Am probleme la capitolul increde

[Unregistered]

...mari, chiar foarte mari, pot spune... In urma cu multi ani am pornit o afacere, credeam ca cei ce sunt de-un neam cu mine... si prietenii sunt cei mai de incredere oameni cu care as putea lucra. Cat de mult m-am inselat...Exista doua persoane care au tot incercat sa imi deschida ochii, sa imi arate ca ceva acolo e putred.... in sfarsit, a fost prea tarziu cand am inceput sa ma dezmeticesc. Inca mai tresar cand suna telefonul, inca ma mai tem cand bate cineva la usa...Acum doi ani am cunoscut o familie, ne-am imprietenit... suntem impreuna la bine si la rau ne ajutam, in mintea mea a ramas un sambure de indoiala... daca totusi.... Din vechea "avangarda" au mai ramas doua persoane, mi-s dragi, dar a ramas neincrederea.... Unde gasesc oameni buni increderea?

[Rucus]

da e greu sa gasesti oameni de incredere, sti cum se zice prietenul la nevoie se cunoaste, cand am avut probleme am vazut pe cine ma pot baza(foarte putini) si cine sunt prieteni cu care ma simt bine si nimic mai mult, care sunt prieteni buni sa dea doar sfaturi chiar si atunci cand nu le ceri
si pt asta nu trebuie sa sa nu mai avem incredere in cei pe care abia i-am cunoscut, foarte multi vor fi prieteni de zile bune si foarte putini prieteni adevarati

[betiana]

Am un om langa mine care-i numeste pe toti cunoscutii prieteni si eu ii atrag atentia ca cei mai multi sunt doar amici. De o conversatie la un pahar.Eu zic ca daca ai incredere in fortele proprii, nu ai nevoie neaparat de prieteni.Ca in fiecare ceas de cumpana vei gasi puterea sa te ridici prin propriile forte.Si eu aveam candva "prieteni". Cu ce m-au ajutat la greu ? Cu nimic. Si mi-am dat seama ca notiunea de "prietenie" este aproape o povara pentru cei mai multi. Prietenii mei sunt membrii familiei mele.In ei pot sa am deplina incredere.

[marami]

In seara asta simt plat, am creierul plat, as vrea sa dezvolt, sa spun concret despre ce este vorba, nu stiu, poate am acumulat prea multe frustrari, poate.... poate maine voi stii ce naiba e in capul meu dincolo de aplatizare. Despre familie nu sunt multe de spus, acolo vina imi apartine, am fost un fel de fantana sau mai degraba un pom roditor ( va amintiti de "Fata babei si fata mosului" ce modesta sunt)pentru ei, au luat tot ce s-a putut lua cat timp au avut ce lua, apoi am devenit "o mare egoista, insensibila si rea ca taica`meo " ca sa citez pe cineva anume. Probabil ca doza mea de nebunie a ramas intacta daca ma apuc sa fac sinteza ultimilor 5 ani nu doar in mintea mea ci si in public.
Problema mea ramane in continuare lipsa de incredere in oameni in general.