Avortul - pareri diferite - pro sau contra?

[corynica]

Unele mamici chiar isi doresc din tot sufletul un copil, si isi doreste cu adevarat sa il aiba. Insa altele, raman "din greseala" insarcinate, raman la varste fragede, sau raman ca vor, dar isi dau seama apoi ca nu il mai vor... la ce solutie ajung? La AVORT.
Poate chiar unii de nevoie fac avort, nu au alta solutie! Nu condamn pe nimeni.
Vreau sa aud si parerile voastre, pro/contra avortului? A trecut cineva printr-o situatie smilara? O cunostinta, poate si dumneavoastra?

[sandy_bell001]

Te referi la avortul la cerere sau cel spontan? Sora mea a avut un avort spontan, pur si simplu mergea pe strada si a inceput sa sangereze si a pierdut sarcina, era in 2 luni.
Despre avortul la cerere nu stiu ce sa zic, pe de o parte sunt de acord si pe de alta parte nu. Sunt de acord in masura in care sa presupunem copilul este f bolnav, sufera de nush ce anomalii si atunci eu asi zice sa nu-l chinuim toata viata. In rest nu.
Recunosc ca pe mine m-a socat cand am vazut 2 liniute, nu ma asteptam, dar a fost f bine si sunt f incantata de copilul meu.
Nu condamn pe nimeni care face un avort, numai ea stie din ce motiv.

[corynica]

Te referi la avortul la cerere sau cel spontan? Sora mea a avut un avort spontan, pur si simplu mergea pe strada si a inceput sa sangereze si a pierdut sarcina, era in 2 luni.
Despre avortul la cerere nu stiu ce sa zic, pe de o parte sunt de acord si pe de alta parte nu. Sunt de acord in masura in care sa presupunem copilul este f bolnav, sufera de nush ce anomalii si atunci eu asi zice sa nu-l chinuim toata viata. In rest nu.
Recunosc ca pe mine m-a socat cand am vazut 2 liniute, nu ma asteptam, dar a fost f bine si sunt f incantata de copilul meu.
Nu condamn pe nimeni care face un avort, numai ea stie din ce motiv.

Ma refer la avortul la cerere, nicidecum spontan. Ca la spontan pot pati multi, si eu am fost in situatia asta cu sarcina oprita in evolutie.
Dar la cerere, efectiv... iti doresti sa il ai, sau poate sa existe cauza ca parintii/sotul/prietenul sa te oblige.
Din ce am auzit, este un pacat, asa sustin preotii, si bineinteles, majoritatea "poporului"... dar eu nu pot sa condamn pe nimeni, sa zic ca "vaiii, tu ai facut avort, de ce?? nu stiai ca e pacat?"; nu mi se pare normal, pana nu treci prin asta, zic eu, nu stii ce inseamna... Nu trebuie sa jignesti pe nimeni, sa te bagi tu in viata lui explicandu-i ca, ceea ce a facut, nu este bine.
Mi-e mila si mie, totusi, sunt sufetele nevinovate, ce vina au ei ca parintii iau deciziile astea?
Avorturile la cerere cresc din ce in ce mai mult din cate am auzit...
Mai astept pareri.

[Andre86]

din pacate stiam si eu pe cineva...o copila de vreo 18 ani...care la un moment dat la un chef povestea foarte senina ca a ramas gravida....parintii ei si baiatul erau de acord sa pastreze copilul...dar ea nu avea chef de asa ceva...si intr-o seara s-a apucat sa isi dea cu pumnii in burta pana a avortat....mi s-a parut horror....incredibil si nu realizam cum a putut face asa ceva, si mai ales cu cata seninatate povestea...tragic...multre se straduie si nu reusesc sa faca un bebe si altele isi bat joc de ei

[nectaria]

Eu sunt CONTRA AVORTULUI!!! Daca Dumnezeu a sadit un sufletel noi nu avem drepul sa il luam... Cine suntem noi? Viaţa începe în momentul concepţiei. Nu judec pe nimeni, dar noi nu avem drepul sa ne credem DUMNEZEU!!!



Jurnalul unui copil nenascut 5 octombrie: De astazi începe viata mea. Parintii mei nu stiu înca acest lucru, sunt mai micuta decât semintele unui mar, dar totusi traiesc. Voi fi o fetita cu parul blond si cu ochii albastri. În mine sunt deja înscrise trasaturile de mai târziu, chiar si faptul ca o sa-mi placa florile.
19 octombrie: Sunt unii care spun ca nu sunt o persoana reala, ca doar mama mea exista. Dar sunt o persoana reala, asa cum o farâmitura de pâine este tot pâine. Eu si mamica suntem doua persoane reale.
23 octombrie: Astazi am deschis pentru prima oara gurita. Ei bine, cam peste un an pe fata mea se va asterne zâmbetul. Si mai târziu voi putea sa vorbesc... Si stiu ca primul meu cuvânt va fi: MAMA.
25 octombrie: Inima mea a început sa bata de astazi. Pâna la sfârsitul vietii, în orice clipa se va auzi usor ritmul ei. Dupa multi ani ea va obosi, se va opri si voi muri.
2 noiembrie: Cresc în fiecare zi câte putin. Mânutele si piciorusele mele au început sa se contureze. Dar va trebui sa mai astept mult timp pâna când ma vor ajuta sa ajung în bratele mamei, pâna când voi putea sa vin cu buchetelul de flori în mânute sa-l îmbratisez pe tata.
12 noiembrie: La mâini au început sa-mi apara degetele grasute. Sunt grozav de caraghioase asa mici! O s-o trag pe mama de par cu ele!
20 noiembrie: De-abia astazi medicul i-a spus mamei ca va avea un copil. Ce fericita trebuie sa fie! Te bucuri, mamico?
25 noiembrie: Cred ca mama si tata îmi cauta acum un nume. Dar ei nici macar nu stiu ca sunt fetita. As vrea sa ma cheme Maria. Sunt deja maricica acum.
10 decembrie: Mi-au aparut primele firisoare de par, moi si aurii. Ma întreb ce fel de par are mamica mea.
13 decembrie: Vad! Este totul întunecat în jurul meu, dar când mama ma va aduce pe lume vor fi numai raze de soare si flori, dar mai mult decât orice as vrea s-o vad pe mamica... Cum arati, mamico?
24 decembrie: Oare mamica aude soapta inimii mele? Unii copii se nasc putin bolnavi. Dar inimioara mea este puternica si sanatoasa. Bate mereu: tam-tam, tam-tam. O sa ai o fetita sanatoasa, mamico!
28 decembrie: Astazi parintii mei m-au ucis.

[nectaria]

Avort-scrisoare catre mama

[corynica]

din pacate stiam si eu pe cineva...o copila de vreo 18 ani...care la un moment dat la un chef povestea foarte senina ca a ramas gravida....parintii ei si baiatul erau de acord sa pastreze copilul...dar ea nu avea chef de asa ceva...si intr-o seara s-a apucat sa isi dea cu pumnii in burta pana a avortat....mi s-a parut horror....incredibil si nu realizam cum a putut face asa ceva, si mai ales cu cata seninatate povestea...tragic...multre se straduie si nu reusesc sa faca un bebe si altele isi bat joc de ei

O Doamne, ce lume mai exista... m-a impresionat, de-a dreptul socant.

[corynica]

Eu sunt CONTRA AVORTULUI!!! Daca Dumnezeu a sadit un sufletel noi nu avem drepul sa il luam... Cine suntem noi? Viaţa începe în momentul concepţiei. Nu judec pe nimeni, dar noi nu avem drepul sa ne credem DUMNEZEU!!!



Jurnalul unui copil nenascut 5 octombrie: De astazi începe viata mea. Parintii mei nu stiu înca acest lucru, sunt mai micuta decât semintele unui mar, dar totusi traiesc. Voi fi o fetita cu parul blond si cu ochii albastri. În mine sunt deja înscrise trasaturile de mai târziu, chiar si faptul ca o sa-mi placa florile.
19 octombrie: Sunt unii care spun ca nu sunt o persoana reala, ca doar mama mea exista. Dar sunt o persoana reala, asa cum o farâmitura de pâine este tot pâine. Eu si mamica suntem doua persoane reale.
23 octombrie: Astazi am deschis pentru prima oara gurita. Ei bine, cam peste un an pe fata mea se va asterne zâmbetul. Si mai târziu voi putea sa vorbesc... Si stiu ca primul meu cuvânt va fi: MAMA.
25 octombrie: Inima mea a început sa bata de astazi. Pâna la sfârsitul vietii, în orice clipa se va auzi usor ritmul ei. Dupa multi ani ea va obosi, se va opri si voi muri.
2 noiembrie: Cresc în fiecare zi câte putin. Mânutele si piciorusele mele au început sa se contureze. Dar va trebui sa mai astept mult timp pâna când ma vor ajuta sa ajung în bratele mamei, pâna când voi putea sa vin cu buchetelul de flori în mânute sa-l îmbratisez pe tata.
12 noiembrie: La mâini au început sa-mi apara degetele grasute. Sunt grozav de caraghioase asa mici! O s-o trag pe mama de par cu ele!
20 noiembrie: De-abia astazi medicul i-a spus mamei ca va avea un copil. Ce fericita trebuie sa fie! Te bucuri, mamico?
25 noiembrie: Cred ca mama si tata îmi cauta acum un nume. Dar ei nici macar nu stiu ca sunt fetita. As vrea sa ma cheme Maria. Sunt deja maricica acum.
10 decembrie: Mi-au aparut primele firisoare de par, moi si aurii. Ma întreb ce fel de par are mamica mea.
13 decembrie: Vad! Este totul întunecat în jurul meu, dar când mama ma va aduce pe lume vor fi numai raze de soare si flori, dar mai mult decât orice as vrea s-o vad pe mamica... Cum arati, mamico?
24 decembrie: Oare mamica aude soapta inimii mele? Unii copii se nasc putin bolnavi. Dar inimioara mea este puternica si sanatoasa. Bate mereu: tam-tam, tam-tam. O sa ai o fetita sanatoasa, mamico!
28 decembrie: Astazi parintii mei m-au ucis.

Am plans cand am citit ceea ce este scris aici... socant, of Doamne... foarte trist.
Eu nu le judec pe cele ce au facut avort, pentru ca poate, au avut motive bine intemeiate, insa plang sufletul ingerasilor ce au plecat prea devreme, si nu oricum... din cauza ca au fost omorati...

[corynica]

Scrisoare pentru mama
Sărut mâna, măicuţa mea,

Sunt eu, cel din pântecele tău, care-ţi şoptesc la ureche cât sunt de speriat, de trist şi de îndurerat pentru că vrei să mă omori, crezând că-ţi sunt o grea povară... Dar tu nu ştii cât e de greu să nu-ţi aud cântecul de leagăn, să nu mă bucur de Mângâierile tale, să nu îţi văd chipul tău, măicuţă dragă.

Cât aş vrea să mă cuibăresc la pieptul tău izvorâtor de tihnă, linişte, şi bogată dragoste! Ce puternici am fi împreună şi cum am învinge toate necazurile şi mai ales ce frumoasă fi viaţa alături de tine.

Aş vrea şi eu să mă pot bucura de frumuseţea cerului senin, să alerg cu voioşie prin câmpul înflorit, să-ţi împletesc mândră cununiţă şi să tresar nedumerit de ciripitul vesel al vrăbiilor certăreţe...

Ţi-aş încânta sufletul cu multe ghiduşii, iar drăgălăşeniile mele ţi-ar descreţi fruntea în clipele de cumpănă. Te-aş ocroti şi m-aş face scut împotriva necazurilor.

Nu gândi că sunt mic şi neputincios, pentru că primindu-mă pe mine în viaţa ta, măicuţă bună, pe Pruncul Hristos Îl primeşti. Tresar de bucurie gândind cum ţi-ai rezema capul obosit pe umărul meu şi câtă putere ai găsi acolo, cum voi fi reazemul bătrâneţilor tale.

Măicuţă, trebuie să-ţi mărturisesc ce frică-mi este la gândul că lama tăioasă mă va sfâşia şi mă va transforma în bucăţele mici, fără de viaţă, care vor ajunge la gunoi...

Oare tu nu auzi cum îmi bate inimioara şi cum tremur de frică?

Măicuţă dragă, aş vrea să mă pot uita în ochii tăi şi să te rog să ai milă de mine, să-ţi zâmbesc drăgălaş cum numai eu ştiu - şi să te strâng în braţe şi să-ţi dau forţă şi curaj, încredere şi convingerea că nu omorându-mă pe mine vei scăpa de necazuri, ci abia atunci vei da de greutăţi, pentru că îl vei mânia pe Bunul Dumnezeu.

Tu ştii cât e de greu să suporţi o nedreptate: o observaţie, o mustrare venită din partea cuiva care-ţi răneşte doar orgoliul. Imaginează-ţi ce înseamnă pentru mine să port povara nedreptăţii tale, când tu mă dai nu numai morţii pământeşti, care e atât de grea, dar mă lipseşti şi de lumina lui Hristos.

Mă rog Maicii Domnului să te lumineze şi să-ţi dea putere, înţelepciune şi un pic de dragoste şi milă şi pentru mine, cel ce sunt trup din trupul tău, suflet din sufletul tău, copilul tău nevinovat. Amin.

[mimi_bombonika]

Eu sunt contra avorturilor....acum in zilele noastre sunt fparte multe metode de contraceptie,nu mai putem da vina pe niimeni,daca iti arde de ''friky,friky''protejeaza-te...
Sunt pro,doar in cazurile extreme ...si asa decide medicul!!
Suntem oameni si nu criminali,stiti porunca''sa nu ucizi!''...
Parerea mea!

[AnUtZyIk]

Unele mamici chiar isi doresc din tot sufletul un copil, si isi doreste cu adevarat sa il aiba. Insa altele, raman "din greseala" insarcinate, raman la varste fragede, sau raman ca vor, dar isi dau seama apoi ca nu il mai vor... la ce solutie ajung? La AVORT.
Poate chiar unii de nevoie fac avort, nu au alta solutie! Nu condamn pe nimeni.
Vreau sa aud si parerile voastre, pro/contra avortului? A trecut cineva printr-o situatie smilara? O cunostinta, poate si dumneavoastra?

Eu sunt un om bun, suficient de bun cat sa incerc sa inteleg o femeie care ar renunta la copilul din pantece dupa ce a aflat ce e bolnav, are malformatii, etc si nici asta nu o accept cu buna credinta. o sa revin asupra acestui lucru.
Traim in sec 21, nu? Exista "n" metode de contraceptie nu? Pai atunci cum poti sa ramai insarcinata din greseala? "Greseala" aia a fost trimisa de Dumnezeu, cine suntem noi oamenii sa hotaram asupra vietii sau a mortii cuiva? Am uitat, noi oamenii suntem singura specie de "animale" care isi ucid semenii din...placere.
Si mai cumplit e sa iti doresti sa ramai insarcinata si apoi sa-ti dai seama ca nu mai vrei, dar ce , un copil e o jucarie pe care o cumperi si apoi o arunci cand ai chef?
Ma gandesc cum traiesc femeile alea cu gandul ca au omorat un copil? Eu am calcat o pisica cu masina si am plans 2 zile. Am pierdut o sarcina, eram innebunita de durere, simteam ca mor si eu cu puiul care se stinsese in pantecele meu si in spital era o pustoaica care facea avort "la cerere". E groaznic, sunt sute de femei care isi doresc copiii, eram si eu printre ele in momentul ala, si nu aveam parte de un copil iar ea...renunta de buna voie. Imi venea sa o omor,sa simta si ea ce simtea puiul din pantecele ei.
Acum sa revenim, la prima problema. Ar putea o mama sa renunte la puiul pe care la simtit in pantece cand afla ca are probleme? Am zis o mama, nu o femeie!!!!!! O mama nu renunta la copil oricum ar fi, e al ei, bucata din ea (cel putin asa imi place sa cred)
Cred ca toata problema avortului se rezuma la cat de mult iubesti viata, iubesti tot ce ti-a oferit Dumnezeu si Il iubesti pe El.
Sa nu uitam ca exista orfelinate, oameni care infiaza copii...nu numai chiureta,vacumm si alte modalitati de a omora un pui de om.

[AnUtZyIk]

Sper ca nu am suparat pe nimeni,am incercat sa vb frumos si sa nu imi exprim sentimentele la intensitate maxima, ar fi fost multe de spus