o luati de langa mama ei ca sa fie linistita, apoi sa ii spuneti ca veti avea un copil, dar ca asta nu va schimba cu nimic situatia, ca o veti iubi la fel de mult.

Rabdare si iar rabdare..parerea mea. Cu cat se mareste, cu atat va intelege mai multe.

[Danudza]

m-ai lasat speachless...chiar nu ma gandeam ca mai exista astfel de oameni egoistii... no comment..
si eu cred ca ar trebui vorbit din timp cu fetita, intre 6 ochi - poate si cu mama desi nu sunt prea convinsa ca ar trebui sa fie si ea prezenta...
fetita trebuie asigurata ca voi o sa o iubiti in continuare si chiar ca vreti sa contati pe sprijinul ei sa fie o sora mai mare pentru noul bebe, incercati sa scoateti in evidenta faptul asta... poate treziti in ea un sentiment ok si va vrea sa fie mai prezenta in viata voastra de familie....

ar fi indicat dupa parerea mea, sa vorbiti mai des la telefon, chiar daca ea nu va vrea sa va vorbeasca, poate doar sa ii spuneti ca a-ti sunat doar pentru ca va era dor de ea si poate sa ii spuneti ca a miscat bebele sau aveti poze cu bebe, etc etc
sigur ca mama isi va baga coada si va incerca sa o intoarca impotriva voaastra, dar incercati ca prin telefoane, intalniri face to face sa o combateti...

nu sunt as in psihologia copilului, dar e bine sa mentineti o legatura cu acest copil pentru ca altfel influenta mamei va fi negativa pentru voi...

bafta multa si sanatate la burtica!!

[edithxx]

hello :)..noi suntemimpreuna si la topicul de august, nu? :)

mersi ..oricum era exclus sa ii spunem prin telefon. insa nu stiu daca sa ii spunem acum cand o vedem ( mergem peste 2 sapt pentru ca eu am avut 1 luna jumatate interzis la calatorii pentru ca am fost catalogata drept sarcina cu risc)..sau sa asteptam spre vara cand creste si burtica si constientizeaza mai bine..? si fiind si in vacanta poate o pot amagii sa vina cu noi sa ma ajute la 'pregatiri' sau stiu eu ce..sa o implic cumva. altfel mi-e frica ca in 2 ore nu apucam sa vb pe indelete cu ea, o sa mearga acasa si chiar nu am cum anticipa reactia mamei ei si ce o sa-i bage in cap..

[ady_deea]

Da..suntem burtici de vara.
Eu cred ca ar trebui sa afle de la voi prima data. Adica sa nu afle mama ei, sa ii bage tot felul de ... in cap...apoi sa ii spuneti voi.
Mai bine afla prima data de la voi.

[edithxx]

Buna Danudza,

pe ideea asta mergem si noi, incercam sa ii aratam ca suntetm acolo pentru ea..si e decizia ei daca vine sau nu. faza cu telefoanele nu functioneaza, de la mijlocul lui decembrie am vb cu ea de 3 ori doar. odata a sunat sotul sa intrebe cand e festivitatea, mama ei a zis ca ne anutna cand afla. in ziua festivitatii ne suna fata la ora 2 sa intrebe cand ajungem..noi eram la 300 km, evident ca nu am avut cum ajunge. inca data dupa insistente a raspuns de rev si am vorbit 5 min, de ziua sotului nu a rasp la telefon mama ei, nici ea nu a sunat sa vb fata..acum in we iar au vb 2 min..deci faza cu telefoanele nu functioneaza..degeaba sunam pentru ca nu ni se raspunde iar scuza e: nu vrea fata. problema e ca fata a tot vrut dar cand de fiecare data mama ei urla la poarta acum clar nu mai vrea. de sarbatori pregatisem o surpriza, 5 zile la budapesta la aquapark caci e inebunita dupa locul ala si 1 sapt la ski. ne-a anuntat la mijlocul lui decembrie ca defapt vrea cu mami de sarbatori ( noi in 3 ani nu am avut-o la nicio sarbatoare de nciun fel)..oricum, tot raul spre bine, eu in 17 dec am aflat de sacina , ca e cu rosc mult crescut si am repaos la pat deocamdata)

si totusi..cand sa-i spunem? acum in febr sau mai incolo spre iunie? ..eu nu cred ca o sa pot merge prea des spre brasov data fiind situatia mea acum si ma gandesc ca ar fi de preferat sa fiu acolo cand primeste vestea, nu? :) deci, trebuie sa ma organizez :)

[Danudza]

eu sugerez sa ii spuneti intre patru ochi, fara mama, si asta cat de curand iti permite sarcina, adica cand ti se da ok sa calatoresti
pana atunci aveti grija sa nu afle "omu negru" aka mama, ca sa nu o monteze impotriva voastra... poate va luati un liber, si stati in oras mai mult decat cateva ore si asa aveti timp sa o scoateti pe cea mica din casa la plimbare, o cofetarie, un parc zoo daca e...si acolo ii spuneti... bine ar fi sa tratati copilul ca pe un om matur, pentru ca la cat a tras copilul asta, s-a maturizat inainte de vreme..si daca vede ca nu e tratat ca un copil, poate reactioneaza mai bine.

poate dupa aflarea vestii o sa reusiti sa treceti si peste handicapul cu telefoane sau... puteti sa va asteptati ca atunci cand va afla mama sa fie si mai rau, sa nu va mai raspunde deloc la telefoane si chiar in fata portii de-ar fi sa va prezentati, copilul sa nu vrea sub nici o forma sa vb cu voi, pe motiv ca acum aveti alt copil si ea nu o sa mai fie copilul vostru

eu sugerez o chestie: pana apucati sa discutati cu ea, cauta in oras la voi un psiholog pentru copii si discutati o data sau de doua ori. face diferenta daca stii cum sa iei un copil din prima, si psihologul te poate ajuta in acest sens. el te poate invata cum sa vorbesti cu ea, sau cu mama.

bafta!!

[anamari]

Buna mamicilor, va rog sa ma ajutati am si eu o problema mare . Sunt casatorita de 2 ani iar sotul are un baietel de 8 ani dintr-o relatie pasagera .Cand l-am cunoscut acum 5 ani copilul era la mama lui ,ii plateam pensie alimentara etc totul era in regula, dar de anul trecut ni la dat noua baietelul , ea isi gasise un babalac cu avere sa o intretina ,oricum lucra tipa intr-o cafeterie cu torturi din spania ,inca mai lucra. Am crezut ca e ok ma descurc eu , ca doar iubesc copii.Dar cum copilul la scoala nu ii place trebuie sa vad de el. bate copii ,musca ,are niste apucaturi mai urate ,oricum in spania a fost repetent in clasa 1. Si acum ca iam dat educatie copilului si lam pus pe picioare imi reproseaza ca nu stiu cum sa ma port cu copilul ca il cearta din cauza mea in caz, ca face vreo prostioara.Cred ca saptaminal imi reproseaza ceva ca nu fac bine, ne certam ca orbii ,i-am zis ca daca continuam tot asa ajungem la divort, si ar fii mai bine sa il dea inapoi la mama lui decat sa ducem noi o viata plina cu certuri. Va implor sa imi spuneti cum as putea iesii din mizeria asta,deja ma urasc si imi doresc din ce in ce mai mult sa il parasesc

[edithxx]

Buna,

am sa-ti raspund din perspectiva mea, de "mama vitrega". In primul rand, sub nicio forma nu e cazul sa te urasti. Lucrurile in ceea ce ma priveste sunt simple. Si eu iubesc copiii, am acceptat faptul ca sotul meu are un copil din alta relatie si chiar am juns sa-l iubesc ca si pe al meu,insa niciodata nu am acceptat sa fiu pusa la zid din cauza lui. In anumite cazuri cand fetita statea mai mult cu noi, invariabil interveneau si chestiuni ce tin de disciplina, relatie adult-copil samd. Si da, m-am lovit si eu de reprosuri din partea sotului ca ce ma bag, cu ce drept ii cert copilul LUI, ii lua apararea de multe ori in fata mea( chiar daca stia ca fetita a gresit, motivand ca daca o cearta o indeparteaza, si si asa sta putin cu ea..cum sa o mai si certe daca face ceva gresit?) si imi submina autoritatea pe lucruri ce in md normal intr-o familie un tata nu si-ar fi permis vizavi de mama.
RezolvareA in cazul meu a fost simpla. la fel ca si in alte czuri, evident eu ma ocupam mai mult de copil cand era cu noi ( mancare, spalat, haine curate, gatit, povestit)..bineinteles si tatal etrecea timp cu copilul, dar mai putin si mai 'light'..nu-l invinovatesc, el nu mi locuia cu fetita de 5 ani, nu stia ce presupune un copil si grija lui, ca acel copil are ore fixe de somn/mancare, ca daca merge la joaca il imbraci intr-un fel, apoi il schimbi, apoi trebuie sa doarma, ca nu are voie la tv cu orele, chestii de alimentatie,igiena samd ..chestii banale dar pe care noi probabil il stim si instinctiv. Asadar , intr-o seara pe la 12, fetita nu dormea din diverse motive s-a gandit sa-i dea capsuni cu zahar ( fetita are anumite probleme alimentare si stiam ca sub nicio forma asa ceva nu ii prinde bine la acea ora) iar eu i-am sugerat ca ora nu e potrivita. la care el a inceput sa urle la mine ca ce? ca nu are voie sa-i dea copilului LUI capsuni cand are chef? ca nu-s maica-sa sa pot emite pareri. ei, in acel moment fain frumos i-am amintit cum/cat ma ocup eu de fata LUI si cat se ocupa el ( fata nefiind din acelasi oras, cand o luam la noi, unul din noi obligatoriu trebuia sa aiba liber..ori el cum nu putea, evident eu imi luam concediu sa stau cu fata), ca habar nu are ce haine are fata in bagaj, cu ce crema trebuie sa o ung pentru iritatii..si ma rog, toata lista luuuunga pe care o femeile le face si nu se vede. si apoi i-am subliniat CLAR ca daca isi mai permite vreodta sa ridice tonul la mine pe INDIFERENT ce motiv legat de copilul LUI ( care niciodata nu a fost unul de rautate pentru ca am zis si mai sus, efectiv o iubesc ca si cum ar fi a mea, si cu sangele meu m-as purta la fel precum cu ea) inclusiv un motiv intemeiat cum ca nu ar fi de acord cu o decizie de a mea ( care in mod normal se discuta de catre parinti nu se striga in contradictoriu in fata copilului) ei bine e liber sa-si faca bagajul si sa plece cu tot cu copilul LUI unde vrea. din acel moment nu am mai avut niciodata vreo cearta legat de cresterea/educarea copilului.
Nu uita ca esti casatorita cu acel barbat, stati in casa VOASTRA si nu are niciun drept sa aiba vreo cearta cu tine pe o cauza de care nu tu esti responsabila. ai dovedit intelegere ca ai primit copilul lui in casa voastra sunt convinsa ca orice ai face incerci sa faci spre binele copilului dar conditiile si regulile trebuie respectate si ne-negociate. Nu uita ca un copil creste si daca acum e o problema intre voi , trebuie sa o rezolvi de pe acum..altfel cand o sa fie mai mare o sa fi tot mai mult pusa la zid iar replica frecventa o sa fie : Nu esti mama mea, nu ai niciun drept sa...
o alta varianta ar fi sa te dai in spate de la tot ce inseamna copilul ( incepand de la spalat, gatit, lectii sau mai stiu eu ce alte cupatii aveti) si sa-l lasi pe sotul tau sa se loveasca de problema. pe mine nu m-a coafat niciodata ideea ca 'am stiut cu ce m-am maritat'...am stiut in anumite conditii, si astea implicau ca daca iubesti un barbat trebuie sa il primesti cu tot cu copilul lui. insa nu implicau ca daca il iubesti, trebuie sa te ocupi de el ca o mama adevarata si apoi criticata ca un baby sitter de 2 lei, nici ca in casa mea sa am parte de morala ca nu stiu cum sa ma port cu copilul lui...

succes!

[edithxx]

Danudza, iti raspund cu intarziere...guess what: i-am spus fetei, a fost in extaz..ca e cea mai frumoasa veste din viata ei..a inceput sa-mi dea sfaturi :)))..ce sa mananc, samd...totul minunat.
o sunam dupa 2 zile, nu raspunde mama ei..tot asa, dupa vreo saptamana surpriza, raspunde: Fata nu mai vrea sa vorbeasca cu tine. si a inchis

the end ( deocamdata..)

[Danudza]

mda... era de asteptat poate.... ce pot sa iti spun, decat bafta in continuare... si ma rog Domnului sa ii dea minte mamei sa vada cat greseste....

sper sa nu fie acesta "the end" si sa formati o familie cat de curand

[Aluion]

Danudza, iti raspund cu intarziere...guess what: i-am spus fetei, a fost in extaz..ca e cea mai frumoasa veste din viata ei..a inceput sa-mi dea sfaturi :)))..ce sa mananc, samd...totul minunat.
o sunam dupa 2 zile, nu raspunde mama ei..tot asa, dupa vreo saptamana surpriza, raspunde: Fata nu mai vrea sa vorbeasca cu tine. si a inchis

the end ( deocamdata..)

In primul rand, cati ani are fata, caci si asta schimba datele problemei.
Apoi, indiferent de varsta fetei, eu as fi pastrat tacerea asupra amanuntului cu sarcina, pana cand m-as fi intalnit cu ea si ar fi observat singura. Mai ales in cazul copiilor, o atingere sau o imbratisare face mai mult decat o mie de cuvinte, mai ales in astfel de vesti.... Cum nu stiu care sunt perceptiile intime ale copilei, m-as abtine sa ii fac promisiuni de genul: asta nu va schimba nimic, te voi iubi la fel ca si pana acum, etc., pentru ca mai tarziu e posibil ca un gest normal pentru mine sa fie pentru ea o tragedie...
In final, daca fetita are o anumita varsta, cred ca e cazul sa aiba propriul ei telefon, special pentru celalalt parinte, care sa fie in propria ei ingrijire si la care sa raspunda singura....

[edithxx]

Aluion,


fetita are 6 ani impliniti. Vestea a primit-o personal si nu a fost nevoie sa venim cu asigurari sau promisiuni pentru ca reactia ei a fost foarte naturala, deschisa si de totala fericire. La despartire a spus ca o sa vb zilnic ca sa ma 'invete' caci ea stie mai bine :) ( o matusa a ei a nascut recent). Problema nu este cum abordam noi situatia, problema este cum abordeaza mama ei tot ce tine de noi. La 5 anisori cand i-am facut camera ei a fost super incantata ca are camera ei, a sunat-o pe amma ei sa se laude si reactia a fost: dar tacatu chiar nu te iubeste deloc de nu rezista sa doarma nici macar 2 zile cu tine in pat. Asta e problema, nu cum percepe fata purtarea noastra ci cum isi schimba perceptia dupa ce ajunge acasa si impartaseste vestea mamei ei. De telefon s-a discutat deja iar reactia a fost clasica: Fata nu are nevoie de telefon, daca vrea sa vb cu tine, te sun cu siguranta. Sau ce? Crezi ca o intorc cumva impotriva ta si a p888i tale?. No comment.

[anamari]

Buna,

am sa-ti raspund din perspectiva mea, de "mama vitrega". In primul rand, sub nicio forma nu e cazul sa te urasti. Lucrurile in ceea ce ma priveste sunt simple. Si eu iubesc copiii, am acceptat faptul ca sotul meu are un copil din alta relatie si chiar am juns sa-l iubesc ca si pe al meu,insa niciodata nu am acceptat sa fiu pusa la zid din cauza lui. In anumite cazuri cand fetita statea mai mult cu noi, invariabil interveneau si chestiuni ce tin de disciplina, relatie adult-copil samd. Si da, m-am lovit si eu de reprosuri din partea sotului ca ce ma bag, cu ce drept ii cert copilul LUI, ii lua apararea de multe ori in fata mea( chiar daca stia ca fetita a gresit, motivand ca daca o cearta o indeparteaza, si si asa sta putin cu ea..cum sa o mai si certe daca face ceva gresit?) si imi submina autoritatea pe lucruri ce in md normal intr-o familie un tata nu si-ar fi permis vizavi de mama.
RezolvareA in cazul meu a fost simpla. la fel ca si in alte czuri, evident eu ma ocupam mai mult de copil cand era cu noi ( mancare, spalat, haine curate, gatit, povestit)..bineinteles si tatal etrecea timp cu copilul, dar mai putin si mai 'light'..nu-l invinovatesc, el nu mi locuia cu fetita de 5 ani, nu stia ce presupune un copil si grija lui, ca acel copil are ore fixe de somn/mancare, ca daca merge la joaca il imbraci intr-un fel, apoi il schimbi, apoi trebuie sa doarma, ca nu are voie la tv cu orele, chestii de alimentatie,igiena samd ..chestii banale dar pe care noi probabil il stim si instinctiv. Asadar , intr-o seara pe la 12, fetita nu dormea din diverse motive s-a gandit sa-i dea capsuni cu zahar ( fetita are anumite probleme alimentare si stiam ca sub nicio forma asa ceva nu ii prinde bine la acea ora) iar eu i-am sugerat ca ora nu e potrivita. la care el a inceput sa urle la mine ca ce? ca nu are voie sa-i dea copilului LUI capsuni cand are chef? ca nu-s maica-sa sa pot emite pareri. ei, in acel moment fain frumos i-am amintit cum/cat ma ocup eu de fata LUI si cat se ocupa el ( fata nefiind din acelasi oras, cand o luam la noi, unul din noi obligatoriu trebuia sa aiba liber..ori el cum nu putea, evident eu imi luam concediu sa stau cu fata), ca habar nu are ce haine are fata in bagaj, cu ce crema trebuie sa o ung pentru iritatii..si ma rog, toata lista luuuunga pe care o femeile le face si nu se vede. si apoi i-am subliniat CLAR ca daca isi mai permite vreodta sa ridice tonul la mine pe INDIFERENT ce motiv legat de copilul LUI ( care niciodata nu a fost unul de rautate pentru ca am zis si mai sus, efectiv o iubesc ca si cum ar fi a mea, si cu sangele meu m-as purta la fel precum cu ea) inclusiv un motiv intemeiat cum ca nu ar fi de acord cu o decizie de a mea ( care in mod normal se discuta de catre parinti nu se striga in contradictoriu in fata copilului) ei bine e liber sa-si faca bagajul si sa plece cu tot cu copilul LUI unde vrea. din acel moment nu am mai avut niciodata vreo cearta legat de cresterea/educarea copilului.
Nu uita ca esti casatorita cu acel barbat, stati in casa VOASTRA si nu are niciun drept sa aiba vreo cearta cu tine pe o cauza de care nu tu esti responsabila. ai dovedit intelegere ca ai primit copilul lui in casa voastra sunt convinsa ca orice ai face incerci sa faci spre binele copilului dar conditiile si regulile trebuie respectate si ne-negociate. Nu uita ca un copil creste si daca acum e o problema intre voi , trebuie sa o rezolvi de pe acum..altfel cand o sa fie mai mare o sa fi tot mai mult pusa la zid iar replica frecventa o sa fie : Nu esti mama mea, nu ai niciun drept sa...
o alta varianta ar fi sa te dai in spate de la tot ce inseamna copilul ( incepand de la spalat, gatit, lectii sau mai stiu eu ce alte cupatii aveti) si sa-l lasi pe sotul tau sa se loveasca de problema. pe mine nu m-a coafat niciodata ideea ca 'am stiut cu ce m-am maritat'...am stiut in anumite conditii, si astea implicau ca daca iubesti un barbat trebuie sa il primesti cu tot cu copilul lui. insa nu implicau ca daca il iubesti, trebuie sa te ocupi de el ca o mama adevarata si apoi criticata ca un baby sitter de 2 lei, nici ca in casa mea sa am parte de morala ca nu stiu cum sa ma port cu copilul lui...

succes!
mi-as dorii sa fie asa usor, si el observa greselile pe care le face dar da pe vina timpului : cand o sa fie mare o sa iti fie recunoscator. Poate pina atunci divortam de 10 ori. Ghinionul meu e ca soacra si cumnata stau in acelasi apartament la 2 blocuri distanta de mine ,si cand eu merg la lucru ,copilul merge la ele sus. De ceva timp incoace mi-am dat seama ca copilul de cate ori vine de la ele are o raceala distanta si imi da niste priviri ,ca si cum "stiu cine esti tu" .Am inceput sa il trag de limba ca si cum "buni ma sunat la telefon si mi-a zis ca tu ma vorbesti de rau si ca te plangi de mine" si copilul imi zice dar "ele ma invata sa te urasc.." iti spun sincer ca mi-a cazut fata. Cum avem niste datorii nu prea ii pot cumpara copilului toate ce isi doreste, iar soacra profita ca sa il cumpere ia. Tot timpul copilul imi spune : bunii mi-a luat ciocolata etc. ,ea imi da felul 2 ...etc" si acasa abia maninca ce ii pun in farfurie.Ele in loc sa ma sprijine o iau ca pe o concurenta, de ce nu stiu.Tot ce vorbesc in casa la mine ,copilul ma vorbeste sus la bunasa si bineinteles numai de mine, de tatal lui nu vorbeste nimic ca e tatal lui.

[edithxx]

mda, eu am impresia ca in casnicia voastra sunteti 5, si nu 2. asa ca te sfatuiesc sa ai o discutie clara cu sotul tu legat de ce pozitie ai in respectiva casa, ce reguli trebuie impuse copilului si srcinile/drepturile tale de implicare asupra copilului. daca nu ajungi la un consens, singura solutie plauzibila e divortul. esti tanara si la i9nceput de drum meriti un barbat care sa fie de partea ta pana in panzele albe si care sa iti multumeasca si sa te aprecieze pentru ceea ce faci pentru copilul lui, nu sa considere ca e o obligatie si o responsabilitate de-a ta. eu sunt poate mai norocoasa din acest punct de vedere pentru ca am aplanat conflictul repede si sotul meu si-a dat seama de greseala de abordare...si le replica copilului cu 'ele ma invata sa te urasc' ai discutat cu sotul despre asta? ce atitudine a avut? Nu mai pleca capul si nu-ti mai insusi critici de la soacra, cumnata, sot. Impune-te si nu te mai lasa calcata in piciore. stai in casa ta, cu sotul tau. copilul se supune regulilor ( cat sunt de bun simt bineinteles) iar restul familiei sa se abtina. E una sa te impunga soacra ca nu faci ciorba la fel de buna ca si ea si alta sa intoarca impotriva ta opilul fiului pe care il crestui tu, si la care tu ii speli chilotii. ia atitudine!

[anamari]

Mumtumesc edith pentru sfaturi ce bine sa ai cine sa te sfatuiasca, adevarul e ca ma-am izolat de lume:ajutor: si mie frica de multe ori sa ma plang la cineva de situatia mea ca sa nu ma inteleaga gresit si sa zica :"a e clar ca nu il vrea in casa ei". Mai ales sa cresti un copil care nu e el tau ,iar noi copii inca nu facem ca nu ne permintem. Iar soacra pe deasupra ma vede ca un obstacol . Am vorbit cu sotul meu si i-am explicat ce face soacra si cumnata iar el a zis : "si ce vrei sa ma cert cu ele" altceva nu ai de facut numa sa te gandesti ce vorbesc ele cu copilul, veziti de treaba ta si lasa prostiile. Si cam asa se termina conversatia noastra. Daca as putea da timpul inapoi, mi-as repara greseala de a ma casatorii cu un barbat care avea un copil, chiar daca era la mama lui.:furioasa: Am 27 de ani iar el 36 , banuiesc ca experinta in influenta are mai multa decat mine.

[edithxx]

Am vorbit cu sotul meu si i-am explicat ce face soacra si cumnata iar el a zis : "si ce vrei sa ma cert cu ele" altceva nu ai de facut numa sa te gandesti ce vorbesc ele cu copilul, veziti de treaba ta si lasa prostiile. :)))))) nu draga, prefer sa te certi cu mine :))))). Oh come on! are 36 de ani si se poarta ca un pusti mucos. u vreau sa-ti jignesc sotul dar te rog trezeste-te. Si cum adica un copil nu faceti pt ca nu va permiteti??? Adica esti la varsta ideala sa ai un copil, dar nu poti pentru ca el are deja unul. si in loc ca el sa te faca sa te simti parte din familie...tu esti dusmanul. crezi ca o sa aveti mai multi bani in viitor? cheltuielile cu copilul abia acum incep sa creasca. mi se pare ceva de domeiul fantasticului ce citesc in randurile tale iar eu inteleg deja lucrurile asa: Tu, proaspata miresuca, cand totul ar trebui sa fie lapte si miere, sa faceti chestii pe masa din bucatarie :)) , sa calatoriti, sa va distrati si sa va bucurati de viata in asteptarea bebelusului care va sa vina, defapt ingrijesti/hranesti/cureti/primesti critici/atitudini ostile/lipsa de sprijin din partea copilului/soacrei/cumnatei/SOTULUI, faci sacrificii de mama si nu-ti mai cumperi haine pt ca ii tre la ala micu cizme/haine/jucarii/aberatii, in timp ce sotul nu doar ca nu iti saruta mainile pentru ce faci pentru copilul altei femei, dar te-a pus in situatia sa consideri ca nu puteti avea un copil pt ca nu va permiteti. pardon, nu-ti permiti. caci evident el isi permite deja sa aiba unul.
eu sunt mai incisiva de felul meu si daca sunt prea dura scuza-ma. dar in aceste conditii pot gandi obiectiv...poti sa iei de buna ce scriu sau sa inchizi pagina...dar te rog fata draga incepe odata sa te iubesti, du-te inapoi in timp si aminteste-ti cum iti doreai barbatul langa care sa imbatranesti, cum iti visai nasterea primului copil si apoi gandeste-te daca prin ceea ce treci merita, sau e compensat de ceva. la varsta ta un divort nu e un capat de lume, nu e o viata de om..risti sa ajungi la 35-40 de ani sa te intrebi ce ai afcut cu viata ta si de ce ai pierdut 10 ani din viata.

[anamari]

intradevar zici ca imi citesti gandurile, in fata nu mia zis ca nu vrea copii dar cand iesim dintr-o datorie instantaneu intra in alta,si binenteles ca asta inseamna treci la lucru. Inclusiv baietelul e instruit de bunica lui si zice ca un fratior costa bani, biberoane..etc. Oricum zice ca salarul meu e aproape nimic, si ca nu traim din banii mei .Cred ca si eu sunt prea constienta ca nu prea are rezolvare situatia mea, la ultima cearta dintre mine si sotul meu ,mi-am luat ghiozdanelul si m-am dus la ai mei acasa, am noroc ca stau in acelasi oras, soacra ia spus copilului "sa se duca dracului, bine ca ai scapat de ea". Cel mai rau este ca deja interesul pt copil a inceput serios sa imi scada, `poate din cauza reprosurilor, poate din cauza ca el nu vrea sa se ataseze de mine ,cred ca motive se gasesc prea multe. Lipsa iesitului din casa, muncesc dar parca nu mai vad pt ce.

[consuela]

Foarte adevarat cea mai buna metoda este clarificarea situatiei.Imi amintesc o situatie: ea, sotia trebuie sa fie rabdatoare,ingaduitoare,iubitoare ( neconditionat) -eu aud:fii tu desteapta nu ca cealalta!!! - inchide o ochii la nesfarsit,sufera,rabda in ciuda tuturor rautatilor,asa spun terapeutii( se referea articolul) dar nu spun si continuarea acestei atitudini.Rabda femeia si dupa 10 ani rabufneste.Nu se simte iubita,e neglijata,sufera,doar da ea suficient incat sa mai dea si el...si at incepe el:dar cum nu te-a deranjat atatia ani?de rau ce ti-a fost te-ai casatorit cu mine?ai mai facut si un copil?Dar ei nu inteleg ca toate au o limita.Ca daca am facut niste pasi i-am facut de drag,pline de speranta ca vom construi incet o familie,iar ei considera ca suntem nebune ca dupa atatia ani sa ne aratam nemultumite. ..Ref la veste nasterii copilului,copilul nu percepe bucuria noastra,iar noi am vrut sa spunem la inceputul sarcinii, dar nu stiu cum se facea ca de fiecare dta cand ne pregateam se certa tatal cu copilul si, normal, cum sa -i mai dai si o veste ca asta.Planificasem iesire la o inghetata si cu sampanie pt. copii, ca sa sarbatorim vestea.Pana la urma i-am spus cand se vedea burtica,i-am spus ca am intentionat mai de mult dar nua iesit.S-a bucurat cateva dati la inceput pana a intervenit mama lui.At a inceput sa spuna tot felul de rautati.Dar nici noi nu am exagerat cu :stii ca te vom iubi la fel,nu se va schimba nimic....deoarece am considerat ca astfel de afirmatii s-ar putea sa -i dea de gandit:dar de ce ne scuzam ca il vom iubi la fel? s-ar putea si alta varianta? sa nu il mai iubim? De obicei intreaba ei si at putem spune ca nu am insistat pe acest subiect pt ca de fapt inca un copil este o intamplare frumoasa...iar el fiind mai mare il poate invata ce stie el, nu ca va avea grija:se sperie.Nici nu am insistat cu" ajutorul lui" ,deoarece ei simt ca o facem motivat si at va urma santajul-specula.Nu sunt de acord nici cu insistentele in legatura copilului cu celalalt parinte.Da!Cand este mic are nevoie sa pastreze contactul pt a crea o legatura,dar mai tarziu cand el intelege situatia,insistentele noastre nu fac decat sa il indeparteze,sa creada ca avem un motiv ascuns pt care insistam.Trebuie sa stie ca este bine venit cand doreste(in programul stabilit,pt ca altfel va treziti cu el la orice ora, orice zi, pt ca asa doreste mama lui sau chiar tatal(am auzit si de tati suparati ca noul cuplu se plimba pe banii din pensia pe care o da el copilului:ce -i mai pasa lui ce face noul cuplu?el este obligat la plata pensiei,pastrarea legaturii este un drept nu o obligatie,cred eu tocmai pt a evita situatiile dificile in care chiar nu poti pastra legtura...pt ca insistam si noi si mama copilului sa vina la noi,se comporta fff urar si cu mine si cu tatal lui.Cand l-am intrebat de ce nu doreste sa vina la noi m-a intrebat de ce il obligam.adica?pai si mama ma obliga,desi tot ea este cea care ne vorbeste de rau si il intoarce impotriva tatalui.At care este motivul pt care il trimite la noi?Nu are cum sa-i faca bn copilului o astfel de situatie,sa se prefaca,sa minta -motive pt care nu vine...are anturajul lui, petrece timp cu iubitul mamei,vrea sa fie mai mult cu ei si noi suntem intrusii in familia lor.Cand va creste va judeca aceste situatii si nu ne va conveni atitudinea lui, nici noua nici mamei lui.