Tocmai e o zi d-aia...de la pranz bb plange in continuu..sunt singura acasa si sincer....nu mai pot ..clar m-au lasat nervii..nu am idee ce sa-i mai fac
Sunt zile si zile, unele mai bune, altele mai putin bune. Fiecare le are si ca noi le au si bebelusii nostri.
Ce faceti cand bebe se pune pe plans si nu da semne ca ar vrea sa se opreasca prea curand, in conditiile in care e curat, a mancat, nu are nicio problema ?
Cum rezistati psihic ? Va mai lasa si nervii ? Ce faceti atunci ?
Tocmai e o zi d-aia...de la pranz bb plange in continuu..sunt singura acasa si sincer....nu mai pot ..clar m-au lasat nervii..nu am idee ce sa-i mai fac
Am mai avut si zile d'astea si recunosc ca m-au lasat nervii. Mai tipam la el sa taca din gura si cand il vedeam ca se uita la mine cu ochii mari imi venea sa imi dau pumni in cap de bleaga ce sunt. Pai ce vina are saracu' daca nu poate vorbi ca sa imi spuna ce are....Asa ca il luam iar in brate, iar il plimbam, iar il pupam...si tot asa.
Foarte greu! A inceput de duminica si continua in reprize ce imi par interminabile. Si totul incepe la ora de masa care, pare-se a devenit chin si pentru mine si pentru Victor. Refuza mancare, orice ar fi, o scuipa, eu ma enervez intr-un final, el plange....si ce plans! Apoi noaptea, incepe sa planga, il pun la san, suge cu ciuda, mai si musca, dar in loc sa se linisteasca, urla intr-una. Sper ca e doar o etapa mai dificila care va trece
eu nu stiu ce e aia noapte pierduta ca de la inceput imi doarme toata noaptea...a avut si ea cateva momente de agitatie,o sing data era gata sa clachez si atunci pt ca eram tare obosita si maseaua nu ma lasa...si starea mea se transmisese la ea si nu ma simteam in stare sa o linistesc..dar dzeu m-a inzestrat atunci cu multa rabdare...mi-era ca pierd si laptele ca eram streasata....
Eu am avut primul bebe foarte capricios si plangacios. Urla toata ziua cu pauze de 20 min pentru somn.
Noaptea dormea, bine, ziua era tot un urlet. Si acum ma intreb cum am rezistat sa nu inebunesc.
Il purtam in brate toata ziua, afara ieseam pe orice vreme, fie ploaie, fie vant, burnita sau ceata. Il puneam in marsupiu si ne plimbam.
A trecut...
Si dupa 4 ani am avut curajul s amai fac un bebe.
Si Nectarie are momente cand plange... urla desi e curat, macat, nu ii e frig sau cald...Uneori simt ca imi vine sa cad jos de oboseala...defapt e mai mult oboseala psihica! Cred ca au si ei momente. Cand plange mai tare imi spun ca o sa treaca, nu poate dura la infinit, ca il iubesc mult de tot si ma calmez... uneori mai ridic tonul la el si imi pare asa de rau. Ce stie el? Ce vina are el? Pana la 3 luni el nu a plans deloc... nus credeam ca stie sa planga.. DAR CE BINE STIE SI TARE
. Macar doarme noaptea. Nu se trezeste.Ziua trece desi nu apuc sa fac mai nimic de el!
In ultima perioada stau f prost cu nervii, ma enervez din lucruri de nimic, sa nu ami spun cum ma enervez in timpul unei crize de plans (din rasfat), incerc sama abtin cat pot sa nu ma mai simta si pe mine agitata dar uneori o cauta cu lumanarea.
Acum trec printr-o perioada de usoara depresie, am impresia ca nu sunt o mama buna pt ca fac greseli pe care juram ca nu o sa le fac vreodata, sa tip la copilas si sa il lovesc (oricat de incet ar fi) Astazi i-am dat o palma peste manuta, mi-a rupt sufletul cand sa uitat la mine cu ochii mari ci a acoperit manuta cu cealalta mana, e clar ca la durut dar trebuia...se juca la priza. Tare mi-e frica sa nu faca vreo prostie. O fi ea priza cu protectie pt copii, dar nu are protectie la a fi smulsa din perete![]()
Am plans o jumatate de ora si mi-a trecut, cred ca totusi ma durut pe mine mai rau.
Am noroc ca mai bine de jumatate din zi sunt la servici, nu mai rezistam cu el acasa...... Incepusem sa am crize, sa tip la el....si in final sa ajungem sa plangem amandoi. Alex este f incapatanat, pot sa ii spun de 10 ori ca nu are voie acolo, face ce face, tot acolo se duce.....la un mom dat simt ca ma lasa puterile, ca nu mai rezist....si ii dau la fundulet, ii dau peste manuta
![]()
Ce pot sa spun, imi pare rau pt Alex ca "si-o fura" dar ma bucur ca nu sunt singura care reactioneaza asa, incepusem sa cred ca am eu o problema.
Clar ca nu esti singura care reactioneaza asa Anutzik, uneori si eu o ating cu cate o palmuta la fundulet pe Patricia, chiar si peste manute i-am dat cand si le-a bagat pe unde nu a trebuit. M-a durut sufletul cand am atins-o dar mai sunt momente-n care ma scoate din sarite rau de tot...... Nu pot sa spun, am avut rabdare cu carul si mai am, dar cateodata mai cedez nervos si eu......uneori mai fug in balcon la o pipa, apoi vin fresh. Norocul mare este ca in general Paty e cumintica si am vazut ca a inceput sa si priceapa cate ceva, am vazut si copii care sunt rauti din cale-afara.Ce ma faceam cu unul dinala?O luam razna....