teribilisme la 10 ani

[Unregistered]

de ceva timp nu ma mai inteleg cu andrei. era pana nu demult un copil intelegator, cateodata cu toane, ascultator. mai nou are impresia ca e centrul universului, ca toti suntem la dispozitia lui, ca i se permite orice si ce ma enerveaza la culme e ca ma pune la punct ca si cum el ar fi parintele. o fi ceva cu varsta asta? e una din perioadele in care nu te mai intelegi cu copiii?
de multe ori nu mai stiu cum sa reactionez. pana acum am incercat sa fiu calma, dar simt ca peste putin timp explodez. stiu ca nu e asa de felul lui si stiu ca nu s-a intamplat nimic care sa-i schimbe comportamentul in asa hal.
consolati-ma ca e ceva trecator!

[teri]

S-a intimplat ceva prin simplul fapt ca a crescut. La virsta asta a capatat ceva experienta de viata, ceva independenta si crede, deja, ca se poate descurca si fara tine. A luat-o cam devreme, totusi, fecior-miu a inceput cam pe la 12 -13 ani sa aiba adieri de independenta. Trebuie sa-i arati ca ai incredere in el, sa incepi sa vorbesti cu el ca si cum ai vorbi cu un adult, sa-i ceri parerea cu privire la tot ce-l priveste (cum se imbraca, ce maninca, cu cine e prieten), sa nu-i impui ceva doar pentru ca asa vrei tu, ci sa-l intrebi si pe el daca e de acord.
Cit despre consolare, nu pot sa te consolez decit cu faptul ca, din fericire, nu e ceva trecator . De-abia incepe procesul de formare a personalitatii, si degeaba iti povestesc cum o sa fie mai tirziu, ca e imposibil sa-ti faci o idee pina nu treci prin asa ceva. Dar are farmecul ei si perioada asta. Totul e sa nu pierzi controlul asupra a ceea ce se intimpla, sa nu te dai batuta niciodata ("orice-as face e degeaba", "nu comunicam" etc), si sa-l sustii ca parinte in tot ceea ce face, sa stie ca se poate baza pe tine chiar si atunci cind face cele mai mari nebunii. De gresit am gresit cu totii, e normal s-o faca si copiii nostri, important e sa-i invatam sa invete din greseli.

[Ola]

Da , intra-adevar , copiii nostri cresc mult mai repede decat ne dorim noi . Fiul meu cel mare are 11 ani si este super independent dar eu apreciez asta asa de mult ...De fapt asa l-am crescut .Asa cred eu ca este mai bine , sa stie ce vrea , sa invete sa se descurce mai ales ca este baiat si ti . Niciodata nu gatesc ceva fara sa-l intreb ce preferinte are , niciodata nu il imbrac asa cum vreau eu ci il intreb ce haine vrea sa-i pregatesc , tot ce este legat de el este intai vorbit cu el si asta incepand de cand era mic . Ascult si muzica care ii place lui , il ascult si incerc sa nu-l cert ci doar sa-l sfatuiesc cand imi spune ce nazdravanii mai face pe la scoala . Daca l-as certa sunt sigura ca nu mi-ar mai povesti tot ... asa il am sub control . Nu ma uit niciodata la ce scrie cand mai sta pe calculator si vorbeste cu prietenii lui si el apreciaza asta ba mai mult imi spune el singur : ,, ia uite mama ce spune asta si ala " . Il las intotdeauna in excursii , sa se intalneasca in week-end cateodata cu prietenii si colegii lui si sa mearga la un Mc Donald sau la cate un film . Intr-un cuvant ii dau ceva libertate , controlata fireste ,il tratez ca pe un matur si asta a dus la o relatie extraordinara mama-fiu .

[raisa5]

Da, este ceva la varsta asta, dar voi trebuie sa fiti alaturi de el, deoarece cu timpul nu va mai fi asa.

[pantoficustil]

Trebuie cu siguranta sa fii alturi de el, trebuie cateodata sa-l mai intrebi si ep el ce vrea , nu sa faci tu totul de la tine, incearca sa ai o comunicare cu el...