Ce sa fac? inima mea este franta

[Inimioara]

Ma lupt in fiecare clipa cu nebunia. Simt ca nu mai pot. Cum supravietuiesti, cum ramai un om normal, cum iti continui viata atunci cand nu mai esti dorita?
Mi-a luat inima. Am iubit cum nu am crezut ca se poate iubi, am fost mai fericita in cateva luni decat in 30 de ani. Apoi a hotarat ca nu ma vrea. Ma iubeste dar sint atatea lucruri intre noi. Si a pus punct relatiei. Scurt, brutal, fara sa-mi lase dreptul de ai vorbi macar.
Nu mai am speranta, nu mai am putere, nu mai am demnitate. As face orice sa-si schimbe hotararea, dar nu pot nici sa-i vorbesc.
As vrea sa ma ajute cineva. Cineva care a mai trecut prin asta, sa-mi spuna si mie cum sa mai pot trai. Nu trece un minut fara sa ma gandesc la el, orice obiect imi aduce aminte de el, muzica ma sfasie. Ce faci atunci cand ai inima zdrobita, cand durerea te rupe in mii de bucatele? Nu mai gasesc nici o bucurie in nimic din viata mea, nu mai mananc si nu mai dorm. Cu greu imi pot indeplini obligatiile cotidiene, serviciul. Nu mai stiu cum e sa razi. Nu am ras de mai bine de o luna.
Va rog spuneti-mi cum sa supravietuiesc, ma simt la marginea prapastiei. Am disperata nevoie sa ma agat de ceva, dar intind mana, si dau de gol...

[Maru]

doare, sfasie durerea, te innebuneste, nu te lasa sa dormi, devii paranoica si neclara, doare, rau de tot

dar trece..si ai sa te uiti in urma si ai sa te gandesti ce era de nerespirat fara omul asta

intr-o relatie unul iubeste mai mult iar celalalt se lasa iubit mai mult, (asta e parerea mea). tu care ai fost? cum de nu ai vazut ca el nu e la fel de fericit ca tine?

Doamne'ajuta!

[Alexandra]

Viata ta nu a inceput cu el, si nu se va sfarsi cu el!!! Doare acum, si e normal sa doara. Plangi acum si lasa durerea sa plece odata cu lacrimile. E mai rau daca nu plangi durerea asta si-o ti asa, in suflet, neplansa. Intinzi mana si dai de gol, ptr ca nu intr-acolo trebuie sa o intinzi. Nu te agata de el, nu plage ca nu si-a mai dorit sa fie. Directia buna e cea in care tu vei reusi sa te ridici, de una singura. Nu el te va ridica.
Si vorbeste, spune, descarca-te. E normal, avem nevoie sa ne spunem durerea. Asa, cu fiecare cuvant, dispare o parte din povara. Ai nevoie acum de o perioada de asta, in care cazi, te ridic, cazi, si te ridici. Trebuie doar sa ai in minte tinta: va fi bine intr-o zi. Cand relatia se termina brusc si nu toata iubirea e consumata, ce ramane doare. Cat de mult mai ai in suflet, plangi, jeleste. Jelesti povara din suflet, dorinta ta, orgoliul, visele, dar nu pe el. El e doar un om, un om poate inferior tie, care nu te-a meritat. Sau poate care nu-ti era potrivit. Intr-o zi, candva, ai sa intelegi asta. Ai sa vezi ca acum doare ptr ca intr-o zi sa fi fericita.
Pana nu te vei izbavi de tot ce a ramas in inima ta, nu vei putea sa te ridici. Dar nu-ti prelungi inutil agonia. Daca doar ridici mana, dar in directia gresita, nu faci decat sa stagnezi. Ca intr-o boala, de care nu vrei sa te vindeci. Cand vei intelege ca asa a fost sa fie, si vei vrea sa te vindeci de el, va incepe vindecarea. Asta poate dura zile, saptamani, sau chiar ani. Oricat de multe au fost momentele tale de fericire cu el, nu merita sa le platesti acum cu suferinta. Poate asta te va consola.
Tot ce pot sa iti spun sigur, e ca sa poate, iar puterea sta numai in tine!!

[Doly]

lasa-te in voia durerii, acum e momentul sa suferi si sa nu iti pese de nimic. Asa va trece mai repede. Dar trebuie sa treaca si trebuie sa te ridici. Pentru ca trebuie sa supravietuiesti.
Un sfat as vrea sa iti dau: pastreaza-ti demnitatea, o sa te simti bine cu tine insati si acum si mai tarziu cand iti vei aminti. Si el te va respecta, chiar daca nu te mai iubeste.

[Cristinutza]

Da, doare. Daca te ajuta cu ceva, sa stii ca multe dintre noi am trecut prin asta. Nu se moare, dar ...ce nu te omoara, te face mai puternic. Dar nici ca la inceput nu te lasa, as adauga eu.

Imi repetam mereu: voi trece peste asta, voi trece peste asta. Si am trecut. Sunt alta, diferita, privesc in urma si nu ma recunosc. Poate putin mai rea, ma pragmatica, mai realista. Eu spun, cu certitudine mai matura.

Acorda-ti acest timp al durerii. Nu te lupti cu nebunia, ci cu schimbarea ta. Incepi sa devii o alta femeie, noua. Diferita.

Vei reusi cu certitudine! Ai incredere in tine. Si acorda-ti acest timp al slabiciunii. Permite-ti sa fii slaba si la servici si in societate. Concentreaza energia doar pe tine si pe vindecare.

Curaj!

[Inimioara]

lacrimile nu ma alina,le vars din belsug cand sint singura. Par patetice pentru cei din afara si provoaca suferinta celor din jurul meu. Ma stradui sa le ascund. Imi vine sa urlu de durere, si, ce niciodata nu as fi crezut, m-as umili sa ma tarasc la genunchii lui sa ma doreasca, as da orice sa fie al meu. Cea care iubeste mai mult, eu am fost, ce mai buna dovada poate fi, decat durerea si disperarea mea.. Doamne cat de mandra am fost. Dar ce mai conteaza acum demnitatea,respectul sau orice alta calitate cand eu simt ca nu mai am pentru ce sa traiesc? Am pierdut omul pentru care merita sa ma trezesc in fiecare dimineata.
As vrea sa adorm si sa ma trezesc cand voi putea respira fara sa ma doara. De ce sufletul, care nu are echivalent fizic, face sa doara pieptul? nu se poate compara cu nici o suferinta fizica.
Era fericit, nu ma indoiesc de asta. avea unele bariere de trecut si nu a fost in stare.A preferat sa renunte.

[Ancuta]

a renuntat dupa cateva luni ceea ce inseamna ca a avut o motivatie suficienta.
O fi fost fericit, in ochii tai, insa nu ai de unde sa stii ce gandea/gandeste el.
Si conteaza demnitatea, foarte mult. Iti repet, daca nu te mai doreste, nu vei mai reusi sa obtii iubirea lui, dar macar poti obtine respectul omului pe care il iubesti asa de mult.

[Liana]

gandeste-te ca niciodata o durere mare nu tine la infinit. Din contra, are fazele ei, e ca o curba care insa cu timpul se duce in jos. Mai are momente cand pentru scurt timp se ridica, dar tendinta e spre mai putin, step by step. Si cu cat trece timpul mai mult, cu atat o sa-ti fie mai bine si o sa-ti revii. Da, in momentele astea timpul ti-e dusman. Eu am avut si perioada mea de plans, dar apoi am incercat sa am activitati. Ai ceva care-ti place in mod deosebit? ai prieteni? incearca sa nu-ti mai lasi atata timp de doliu, ci ocupa-te, daca tu crezi c-ai plans destul. Iesi la filme, intalneste-te cu persoane, fa o scoala, ma rog, pe mine asta m-a ajutat. Si mai ales fii extrem de draguta cu tine insati, fa-ti bucurii, incearca sa te intelegi si spune-ti ca mereu ca esti o persoana extraordinara. Multa putere si numai bine

[Mitea]

nu de respectul lui are ea nevoie,ci de inca putina "iubire"..cam cum vor drogatii inca putin drog

din fericire doar de tine depinde sa ajungi la un echilibru,nimeni altcineva nu o va putea face in locul tau...
iesi cu prietenele,vorbeste,descarca-te,cauta oamenii optimisti.....si nu asculta muzica lacrimogena care sa-ti aminteasca de el....
cat va dura nu se stie,nu exista o reteta universal valabila...poate dura 1 luna,doua sau poate 2 ani....nu se stie...repet,de tine depinde....

incearca sa gasesti si partile negre ale relatiei nu le cauta numai pe cele frumoase....ca asa lungesti suferinta.... faptul ca a renuntat la tine inseamna ca nu te-a meritat...
un om care iubeste cu adevrat nu renunta asa usor....

si ca sa iti arat si partea buna a acestei despartiri....gandeste-te ca Dumnezeu te-a scutit de o suferinta mai mare....pt ca ce s-ar fi intamplat daca ati fi fost castoriti si ati mai fi avut si 1,2 copii!?
suferinta ar fi fost cu mult mai mare.....
dar chiar si asa,viata merge mai departe...nu am venit legati de nimeni pe pamant si nici nu plecam legati de cineva dincolo...
iubirea e pt doi,daca unul decide ca nu mai vrea,asta e....mergem mai departe pana la popasul urmator,care poate sa fie definitiv sau nu....

gandeste pozitiv,cauta la sufletul tau...gandeste ca ceva mult mai bun te asteapta si ca omul asta nu te-a iubit,nu suficient, ci deloc...
iubirea e cu totul altceva